Un suflet trist...

[ladyanda]

Multumesc pentru gandurile voastre frumoase...
Nu suntem iubiti ci suntem amici, dar simt ca are ceva impotriva mea. Si dau cateva exemple..de exemplu daca ii spun ca-mi place artistul x imi spune ceva de genul "esti ultimul om de pe pamant daca iti place ala", desi si ceilalti prieteni asculta ce ascult eu, doar de mine se leaga... Daca vorbesc de Dumnezeu ma face pe mine terci desi are prieteni care sunt si ei credinciosi si nu l-am vazut insultandu-i cand acestia vorbesc de Dumnezeu...
Ma las foarte usor afectata de cuvinte simple, pentru ca imi dau seama ca are ceva cu mine... Si ma gandesc...chiar nu se gandeste cand raneste? Uneori imi este si teama sa zic ceva caci imediat ma gandesc "cine stie cum interpreteaza"... In aceste conditii mi-as dori sa nu ma las afectata sa imi fie chiar indiferent...
Il deranjeaza sfaturile mele (are o situatie mai complicata) si eu ii spun mereu "Mai iarta, incearca sa te bucuri de viata, multumeste-i vietii pentru ce ai" si imi raspunde cu "taci ma stresezi!"
Sunt genul de om care daca simte nevoia sa spun cuiva ca-l iubesc o spun..spun des si veriilor mei, familiei, amicilor mei si ma port intotdeauna cu rabdare, toleranta, compasiune si intotdeauna gandesc de 2 ori inainte de a spune ceva si cand gresesc voluntar sau involuntar dupa un timp imi cer scuze fie direct fie indirect...

Chiar nu am asteptari de la el caci poate daca aveam nu-i dadeam nici buna ziua... si aici poate gresesc caci nu-mi doresc poate putine lucruri de la el..cum ar fi un zambet cald...

Poate ar trebui sa incep sa adun toti oameni si sa incep sa-i triez ca in reclama cu smantana "prea acru, prea dulce, prea sarat, prea tare, prea moale, prea asa, prea asa"...dar daca ar si sa fac asa nu stiu daca ar exista 5 persoane care sa merite sa le spun buna ziua....
Ajut neconditionat, tin la cineva neconditionat, dar fiind om nu am cum sa nu ma las afectata de rautati... Poate daca as fi stiut sa fiu indiferenta sa stiu sa fiu rea poate as fi fost mai castigata si nu as mai suferi...
Cu siguranta imi lipseste orgoliul si mandria caci daca as fi fost mandra la prima jignire nu as plange ci l-as fi bagat in..fara pic de regrete si i-as intoarce spatele si nu m-ar interesa pe principiul "du-te invartindu-te!"
Cine stie... cand esti bun ideea este ca esti mereu lovit..nu regret si nu-mi pare rau ca sunt buna dar a deranjeaza ca ma las afectata...

[ladyanda]

Voi credeti si aici fac o comparatie ca Iisus nu a suferit in sinea lui cand era jignit, ranit de persoanele dragi lui? Cine stie ce a fost in sufletul lui atunci cand poate cei din jur il jigneau...cred ca raniile mai mari nu erau provocate de loviturile fizice ci de cele psihice..poate nu-l durea un bici pe spate dar il durea extrem de rau o vorba urata... Pentru ca desi era Iisus era si el un Om care simtea, traia..

Cineva spunea "Cat de simplu este sa jignesti, sa judeci...e mai greu insa sa te uiti la tine, sa vezi ce iti lipseste, ce mai poti imbunatati. De cele mai multe ori, poate chiar intotdeauna, vorbele ranesc mai rau decat faptele. Ele se uita mult mai greu, sau niciodata. Si din pacate, scuzele nu rezolva nimic. Ele sunt deja spuse, nu se mai pot lua inapoi..."

[Andrei_so]

În prealabil postat de ladyanda

Nu suntem iubiti ci suntem amici

imi cer scuze atunci; trebuia sa fiu mai atent.

Doamne ajuta!