Parintii fara copiii se numesc ... pacatosi ... oare asa o fi? refuz sa cred

[paulici]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Imi dau seama ca nu ne intelegem... Eu nu am nici vocabular si nici retorica buna sa va arat exact ce cred. Pe scurt: nici eu nu cred ca ati fost pedepsiti, ci ca a fost altceva mult mai complicat.
Dar as fi curios sa-mi spuneti, totusi, de ce credeti ca s-a intamplat?

De ce?

incep prin a spune ca toate se intampla cu un scop ...
cred in mai multe motive printre care
Faptul ca poate viata ei ar fi fost una chinuita datorita prematuritatii extreme si faptului ca nu mi s-a facut cezariana - asta cred ca e cel mai important
Pentru ca eu sa invat ceva din aceasta experienta si sa ajung sa imi ascult sufletul si sa ii ajut mai mult pe cei din jurul meu ...
Cred ca am nascut prematur pt ca Dumnezeu stie cat de mult mi-am dorit-o si mi-a dat sansa sa ma bucur de ea cateva zile, chiar foarte fericite cand ea deja era bine si respira singura, pt ca cel mai probabil ea murea in burtica din cauza placentei daca mai statea mult in burtica

Poate cateva randuri scrise de mine in urma cu cateva luni poate va vor ajuta sa intelegeti mai bine ce gandesc si ce gandeam in clipe in care ea devenea ingeras
"La 13:30 am fost din nou la ea, dar nu am stat mult pentru că nu mă puteam abţine din plâns. Deja acele pete care le avuse pe piept şi mânuţe s-au extins şi pe picioruşe şi pe faţă. La ora 14 am căzut în genunchi şi am zis: ”Doamne, dacă copilul asta va fi sănătos, salvează-mi-l, dacă nu ia-o”, am cerut asta nu pentru mine, ci pentru ea,dar mai ales cu speranţa în suflet că totul va fi bine. Mă durea sufletul să nu pot face nimic pentru ea să îi fie mai bine. La vreo 5 minute după aceasta rugăminte a venit dna dr. după mine, mi-a zis că îi cedează inimioară şi că i s-a dat o doză de adrenalină. Am stat cu ea în ultimele clipe, o incurajam sa lupte, ii vorbeam, ii spuneam ca o iubim si o vom iubi mereu, ii spuneam ca vine tati, eram acolo langa ea si desi sufletul imi eraa sfasiat nu puteam sa plec de acolo, a fost alegerea mea si nici nu vroiam sa plang. Era asa de greu si trist ... sa vezi cum copilul tau moare si nu poti face nimic, insa stiam ca sunt ultimele ei clipe si imi doream sa stau cu ea... in sufletul meu speram sa isi revina. I-au mai dat încă 2 doze de adrenalină…dar în zadar, la ora 14:30 inimioara ei ceda ... la 12 zile 12 ore si 55 minute … devenea un INGERAŞ."

Faptul ca in clipele in care ma rugam ii ceda inimioara pt mine a fost un semn ... semn ca pt ea e asa mai bine.

În prealabil postat de camy_d

Atunci e îngeraș Mai tragic era să nu fie botezată.

Da ... e ingeras ... nici nu ma indoiesc de asta ... nici macar nu asta a fost intrebarea mea ....

[anna21]

În prealabil postat de paulici

Poate cateva randuri scrise de mine in urma cu cateva luni poate va vor ajuta sa intelegeti mai bine ce gandesc si ce gandeam in clipe in care ea devenea ingeras
"La 13:30 am fost din nou la ea, dar nu am stat mult pentru că nu mă puteam abţine din plâns. Deja acele pete care le avuse pe piept şi mânuţe s-au extins şi pe picioruşe şi pe faţă. La ora 14 am căzut în genunchi şi am zis: ”Doamne, dacă copilul asta va fi sănătos, salvează-mi-l, dacă nu ia-o”, am cerut asta nu pentru mine, ci pentru ea,dar mai ales cu speranţa în suflet că totul va fi bine. Mă durea sufletul să nu pot face nimic pentru ea să îi fie mai bine. La vreo 5 minute după aceasta rugăminte a venit dna dr. după mine, mi-a zis că îi cedează inimioară şi că i s-a dat o doză de adrenalină. Am stat cu ea în ultimele clipe, o incurajam sa lupte, ii vorbeam, ii spuneam ca o iubim si o vom iubi mereu, ii spuneam ca vine tati, eram acolo langa ea si desi sufletul imi eraa sfasiat nu puteam sa plec de acolo, a fost alegerea mea si nici nu vroiam sa plang. Era asa de greu si trist ... sa vezi cum copilul tau moare si nu poti face nimic, insa stiam ca sunt ultimele ei clipe si imi doream sa stau cu ea... in sufletul meu speram sa isi revina. I-au mai dat încă 2 doze de adrenalină…dar în zadar, la ora 14:30 inimioara ei ceda ... la 12 zile 12 ore si 55 minute … devenea un INGERAŞ."

.

Dumnezeu sa o odihneasca, iar pe voi sa va intareasca.

Citind ce ai scris, ma gandesc ca nu stim sa apreciem si sa multumim lui Dumnezeu pentru darurile Sale, pe care de multe ori le luam ca atare.
Si in loc sa ne bucuram si sa multumim copiii, parinti, soti, prieteni.. ne risipim tampul si energia in lucruri lipsite de importanta.

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de paulici

”Doamne, dacă copilul asta va fi sănătos, salvează-mi-l, dacă nu ia-o”

Alternativa:
"Doamne, nu pentru faptele mele bune, ci pentru mila si iubirea Ta de oameni, si pentru ca tu ne-ai spus "cereti si vi se va da" indraznesc si eu sa te rog: ajuta-ne sa trecem peste toate incercarile vietii, si da-ne intelepciune sa pricepem ceea ce vrei sa ne inveti prin ele. Nu indraznesc Domane sa-Ti spun ce sa faci, si nu stiu ce sa-ti cer, ci ma las in voia ta: de va trai copilul si va fi sanatos Tie ti-l voi incredinta straduindu-ma sa-i dau cele de folos sufletului, de va trai si va fi bolnav tot la Tine voi veni cerandu-ti o minune pentru vindecarea lui dar si pentru intarirea credintei noastre, de va muri si la aceasta ma voi supune caci stiu ca voia Ta si nu voia mea s-a facut. Rogu-te Stapane Domane de va fi cu putinta sa nu sufere nici un suflet din pricina netrebniciei mele.Amin."

[paulici]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Alternativa:
"Doamne, nu pentru faptele mele bune, ci pentru mila si iubirea Ta de oameni, si pentru ca tu ne-ai spus "cereti si vi se va da" indraznesc si eu sa te rog: ajuta-ne sa trecem peste toate incercarile vietii, si da-ne intelepciune sa pricepem ceea ce vrei sa ne inveti prin ele. Nu indraznesc Domane sa-Ti spun ce sa faci, si nu stiu ce sa-ti cer, ci ma las in voia ta: de va trai copilul si va fi sanatos Tie ti-l voi incredinta straduindu-ma sa-i dau cele de folos sufletului, de va trai si va fi bolnav tot la Tine voi veni cerandu-ti o minune pentru vindecarea lui dar si pentru intarirea credintei noastre, de va muri si la aceasta ma voi supune caci stiu ca voia Ta si nu voia mea s-a facut. Rogu-te Stapane Domane de va fi cu putinta sa nu sufere nici un suflet din pricina netrebniciei mele.Amin."

Pentru mine in mod sigur mi-as fi dorit un copil bolnav decat sa pierd unul, atunci au fost cuvintele care mi-au trecut prin cap ... la vederea chinurilor prin care trecea de vreo 3-4 ore puiul meu. Eram sigura ca veti judeca acele cuvinte ale mele dar nu imi pasa, nu in fata voastra voi sta la judecata.

[paulici]

In primele ore de la nastere asa cum v-am mai spus m-am rugat ... mult ... i-am multumit la Dumnezeu si stiind ca sansele de viata sunt putine, in Romania, i-am spus ca sa faca cum crede el mai bine, dar atat il rog din sufelt sa traiasca pana dimineata sa o botezam .. cred ca mai mult de atat nu puteam face si prin asta consider ca am procedat bine, nici nu am regrete.


Ce ma deranjeaza si ma dezamageste acest forum, poate va fi chiar ultima zi cand intru aici, e faptul ca orice topic devine off topic, intreb ceva si se ajunge sa se analizeze alceva din cele scrise de mine, nu stiam ca sunt la psiholog sau la spovedanie ... nu e vorba ca ma deranjeaza insa nu mai vreaus a discutam de un caz concret ci la modul general ... vreau sa inteleg raspunsul la intrebarile mele.

[AlinB]

În prealabil postat de paulici

In primele ore de la nastere asa cum v-am mai spus m-am rugat ... mult ... i-am multumit la Dumnezeu si stiind ca sansele de viata sunt putine, in Romania, i-am spus ca sa faca cum crede el mai bine, dar atat il rog din sufelt sa traiasca pana dimineata sa o botezam .. cred ca mai mult de atat nu puteam face si prin asta consider ca am procedat bine, nici nu am regrete.


Ce ma deranjeaza si ma dezamageste acest forum, poate va fi chiar ultima zi cand intru aici, e faptul ca orice topic devine off topic, intreb ceva si se ajunge sa se analizeze alceva din cele scrise de mine, nu stiam ca sunt la psiholog sau la spovedanie ... nu e vorba ca ma deranjeaza insa nu mai vreaus a discutam de un caz concret ci la modul general ... vreau sa inteleg raspunsul la intrebarile mele.

Pana la urma ai procedat corect..totusi care sunt intrebarile?

[paulici]

În prealabil postat de AlinB

Toti orbii ajung mai devreme sau mai tarziu in fata alegerii de a vedea florile sau a se inchide si mai tare in orbire, orbire care inseamna suferinta.

Depinde de orientarea caracterului fiecaruia.



Cred ca asta este ceea ce trebuie sa ai in vedere, lasa-i pe altii ca nu ai de unde sti in ce directie merg de fapt, daca exista rautate autentica, mai devreme sau mai tarziu prin ceea ce ii va aduce acea rautate, acea persoana va deveni vrednica de mila...

Tocmai dar pt asta trebuie timp. Exact asta vroiam si eu sa intelegeti.

Si cu ce ma ajuta pe mine sau alt parinte faptul ca aceeia devin vrednici de mila cat timp o anumita chestie sau vorba ma poate face mai demna de mila dupa aceea mai mult decat dupa pierderea unui copil? Trebuie sa intelegi ca pierderea unui copil poate fi asociata cu o forma de nebunie ...

[AlinB]

În prealabil postat de paulici

Tocmai dar pt asta trebuie timp. Exact asta vroiam si eu sa intelegeti.

Si cu ce ma ajuta pe mine sau alt parinte faptul ca aceeia devin vrednici de mila cat timp o anumita chestie sau vorba ma poate face mai demna de mila dupa aceea mai mult decat dupa pierderea unui copil? Trebuie sa intelegi ca pierderea unui copil poate fi asociata cu o forma de nebunie ...

Cu forma de nebunie..ai perfecta dreptate..

Cred ca ti-am raspuns deja..ai o judecata sanatoasa, in ciuda a ceea ce a fost, nu te lasa "destabilizata" de altii.
Daca tu n-ai ce sa-ti reprosezi, altii care nu te cunosc ca sa-ti poata reprosa ceva concret, cu atat mai putin.

Sa dea Dumnezeu sa-ti poti pastra buna masura si chiar mai mult.

[paulici]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Cred ca cea mai grea perioada este de la nasterea noastra pana la pierderea unui copil...

no coment se pare ca nu ai inteles nimic

În prealabil postat de AlinB

Pana la urma ai procedat corect..totusi care sunt intrebarile?

apar chiar in primul mesaj pe acest topic ... mi se parea normal sa le citeasca oricine comenteaza pe acest topic.

[FiulRisipitor]

Cred ca cea mai grea perioada este de la nasterea noastra pana la pierderea unui copil...

În prealabil postat de paulici

no coment se pare ca nu ai inteles nimic

Oare unui parinte ii va fi mai usor sa treaca peste acele momente daca este dinainte pregatit sufleteste? Daca are o idee despre Dumneze, despre suflet, despre relatia Dumnezeu-suflet si despre diversitatea lectiilor pe care le poate primi?
Eu cred ca da...
Mi-as fi dorit sa fi dat atentie si sa fi priceput educatia moral-religioasa din familie inainte sa dau cu capul. Daca sti unde este pragul mai ai sanse sa-l feresti, daca nu....