Ajutor. Mama se opune casatoriei. Nu poate ierta trecutul sotului meu

Sper sa ne "reintalnim" aici pe forum dupa..hai sa spunem un an de zile si sa ne povestesti cum e viata ta. Pana atunci..no comment. Sper sa fi destul de constienta sa nu dai vina pe el daca lucrurile nu merg. E o alegere e care tu o faci si prin urmare esti responsabila de urmarile ei.

[ap2010]

Cred ca ar trebui sa te casatoresti cu omul de langa tine, indiferent de parerea mamei tale, atat timp cat va iubiti si va intelegeti.Pana la urma, mama ta ce vrea de la tine? Ti-a oferit ea alt viitor sot pe care tu l-ai respins sau o stare sociala si materiala care sa o indreptateasca sa-ti hotarasca soarta(prin absurd vorbind).
Ori te vrea langa ea, blanda si supusa, numai buna sa-i asculti si sa-i executi comenzile?

[ioanacluj]

În prealabil postat de ap2010

Cred ca ar trebui sa te casatoresti cu omul de langa tine, indiferent de parerea mamei tale, atat timp cat va iubiti si va intelegeti.Pana la urma, mama ta ce vrea de la tine? Ti-a oferit ea alt viitor sot pe care tu l-ai respins sau o stare sociala si materiala care sa o indreptateasca sa-ti hotarasca soarta(prin absurd vorbind).
Ori te vrea langa ea, blanda si supusa, numai buna sa-i asculti si sa-i executi comenzile?

:)) Mi-am amintit ceva, la ultima discutie cu ea s-a apucat sa-mi aminteasca doi oameni cu care am avut o legatura si sa ma intrebe imperativ de ce nu am putut ramane cu unul dintre ei ca erau baieti de treaba. Nu am putut sa reactionez si sa-i spun ca unul era afemeiat din cale afara, iar celalalt era violent. Nu imi place sa vorbesc de rau fosti iubiti. Aicea pot sa spun sub acoperamantul anonimatului, dar ei nu puteam sa-i explic aceste lucruri deoarece acesti oameni sunt ok ca si prieteni, dar nu pentru o relatie lunga (cel putin nu pentru mine)

Asta e partea pe care nu o inteleg: ce vrea de la mine...........uneori mi se pare ca e asa cum spui........are nevoie sa ma stie a ei. Adevarul e ca de cand ma stiu i-am ajutat........nu neaparat material cat faptul ca am facut intotdeauna cum au vrut ei (cel putin la nivel declarativ) Mai am doi frati mult mai mici decat mine si ei i-au invatat pe ai mei sa faca ce doresc ei (in lmitele decentei). Ca atare de la ei accepta absolut orice..........Dar povestea e lunga si implica ani de zile de greseli ale mele de a nu le arata ce simt eu cu adevarat si ce imi doresc cu adevarat.
De multe ori am luat decizii ca sa-i stiu pe ei impacati.........atunci asa am crezut ca e bine............acum se intoarce impotriva mea...........asta e

Nunta va fi frumoasa si cine vrea sa fie langa mine e bine primit. Cine nu..........asa e viata. Nu mai am ce sa fac decat sa ma rog sa ma accepte asa cum sunt.
Pentru ca pana la urma am pus gresit subiectul acesei discutii. Nu viitorul meu sot e problema ci eu. El e doar un pretext, un mijloc sa ma puna pe mine la colt.

[ioanacluj]

În prealabil postat de cristinadaciana

Sper sa ne "reintalnim" aici pe forum dupa..hai sa spunem un an de zile si sa ne povestesti cum e viata ta. Pana atunci..no comment. Sper sa fi destul de constienta sa nu dai vina pe el daca lucrurile nu merg. E o alegere e care tu o faci si prin urmare esti responsabila de urmarile ei.

Si eu sper si tot asa sper sa-mi fie bine.
Stiu ca nimeni nu poate sa-mi dea nici o garantie. Nici nu vreau acest lucru pentru ca nu as crede daca ar veni cineva si mi-ar spune" sigur vei fi fericita, da-i drumul mai departe"
Dar.........am primit de la fratele meu un raspuns care m-a uns la inima " sper ca-ti va fi bine, nu am cum sa-ti dau garantii, dar oricum va fi eu voi fi tot langa tine."

Cred ca asta cuprinde tot ce am nevoie.........ideea ca si daca iau o decizie gresita am a cine sa apelez pentru o vorba buna.

Pe el nu am de ce sa dau vina, e decizia amandurora.
Absolut cu toti cu care am fost impreuna am ramas prietena. Nu e vina numai a unuia daca nu merge o relatie. De fapt cred ca mi-e mai frica de ce sunt in stare eu decat de ce este instare el sa faca :D