Despre viclenia sectantilor

[dianagroza]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Într-adevăr "edificatoare" căci ele... lipsesc cu desăvârşire. Rugăciunea pentru morţi o veţi găsi doar în apocrife şi în Sfânta Tradiţie. .

“Si cand a luat cartea, cele patru fiinte si cei douazeci si patru de batrani au cazut inaintea Mielului, avand fiecare alauta si cupe de aur pline cu tamaie, care sunt rugaciunile sfintilor” (Apoc., 5, 8).

sfintii se roaga pentru noi si sunt ascultati de Dumnezeu (Fac., 20, 7 ; Iov, 42, 8; I Regi, 7, 9 ; Ier., 15, 15; Iacov, 5, 16-17; Apoc., 8, 3-4).

Noi nu ne rugam pentru cei care au facut pacate impotriva Duhului Sfant, caci acestora nu li se iarta nici in lumea aceasta, nici in cealalta (Matei, 12, 31).

“Deci, rogu-te, mai intai de toate, sa faci cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii” (I Tim., 2, 1).
Sfantul apostol Iacov spune: “Marturisiti-va unul altuia pacatele si va rugati unul pentru altul, ca sa va vindecati, ca mult poate rugaciunea staruitoare a dreptului” (5, 16).
Sfantul apostol Pavel cere sa se faca rugaciune si pentru el (Efes., 6, 19).

În prealabil postat de tricesimusquintus

Imaginea aceasta a cântăririi este împrumutată din religia Egiptului, unde Osiris cântărea cu o balanţă inima defunctului să vadă în ce categorie încadrează sufletul. Însă Dumnezeu mântuieşte în virtutea sângelui răscumpărător al lui Iisus şi nu după faptele noastre bune. Oricât de multe ar fi acestea, ele nu ne conduc la mântuire; meritul este doar al lui Hristos care a pregătit şi faptele noastre bune în care să umblăm dacă ne încredem în El (Efes. 2,10). Faptele noastre bune sunt doar dovada că-L iubim pe Hristos şi păzim Legea Lui (Ioan 14,21). În aceste condiţii se face judecata. Să se stabilească dacă cel ce s-a declarat creştin a trăit într-adevăr credinţa adevărată (din care bineînţeles nu lipsesc faptele credinţei), respectiv pentru cel necredincios de ce a respins harul salvator al lui Hristos. Această judecată ţine cont nu doar de fapte, ci şi de gânduri şi intenţii, de folosirea oportunităţilor puse la dispoziţie omului pentru salvarea lui.

Se judeca tot ce a facut omul, dar nu ca intr-o balanta. Un om a putut sa faca fapte rele multe dar sa se caiasca cu adevarat fara sa poata avea sansa sa faca mai multe fapte bune. Asta nu inseamna ca nu poate fi mantuit si invers.