Un suflet trist...

[glykys]

Uf, Lady Anda, cred ca toate am suferit candva din dragoste si am avut aceste idei, ca daca iubim pe cineva, atunci vrea Dumnezeu sa fim cu persoana respectiva, care se va si mantui prin dragostea noastra... idei adolescentine. E adevarat ca Dumnezeu vrea sa ii mantuiasca pe toti, dar are planurile lui, si cel mai adesea, lucrurile astea nu se intampla in felul in care vrem noi. De fapt, aceasta "iubire" a noastra e atat de fragila si se raneste si se pierde atat de usor... or, mantuirea se cladeste intr-o viata de om, nu in niste clipe de iubire furate.

Asculta-i pe cei care au vorbit inainte, ca te-au sfatuit de bine. Nu trebuie sa iti pui nadejdea in niciun om si sa nu ai nici un fel de asteptari de la nimeni, indiferent daca ti-e ruda sau prieteni. Si... e bine sa iubesti, adica asta e porunca Domnului, dar trebuie sa iubesti cu masura, pentru ca, nu-i asa, trebuie sa-L iubesti din toata inima ta si cu toata puterea ta pe Dumnezeu, iar pe aproapele doar ca pe tine insuti, adica mai putin decat ca pe Dumnezeu. iar aproapele tau nu este doar EL, e si cersetorul de pe strada, e si vecina, e si persoana care sta in fata ta la coada la casierie... nu poti pe unul sa il iubesti pana la stingere, iar pe altul sa il ignori, ca amandoi sunt in aceeasi masura aproapele tau. Tu esti datoare numai cu ceea ce poti tu sa faci; nu se va cere de la tine nici o socoteala pentru mantuirea aceluia de care te-ai indragostit.

Timpul le vindeca pe toate. Daca vrea Dumnezeu, vei fi cu el, daca nu, nu; e simplu. Pana atunci, fruntea sus si fii o Lady! Oamenii nu vor indrazni sa raneasca o Lady, dar daca simt ca esti complexata si ca te consideri o proasta si o tuta, atunci vor crede si ei la fel si te va durea.
Si eu eram foarte preocupata de ceea ce zice lumea, pe la 14-18 ani. Si bunica imi tot zicea sa nu imi pese de asta, cu o vorba memorabila: "Ce, draga, iti da lumea sa mananci?"

[glykys]

Acum am citit ultima ta postare... stii ce se intampla, dragoste (de orice fel, chiar si amicitie) cu de-a sila nu se poate. Din ce povestesti tu, baiatul este cumplit de rautacios si nepoliticos. Si atunci cred ca ar trebui sa il asculti si sa nu il mai stresezi. Punct. Daca te vei indeparta de el (in sensul de a nu mai gasi ocazii in care sa schimbati felurite impresii) si daca veti dialoga mai rar, nu va insemna ca nu iti iubesti aproapele. Dimpotriva, ii faci lui un bine - nu il mai determini sa spuna lucururi rele, care sigur nu sunt placute lui Dumnezeu, si iti faci si tie un bine - nu vei mai fi ranita. Daca eviti un om pe care il stii certaret, rautacios, nu inseamna ca esti suparata pe acela, ci doar ca vrei sa creezi cat mai putine ocazii in care sa va raniti reciproc. Sa nu spui acum: "rau cu rau, dar mai rau fara rau", ca asta nu e iubire, ci are alt nume.

[ladyanda]

În prealabil postat de glykys

Acum am citit ultima ta postare... stii ce se intampla, dragoste (de orice fel, chiar si amicitie) cu de-a sila nu se poate. Din ce povestesti tu, baiatul este cumplit de rautacios si nepoliticos. Si atunci cred ca ar trebui sa il asculti si sa nu il mai stresezi. Punct. Daca te vei indeparta de el (in sensul de a nu mai gasi ocazii in care sa schimbati felurite impresii) si daca veti dialoga mai rar, nu va insemna ca nu iti iubesti aproapele. Dimpotriva, ii faci lui un bine - nu il mai determini sa spuna lucururi rele, care sigur nu sunt placute lui Dumnezeu, si iti faci si tie un bine - nu vei mai fi ranita. Daca eviti un om pe care il stii certaret, rautacios, nu inseamna ca esti suparata pe acela, ci doar ca vrei sa creezi cat mai putine ocazii in care sa va raniti reciproc. Sa nu spui acum: "rau cu rau, dar mai rau fara rau", ca asta nu e iubire, ci are alt nume.

bun ii respect dorinta, opinia..pe principiul "bine fac cum zici tu, cum sa nu Maiestate, orice doresti tu, cum vrei tu!" dar eu unde sunt? Este ca si cum ii dai dreptate si te supui dorintei lui, incalcandu-ti princiipile tale de viata...
Dar hai sa facem schimb ...sa fiu eu cea rea si sa fiu eu cea care spune "mars de aici, fiinta "extraordinara" sa vedem i-ar convine?

Pentru ca atunci cand spunem "fa cum spune el, cum vrea el" nu ne punem in pielea celuilalt si este usor sa spui "pai daca nu vrea..."

Niciodata nu ne punem in pielea celuilalt, nu ne intrebam "ce as simti eu daca as fi in locul lui?" "mi-ar conveni aceasta atitudine?"
Poate daca ne-am pune o secunda in locul celuilalt poate atitudinea noastra ar fi altfel, caci daca noua ni se intampla exact acelas lucru pe care il facem ne simtim prost , dar desi stiim ca nu este bine sa faci noi tot insistam...
"Ce ti-e nu-ti place altuia sa nu-i faci" dar cred ca pentru unii inseamna "Ce ti-e nu-ti place,sa ii faci altuia!"

[ladyanda]

Poate in viata conteaza intotdeauna cine este primul..ori esti esti tu cel calcat in piciore ori esti cel care calca in picioare... Daca nu faci tu primul iti fac altii tie...
Deci ori esti tu vanatorul ori esti vanatul!

[glykys]

În prealabil postat de ladyanda

bun ii respect dorinta, opinia..pe principiul "bine fac cum zici tu, cum sa nu Maiestate, orice doresti tu, cum vrei tu!" dar eu unde sunt? Este ca si cum ii dai dreptate si te supui dorintei lui, incalcandu-ti princiipile tale de viata...
Dar hai sa facem schimb ...sa fiu eu cea rea si sa fiu eu cea care spune "mars de aici, fiinta "extraordinara" sa vedem i-ar convine?

Pentru ca atunci cand spunem "fa cum spune el, cum vrea el" nu ne punem in pielea celuilalt si este usor sa spui "pai daca nu vrea..."

Niciodata nu ne punem in pielea celuilalt, nu ne intrebam "ce as simti eu daca as fi in locul lui?" "mi-ar conveni aceasta atitudine?"
Poate daca ne-am pune o secunda in locul celuilalt poate atitudinea noastra ar fi altfel, caci daca noua ni se intampla exact acelas lucru pe care il facem ne simtim prost , dar desi stiim ca nu este bine sa faci noi tot insistam...
"Ce ti-e nu-ti place altuia sa nu-i faci" dar cred ca pentru unii inseamna "Ce ti-e nu-ti place,sa ii faci altuia!"

Lady Anda, am citit mesajul, dar iarta-ma, ca pur si simplu nu inteleg... Ii indeplinesti dorinta ca sa fie pace intre voi, ca sa elimini certurile. Stii cum e, daca nu poti face binele, evita raul. Nu cred ca principiul tau de viata este sa te lasi jignita si calcata in picioare. Cred ca va va fi amandurora de mai mult folos daca tu ai inceta o vreme sa mai vorbesti cu el si sa ii vorbesti lui Dumnezeu despre el (paraclisul Maicii Domnului te va alina mult).

Asta cu pusul in pielea celuilalt... cand iubim, avem impresia ca il cunoastem foarte bine pe celalalt. Ei, lucrurile nu stau asa. Oamenii nu stiu ce gandeste celalalt cu adevarat, ce simte, nu ii cunosc sufletului. Si atunci se ghideaza dupa ceea ce se vede foarte clar, adica dupa fapte, cuvinte, atitudini. Este periculos sa brodezi in jurul cuiva o aura, de genul, el se poarta asa cum se poarta, dar de fapt e un suferind care are nevoie de scapare si se ascunde...

Eu vad numai doua posibilitati in situatia asta: ori continuati asa si risti sa te distrugi psihic in relatia asta de amicitie, ori iei o pauza si te departezi de el din punct de vedere fizic, dar te apropii din punct de vedere spiritual, purtandu-l in rugaciune. Deie Domnul sa te lumineze!

[LapetiteMoc]

Un preot mi-a spus odata un cuvant intelept si mi-a intrat in suflet ca o lege a vietii. Cuvintele adresate noua de cei din jur sunt cuvintele lor, asadar ei sunt responsabili (sufleteste) pentru ceea ce rostesc. Noi nu trebuie sa le luam asupra noastra, sa nu ne lasam afectati, sa nu adaugam in sacul nostru cu pacate si sarcini de-ale lor. Ne straduim sa descarcam sacul nostru umplandu-l de fapt cu vorbele celorlalti? Nu aceasta este calea dreapta. Si pentru a-si intari observatia cu suport biblic, mi-a amintit de vorbele Mantuitorului: "Adevarat va spun voua ca pentru orice cuvant rostit oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." Asadar rostirea osandeste, nu auzirea.

Elibereaza-te de zgura celor din jur, nu o lua asupra ta. Fii libera cu tine insati, urmeaza calea ta, straduieste-te sa te gasesti pe tine insati in raport cu Dumnezeu, nu cu lumea. A contrazice pe cineva ce se afla in sminteala evidenta, inseamna a fi mai smintit ca el. Nu oricui ii este data predica. Sa-i lasam pe preoti s-o faca. Pentru noi, tacerea si smerenia in tacere e calea.

Doamne, ajuta!

[ladyanda]

În prealabil postat de LapetiteMoc

Un preot mi-a spus odata un cuvant intelept si mi-a intrat in suflet ca o lege a vietii. Cuvintele adresate noua de cei din jur sunt cuvintele lor, asadar ei sunt responsabili (sufleteste) pentru ceea ce rostesc. Noi nu trebuie sa le luam asupra noastra, sa nu ne lasam afectati, sa nu adaugam in sacul nostru cu pacate si sarcini de-ale lor. Ne straduim sa descarcam sacul nostru umplandu-l de fapt cu vorbele celorlalti? Nu aceasta este calea dreapta. Si pentru a-si intari observatia cu suport biblic, mi-a amintit de vorbele Mantuitorului: "Adevarat va spun voua ca pentru orice cuvant rostit oamenii vor da socoteala in ziua judecatii." Asadar rostirea osandeste, nu auzirea.

Elibereaza-te de zgura celor din jur, nu o lua asupra ta. Fii libera cu tine insati, urmeaza calea ta, straduieste-te sa te gasesti pe tine insati in raport cu Dumnezeu, nu cu lumea. A contrazice pe cineva ce se afla in sminteala evidenta, inseamna a fi mai smintit ca el. Nu oricui ii este data predica. Sa-i lasam pe preoti s-o faca. Pentru noi, tacerea si smerenia in tacere e calea.

Doamne, ajuta!

Este foarte usor sa spui sa nu te lasi afectata...dar mai greu sa aplici..pentru a aplica acest lucru in sinea ta trebuie sa exista o mica parte din ce are cel de langa tine...

Si sa nu uitam un lucru... si preotii sunt oameni...
Am intalnit multi preoti care dau sfaturi dar in acelas timp in casa lor domneste conflictul...
Mi s-a intamplat odata sa vorbesc cu un preot legat de un alt subiect, bineinteles ca a venit cu texte din carti (nu din viata reala)..atunci cand nu treci printr-o experienta asemanatoare este usor sa dai citate din carti, din filosofie..dar cand si tu ai trecut prin asa ceva parca te gandesti de doua ori si nu spui lucrurile cu usurine "pai fa asta!"

Si aici dau un exemplu... tatal meu si unchii mei au fost legati de mamaia si au suferit cand a murit, si aproape zilnic se duc la cimitr. O matusa le zicea "ce tot mergeti mereu la cimitir?"...si anul trecul ia murit mama si ei si in aceea clipa a inteles ce inseamna o pierdere...

Vei spune ca preotii vad, aud, multe dar cate lucruri sunt traite chiar de el? Pentru ca orice eveniment in viata daca nu trece si prin filtru nostru il privim cu obiectivitate, dar in momentul in care ti se intampla chiar tie...

Noi nu putem intelege poate suferinta unui copil bolnav sau a unei mame care a suferit o pierdere pentru ca nu traim acele lucruri si oricat de mult ne-am imagina cum ar fi tot nu am putea concepe cum ar fi...poate doar daca suntem pusi in fata aceleasi situatiii...

Si te cam prinzi cand unele lucruri sunt spuse din experienta si altele din carti caci cele spuse din experienta se pot aplica practic pe cand cele din carti raman doar la teorie pe care tocmai cei care le-o spun le-o incalca...
Am intalnit de exemplu pe cineva care tot propovaduia pacea, ingaduinta, toleranta si acasa isi lua nevasta la palme!