Cel mai bun argument!

[Solveig]

În prealabil postat de AlinB

Existenta lui Dumnezeu este o convingere care se dobandeste personal de cel care este cu adevarat interesat de asta.

Subscriu.
In plus, e important sa le lasam celorlalti libertatea, sa nu incercam sa convingem.

În prealabil postat de Claudiu_Zel

daca se cearta cu mine le zic: ''Vom muri si vom vedea''. Fiecare biserica si religie are invatatorii lui, sa mearga sa ii intrebe pe ei, eu ce am in inima, e intimitatea mea si asa cum nu e frumos sa intrebi un om ce lenjerie poarta, asa nu e ok sa ma intrebe despre inima mea. Orice sfat care il dau cuiva, imi dau toata silinta sa aiba in el etica crestina in care eu cred si imi pun sufletul la bataie pentru acest Adevar. Evit limbajul bisericesc, evit orice cuvant care sa spuna despre mine ''EU SUNT'' crestin. Sunt egal cu orice om de pe planeta asta si Pronia imparte talantii dupa cum crede si fiecare va raspunde pentru alegerile lui.

Da, cred ca e o pozitie inteleapta, macar pentru anumite circumstante. In definitiv, decisiv e sa traim crestineste, iar nu (doar) sa vorbim in termeni crestini.
E posibil insa, imi pare acum, sa nu putem da mereu raspunsul "Vom muri si vom vedea", desi e talc mare in vorba asta de duh...
Nadajduiesc sa vina clipa, pentru fiecare crestin, cand are sansa (dar al Duhului Sfant) sa spuna: am trait si am vazut (pe Domnul!). Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Claudiu_Zel

Eu nu cred ca Dumnezeu are nevoie de noi pentru a se face cunoscut in lume. Cine vine la mine si imi cere sa ii demonstrez ca exista Dumnezeu, il rog frumos sa serveasca cu mine o bere si sa discutam despre fotbal, masini, sex sau orice alte subiecte mondene. Am intalnit insa unii oameni cu o educatie avansata si cu o viziune puternica asupra abstractului si chiar eram deacord cu ei in multe idei. Insa refuza orice fel de disciplina religioasa, orice contopire a omenescului cu metafizicul. In acest caz le pun in fata conceptul de ''memento mori''. Orice om stie in sinea lui ca nu aici se termina totul ... sufletul e nemuritor, afirmatie sustinuta de multi filozofi. Nu dezvolt discutiile, crestinismul si alte religii, ortodoxismul si celelalte ramuri sau mai stiu eu ce alte subiecte des abordate ... daca se cearta cu mine le zic: ''Vom muri si vom vedea''. Fiecare biserica si religie are invatatorii lui, sa mearga sa ii intrebe pe ei, eu ce am in inima, e intimitatea mea si asa cum nu e frumos sa intrebi un om ce lenjerie poarta, asa nu e ok sa ma intrebe despre inima mea. Orice sfat care il dau cuiva, imi dau toata silinta sa aiba in el etica crestina in care eu cred si imi pun sufletul la bataie pentru acest Adevar. Evit limbajul bisericesc, evit orice cuvant care sa spuna despre mine ''EU SUNT'' crestin. Sunt egal cu orice om de pe planeta asta si Pronia imparte talantii dupa cum crede si fiecare va raspunde pentru alegerile lui.

Problema cu "vom muri şi vom vedea" este aceea că, după ce murim, degeaba mai vedem. Pentru uriaşa miză care e sufletul nostru, esenţial este să vedem cât umblăm pe aici. Să vedem cu ochii lui, ai sufletului. Pentru asta, nu contează că deschidem ochii în ceasul întâi, al treilea, al şaselea, al unsprezecelea. Pentru asta, avem la dispoziţie o viaţă întreagă, dar nu mai mult. La "vom muri şi vom vedea", eu aş adăuga un "dar mult mai bine ar fi mai devreme".

[MariS_]

În prealabil postat de Sanduu

Salutare, cind sinteti intr-o situatie de ai demonstra cuiva ca exista Dumnezeu cum o faceti ? ce exemplu aduceti pentru al convinge ca exista Dumnezeu si de al face sa fie un credincios.
Daca nu gresesc un Sfint spunea ca pentru al convinge pe cineva de existenta lui Dumnezeu trebuie sa ai puterea de a invia mortii. Sa-mi fie cu iertare.

Daca mi-ar cere sa-i demonstrez ca exista Dumnezeu i-as raspunde ca ii fac demonstratia daca imi spune cat face unu impartit la zero. Daca ma intreaba la ce am nevoie de aceasta impartire i-as spune ca Dumnezeu reprezinta acel Unu, eu il reprezint pe zero, iar ca sa-I demonstrez existenta trebuie sa rationalizez, unde a rationaliza vine de la ratio, adica parte, raport, deci trebuie sa impart pe Unu la Zero. Daca, insa, imi cere sa-i dau macar un argument atunci i-as spune ca singurul argument bun pe care il am e la el si se cheama constiinta sa. I-as mai spune: -Cauta acolo cu sinceritate si cu perseverenta si vei afla "demonstratia".
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Sanduu]

În prealabil postat de o nestiutoare_

Asta e din "A walk to remember":)).
Love is like the wind...you can not see it, but you can feel it.

Sincer nu stiam ca este in film asa ceva, pur si simplu mi-a venit in cap o comparatie :)

[Sanduu]

Intelegeti fratilor si surorilor ca in lupta cu ateismul din inima unor oameni avem nevoie citeodata de anumite argumente care iar face pe ei sa cada pe ginduri sa incerce macar sa il descopere pe Dumnezeu, marii parinti din trecut si din prezent au acest dar de a topi inima inghetata a unor oameni. I-mi pare rau ca nu-mi aduc aminte erau anumite comparatii care demonstrau foarte bine existenta lui Dumnezeu ceva legat de ceas....

[Sanduu]

În prealabil postat de Solveig

Subscriu.
In plus, e important sa le lasam celorlalti libertatea, sa nu incercam sa convingem.

Nu sint de acord cu tine, de ce dar umblau Sfintii Apostoli propovaduind pe Hristos, multi oameni cred ca Dumnezeu este o nascocire si trebuie sa le aratam ca nu este asa. Macar sa incercam...

[Solveig]

În prealabil postat de Sanduu

Nu sint de acord cu tine, de ce dar umblau Sfintii Apostoli propovaduind pe Hristos, multi oameni cred ca Dumnezeu este o nascocire si trebuie sa le aratam ca nu este asa. Macar sa incercam...

De multe ori ne apucam sa vorbim despre Dumnezeu spunand lucruri mari, pe care nu le-am trait ci doar poate am citit sau despre care am auzit vorbindu-se. Problema este daca noi insine credem cu adevarat, fiindca daca avem credinta, insasi viata noastra si faptele Il marturisesc; si atunci cuvintele au cu adevarat putere .
Dar daca nu avem credinta, argumentand si incercand sa-l convingem pe celalalt e doar un fel de abuz asupra lui, o incercare de a arata ca avem dreptate.
Deci cred ca o rugaciune in gand poate face mai mult. Si desigur, o purtare crestineasca onesta.
Acuma bineinteles ca depinde si cu cine vorbesti, si ce intentii are acela...

[costel]

Dumnezeu nu este un obiect si nici o persoana asemanatoare cu noi. De aceea El nu are nevoie de argumente. El nu face parte din viata, este insasi Viata. S-au dat diferite argumente rationale pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu in unele manuale de teologie dogmatica. Dar toate argumentele respective Il tin departe de inima pe Dumnezeu. Ori nu asa poate fi cunoscut Dumnezeu.

Sa creada, restul este speculatie, atat timp cat omul cauta sa-L intalneasca pe Dumnezeu doar cu mintea, nu si cu inima.

[George.m]

În prealabil postat de Sanduu

Salutare, cind sinteti intr-o situatie de ai demonstra cuiva ca exista Dumnezeu cum o faceti ? ce exemplu aduceti pentru al convinge ca exista Dumnezeu si de al face sa fie un credincios.

Credinta este un dar; e rod al lucrarii dumnezeiesti in inima noastra, nu al lucrarii omenesti.
Noi trebuie sa ne straduim sa-L dobandim pe Hristos; si Acesta va fi lucrator in noi. Nu-i necesar sa invatam lectia bine, sa ne pregatim discursuri despre Dumnezeu prin care sa-i "agatam" pe necredinciosi. Tot ce avem de facut este sa traim ortodox, sa avem Viata intru noi, sa fim plini de har si de adevar.
In Sfanta Scriptura citim ca Mantuitorul nu I-a sfatuit pe ucenicii Sai iubiti sa-si puna discursurile teologice la punct, sa elaboreze argumente pentru dovedirea existentei lui Dumnezeu, ci le-a cerut sa nu isi faca griji, pentru ca nu ei vor vorbi, ci Duhul:

Nu va ingrijiti dinainte ce veti vorbi, ci sa vorbiti ceea ce se va da voua in ceasul acela. Caci nu voi sunteti cei care veti vorbi, ci Duhul Sfant.