Iuda a fost predestinat sa-L vanda pe Hristos?

[glykys]

Fiecare om are sansa lui de mantuire. Hristos stia si despre Petru ca se va lepada de El de trei ori, numai ca acesta se pocaieste. Si Iuda se putea intoarce, sa ceara iertare...

[sophia]

În prealabil postat de glykys

Fiecare om are sansa lui de mantuire. Hristos stia si despre Petru ca se va lepada de El de trei ori, numai ca acesta se pocaieste. Si Iuda se putea intoarce, sa ceara iertare...

Aici este alt semn de intrebare. Nu stiu cat timp a trecut intre fapte, adica intre tradare si pierderea mintilor. E posibil astfel ca Iuda sa nu mai fi avut timp sa se pocaiasca.
Sunt lucruri pe care una nu am curajul vostru sa le trantesc, pentru ca nu am fost acolo si nu stiu.
Se pare ca voi sunteti f.bine informati si siguri de tot ceea ce spuneti, de parca ati fost acolo martori.
In carti sunta numite lucruri neclare: timpul, sentimente/trairi, viata oamenilor lipsesc din cartile religioase.
Nu stim ce a fost in sufletul lui Iuda. Pare ca a fost cam singuratec. Nu stiu cum au trait apostolii impreuna. Daca se stiau unul pe altul ce au in suflet, daca se ajutau cumva. Lucruri omenesti ce-i drept.

Noi gandim ca oamenii, asa ne putem imagina lucrurile.

@Florin-Ionut - exact. Daca...Dar poate ca nu intamplator a fost aleasa aceasta cale si acest om. Nu stiu eu.
Faci si tu niste afirmatii (n-am inteles daca sunt ale tale sau citezi pe parintele Galeriu) care de fapt contrazic ceea ce spui tu si altii aici.
Sarpele era intamplator in gradina lui Dumnezeu? Dumnezeu care stie totul!
Cred ca a stiut cumva si cum i-a facut pe Adam si Eva, cu slabiciunile lor.
Scrii acum si ce va fi sa se intample mai departe cu Eon si nu mai stiu ce. Deci sunt deja scrise undeva...

Nu stiu, mi-e mie frica sa fac afirmatii din astea, sa-l fac pe Dumnezeu nestiitor si ca toate ale Lui sunt intamplatoare.
Dar inseamna ca prin ceea ce afirmati aici, ca buni ortodoxi de fapt, totul a fost intamplator de la Adam si Eva si pana la Fecioara Maria, Dumnezeu Fiul, etc. si fara nici o legatura cu Dumnezeu. Acesta n-a stiu de nimic din toate astea si nu a avut nici un plan. Cam asta sustineti voi.
Si Biblia atunci? Si proorocii?

Eu nu iau nici apararea lui Iuda, nici nu vreau sa pacatuiesc inaintea lui Dumnezeu. Eu spun numai ca ale Lui sunt toate si cu stirea Lui si mai multe nu stiu si nu inteleg eu ca om.

[Mihnea Dragomir]

Dacă eu aş profeţi că mâine dimineaţă urmează să vărsaţi cafeaua fierbinte pe bufetul din sufragerie, nu înseamnă că sunteţi predestinată să vărsaţi cafeaua fierbinte, ci înseamnă că am prevăzut un eveniment care va avea loc în viitor.

În prealabil postat de sophia

Sarpele era intamplator in gradina lui Dumnezeu? Dumnezeu care stie totul!

Evident, şarpele nu era acolo întâmplător. Adam şi Eva au fost în Eden într-o perioadă de probă, aşa cum şi noi ne aflăm în perioadă de probă. Faptul că ei au fost înzestraţi cu libertate, nu înseamnă că au fost programaţi să mănânce din mărul oprit. Toate erau în faţa lor şi toate sunt în faţa noastră: cele bune şi cele rele. Eva s-a pus în situaţie periculoasă, adăstând sub pomul oprit, şarpele a venit după aceea. Tot aşa se întâmplă şi cu noi, când păcătuim. A-L face pe Dumnezeu răspunzător de păcatele noastre, ori a spune că şerpii sunt de vină (precum a făcut Eva), nu face decât să contribuie enorm la păcatele noastre şi ne ţine departe de smerenie, care e începutul urcuşului spiritual. Dacă primii noştri părinţi nu ar fi fost creaţi ca fiinţe libere să aleagă binele sau răul, ce merit ar fi putut avea ? Dacă noi am fi nişte păcătoşi predestinaţi, ce merit am putea avea ? Am fi feriţi de iad, neavând vină, dar nici nu am putea cunoaşte raiul, neavând merit.

Nu stiu, mi-e mie frica sa fac afirmatii din astea, sa-l fac pe Dumnezeu nestiitor si ca toate ale Lui sunt intamplatoare.
Dar inseamna ca prin ceea ce afirmati aici, ca buni ortodoxi de fapt, totul a fost intamplator de la Adam si Eva si pana la Fecioara Maria, Dumnezeu Fiul, etc. si fara nici o legatura cu Dumnezeu. Acesta n-a stiu de nimic din toate astea si nu a avut nici un plan. Cam asta sustineti voi.

Eu nu-mi amintesc să fi spus cineva pe acest topic că totul e întâmplare.

Eu nu iau nici apararea lui Iuda, nici nu vreau sa pacatuiesc inaintea lui Dumnezeu. Eu spun numai ca ale Lui sunt toate si cu stirea Lui si mai multe nu stiu si nu inteleg eu ca om.

Dar că nu este permis să gândim că Dumnezeu ar predestina pe cineva, cel puţin că ar predestina pe cineva să facă răul, ştiţi ? Nu vă întreb dacă înţelegeţi, fiindcă multe lucruri care aparţin adevărurilor revelate nu pot fi înţelese şi nu este necesar să le înţelegem. Dar de ştiut, trebuie să le ştim. Şi trebuie să aderăm la ele "cu inima şi cu mintea".

[glykys]

Sophia draga, sunt Pastile, trebuie sa ne bucuram cu totii de praznic. Ce vrei tu sa cercetezi a fost pana acum intors pe toate fetele de sfinti... avem raspunsurile la toate in scrierile lor, noi trebuie doar sa punem in aplicare.

În prealabil postat de glykys

Ce vrei tu sa cercetezi a fost pana acum intors pe toate fetele de sfinti... avem raspunsurile la toate in scrierile lor, noi trebuie doar sa punem in aplicare.

Him... O afirmatie care ma pune serios de tot pe ganduri... Si, recunosc, ma sperie...
Am crezut, mereu, ca Dumnezeu vrea sa cercetez (sunt fiinta umana), sa Il cunosc cu toata fiinta mea (mintea, inima, trupul). Am crezut ca vrea sa ma bucur de fiecare descoperire personala (inclusiv citind unul sau altul din textele Sfintilor Parinti - pe care ii pretuiesc mult, iar pe unii cred ca ii iubesc pur si simplu).
SA DAU RASPUNSURILE MELE la viata pe care El mi-o daruieste, sa dau raspunsurile MELE, unice si irepetabile in toata clipa vietii, la raspunsurile pe care Sfintii Parinti le dau viind Taina Vietii si a Mortii.
Nici un alt om, am crezut, nu poate da raspunsul unei persoane la propriile ei date de viata, la moartea ei, la Judecata ei.

Un om nou, oare?: are ochi si minte pentru a citi "raspunsuri la toate" in scrierile unor bieti oameni (Sfintii Parinti) dar are si gura, maini, picioare pentru ca "trebuie doar sa punem in aplicare".

Oh, nu..., oh nu... FEREASCA BUNUL DUMNEZEU!
Asa, intrezaresc la orizont o noua categorie de idoli: Sfintii Parinti... Vai! Si un nou tip de robot (cale deschisa cipurilor).

Macar ca avem Biblia - si iata "raspunsuri la toate", desi nici asta nu e decat praf si pulbere (la Biblie ma refer) DACA OMUL E IMPIETRIT IN INIMA LUI.
Ce folos ca avem Biblie daca omorim cu ea in mina sau cu ea pe masa?
Ce folos ca avem Sfintele Scripturi in memorie daca ne lepadam de Cuvant in virtutea psihologiei noastre lumesti (caci asta facem de obicei!)?

Nu omul e pentru Biblie CI BIBLIA PENTRU OM!+
Doar in sufletul viu al unui om luminat de Duhul (in Biserica Sa), Biblia prinde viata. Altminteri e un obiect mut sau un prilej de sminteala.

Biblia e data omului, prin pogoramint, de Bunul Dumnezeu, ca sa nu ratacim de tot si definitiv, ca sa ne readucem aminte (prin Duhul Sfant, prin Biserica Domnului) de toate cele uitate SI ASTFEL SA REINCEPEM DRUMUL SPRE DUMNEZEU, drum uitat in rataciri.

HRISTOS NE ADUCE PUTEREA, PACEA SI LUMINA DE A TRAI CUVANTUL LUI DUMNEZEU IN INIMILE NOASTRE VII. CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU, IUBIREA. Asta e miezul, aici e focul, adevarul, viata.

Rugaciunea, Sfintele Taine, Sfanta Liturghie, talcuirea Scripturii in Duhul Sfant (de mult folos ne sunt Sfintii Parinti, ca marturii, ca repere, ca sprijin, ca pilde vii - dar nu mai mult) -toate prin har, prin darul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfant.
Daca nu sunt acestea, nimic nu este. Ortodox.

[MariS_]

În prealabil postat de ioan cezar

Him... O afirmatie care ma pune serios de tot pe ganduri... Si, recunosc, ma sperie...
Am crezut, mereu, ca Dumnezeu vrea sa cercetez (sunt fiinta umana), sa Il cunosc cu toata fiinta mea (mintea, inima, trupul). Am crezut ca vrea sa ma bucur de fiecare descoperire personala (inclusiv citind unul sau altul din textele Sfintilor Parinti - pe care ii pretuiesc mult, iar pe unii cred ca ii iubesc pur si simplu).
SA DAU RASPUNSURILE MELE la viata pe care El mi-o daruieste, sa dau raspunsurile MELE, unice si irepetabile in toata clipa vietii, la raspunsurile pe care Sfintii Parinti le dau viind Taina Vietii si a Mortii.
Nici un alt om, am crezut, nu poate da raspunsul unei persoane la propriile ei date de viata, la moartea ei, la Judecata ei.

Un om nou, oare?: are ochi si minte pentru a citi "raspunsuri la toate" in scrierile unor bieti oameni (Sfintii Parinti) dar are si gura, maini, picioare pentru ca "trebuie doar sa punem in aplicare".

Oh, nu..., oh nu... FEREASCA BUNUL DUMNEZEU!
Asa, intrezaresc la orizont o noua categorie de idoli: Sfintii Parinti... Vai! Si un nou tip de robot (cale deschisa cipurilor).

Macar ca avem Biblia - si iata "raspunsuri la toate", desi nici asta nu e decat praf si pulbere (la Biblie ma refer) DACA OMUL E IMPIETRIT IN INIMA LUI.
Ce folos ca avem Biblie daca omorim cu ea in mina sau cu ea pe masa?
Ce folos ca avem Sfintele Scripturi in memorie daca ne lepadam de Cuvant in virtutea psihologiei noastre lumesti (caci asta facem de obicei!)?

Nu omul e pentru Biblie CI BIBLIA PENTRU OM!+
Doar in sufletul viu al unui om luminat de Duhul (in Biserica Sa), Biblia prinde viata. Altminteri e un obiect mut sau un prilej de sminteala.

Biblia e data omului, prin pogoramint, de Bunul Dumnezeu, ca sa nu ratacim de tot si definitiv, ca sa ne readucem aminte (prin Duhul Sfant, prin Biserica Domnului) de toate cele uitate SI ASTFEL SA REINCEPEM DRUMUL SPRE DUMNEZEU, drum uitat in rataciri.

HRISTOS NE ADUCE PUTEREA, PACEA SI LUMINA DE A TRAI CUVANTUL LUI DUMNEZEU IN INIMILE NOASTRE VII. CUNOASTEREA LUI DUMNEZEU, IUBIREA. Asta e miezul, aici e focul, adevarul, viata.

Rugaciunea, Sfintele Taine, Sfanta Liturghie, talcuirea Scripturii in Duhul Sfant (de mult folos ne sunt Sfintii Parinti, ca marturii, ca repere, ca sprijin, ca pilde vii - dar nu mai mult) -toate prin har, prin darul lui Dumnezeu, prin Duhul Sfant.
Daca nu sunt acestea, nimic nu este. Ortodox.

Subscriu cu multa bucurie la cele de mai sus, tocmai pentru ca vin din sufletul unui om si nu din memoria unui computer. Caci, dragii mei, nu va suparati pe mosu' da', uneori, am impresia ca vorbeste (sau scrie) computeru' si nu omu' care il butoneaza. Nu transpare nicio emotie, nicio urma de indoiala, nici o amprenta personala, totul pare rece, impersonal si clar ca o formula matematica sau ca o lumina de neon in locul luminii calde si vii a unei lumanari. Sa poate sa gresesc, nu zic nu, asa ca imi cer dinainte iertare.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Him... O afirmatie care ma pune serios de tot pe ganduri... Si, recunosc, ma sperie...

Nu prea inteleg ce v-a speriat, probabil e doar faptul ca s-ar putea sa nu fi inteles exact sensul a ceea ce spunea glykys. Ea spunea in primul rand de invatatura de credinta si exemplul personal al sfintilor, nu sa traim viata lor in loc de a noastra. Iar invatatura de credinta e cea revelata in Sfanta Scriptura, revelata de Duhul sfant, Duhul Adevarului. Iar sfintii nu au facut decat sa o evidentieze. De asemenea, sunt si un model pentru un crestin, fiind cei ce si prin fapta s-au apropiat si asemanat de Iisus. Cum dadeati un citat foarte frumos din Parintele Paisie Aghioritul, harul vine in urma curatirii de patimi. Cine poate avea mai mult har decat sfintii care capatasera si harisme, dovada prezentei harului.
Asadar presupun ca a fost aceasta neintelegere.

Daca nu a fost asa, ci o interpretare de alta natura, de genul bietii oameni sfinti in comparatie cu marele om Eu, am mai scris un mesaj despre ecumenism.

În prealabil postat de catalin2

Nu prea inteleg ce v-a speriat, probabil e doar faptul ca s-ar putea sa nu fi inteles exact sensul a ceea ce spunea glykys. Ea spunea in primul rand de invatatura de credinta si exemplul personal al sfintilor, nu sa traim viata lor in loc de a noastra. Iar invatatura de credinta e cea revelata in Sfanta Scriptura, revelata de Duhul sfant, Duhul Adevarului. Iar sfintii nu au facut decat sa o evidentieze. De asemenea, sunt si un model pentru un crestin, fiind cei ce si prin fapta s-au apropiat si asemanat de Iisus. Cum dadeati un citat foarte frumos din Parintele Paisie Aghioritul, harul vine in urma curatirii de patimi. Cine poate avea mai mult har decat sfintii care capatasera si harisme, dovada prezentei harului.
Asadar presupun ca a fost aceasta neintelegere.

Daca nu a fost asa, ci o interpretare de alta natura, de genul bietii oameni sfinti in comparatie cu marele om Eu, am mai scris un mesaj despre ecumenism.

Da, mesajul pe care il contine textul lui glykys face posibile interpretari variate, am revazut si am reflectat la alternative. De fapt, Ana Maria a si intarit printr-o postare ulterioara sensul principal pe care a dorit sa il evidentieze.
Dar in momentul acela cand am raspuns, eu am mers pe linia unui inteles anume si l-am dezvoltat asa cum am crezut. Dialogul a curs frumos apoi si deocamdata cred ca povestea s-a lamurit.
Imi pare ca avem aceleasi fundamente ortodoxe, slava Domnului, si ca sunt momente cand accentuam fiecare din noi o dimensiune aparte. De aici temporara aparitie a unor neintelegeri.
Dar sunt, doar, preferinte subiective de a evidentia o anumita nuanta pe un fundal comun: al sfintei noastre Ortodoxii. Slava tatalui si Fiului si Sfantului Duh! Doamne, iti multumesc pentru toate!

[glykys]

Cezar, sunt in asentimentul tau si, in mare parte, sunt de acord cu ce ai scris. Probabil ca mesajul meu foarte scurt a fost derutant si imi cer iertare daca ai inteles ca suntem roboti. Ideea mea era ca e inutil sa tot aruncam cuvinte goale incolo si incoace, in loc sa "punem in aplicare", in sensul sa traim viata duhovniceasca - cu tot ce presupune ea si cu ce ai enumerat si tu - nu sa ne marginim la intrebari si raspunsuri. Iar teoria (activitatea contemplativa, rugaciunea, meditatia etc, tot ce tine de sfera interioara) trebuie sa se vada si in afara, sa fie materializata cumva. Spre exemplu, traim si petru altii, ne jertfim pentru familie si petru altii, ne facem datoria la locul de munca, fiecare dupa masura, nu stam numai in gaoacea noastra sa meditam, ca irosim talantii care zac in noi.

Insa recunosc ca eu vad lucrurile asa, pentru ca am primit / mostenit de acasa, de mic copil, niste valori, m-am nascuta inconjurata de credinta si de dragostea lui Dumnezeu, am crescut sub fusta bunicii, care mi-a transmis comori de jertfa, izvorate din experienta ei personala, caci ea s-a cladit in timp, in suferinte si incercari. Imi aduc aminte ca odata, o persoana i-a reprosat de ce ma invata atatea lucruri (ce sa fac, de ce sa ma feresc, cum sa procedez in anumite situatii), ca e bine ca fiecare sa isi gaseasca singur drumul lui in viata si sa invete singur ce e bine si rau. Bunica sustinea ca nu e asa, ca si ea ar fi preferat sa stie anumite lucruri dinainte, nu sa le invete pe propria piele.

Raman in continuare la ideea ca Dumnezeu il gaseste pe om si nu invers si ca, daca ai gasit o lumina, trebuie sa o faci cunoscuta si celorlalti.

În prealabil postat de glykys

Raman in continuare la ideea ca Dumnezeu il gaseste pe om si nu invers si ca, daca ai gasit o lumina, trebuie sa o faci cunoscuta si celorlalti.

Da, Ana Maria, asa cred si eu, iti multumesc pentru raspuns. Eu am prins din zbor un sens anume si am alergat sa exprim rezonanta lui in mine. Tu ai primit frumos cuvintele mele si ai imbogatit mesajul.
Iti multumesc, m-am temut ca poate am scris un text prea din topor. La nivelul meu de credinta in Dumnezeu Cel slavit in Treime si pe masura dezvoltarii mele umane sunt, adesea, brutal si necioplit.
Iata ca tu ai trecut elegant peste ce merita sa treci si ai scris cu buna, frumoasa masura.
Slava lui Dumnezeu, pentru toate!