Parintii fara copiii se numesc ... pacatosi ... oare asa o fi? refuz sa cred

[camy_d]

În prealabil postat de paulici

Nu vad de ce e asa de important daca a fost botezata sau nu, insa am sa raspund, da a fost botezata la cam 7 ore de la nastere ... in noaptea in care am nascut toata noaptea m-am rugats a traiasca pana sa apuc sa o botez, cand a inceput travaliul a fost primul meu gand si m-am bucurat si i-am multumit la Dumnezeu ca mi-a lasat-o ... insa pt scurt timp. Oricum cate zile a trait i-am multumit la Dumnezeu ca ia dat o sansa la viata aparand dasterea prematur, pt ca placenta in cateva saptamani ar fi murit in burtica ... e cred ca dumnezeu m-a binecuvantat dandu-mi sansa la cele 12 zile 12 ore 55 min cele mai fericite zile din viata mea, insa tot nu pot sa inteleg ce legatura are si nu ma refer strict la mine si ma refer in general la orice parinte care pierde un copil.

Atunci e îngeraș Mai tragic era să nu fie botezată.

[paulici]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Imi dau seama ca nu ne intelegem... Eu nu am nici vocabular si nici retorica buna sa va arat exact ce cred. Pe scurt: nici eu nu cred ca ati fost pedepsiti, ci ca a fost altceva mult mai complicat.
Dar as fi curios sa-mi spuneti, totusi, de ce credeti ca s-a intamplat?

De ce?

incep prin a spune ca toate se intampla cu un scop ...
cred in mai multe motive printre care
Faptul ca poate viata ei ar fi fost una chinuita datorita prematuritatii extreme si faptului ca nu mi s-a facut cezariana - asta cred ca e cel mai important
Pentru ca eu sa invat ceva din aceasta experienta si sa ajung sa imi ascult sufletul si sa ii ajut mai mult pe cei din jurul meu ...
Cred ca am nascut prematur pt ca Dumnezeu stie cat de mult mi-am dorit-o si mi-a dat sansa sa ma bucur de ea cateva zile, chiar foarte fericite cand ea deja era bine si respira singura, pt ca cel mai probabil ea murea in burtica din cauza placentei daca mai statea mult in burtica

Poate cateva randuri scrise de mine in urma cu cateva luni poate va vor ajuta sa intelegeti mai bine ce gandesc si ce gandeam in clipe in care ea devenea ingeras
"La 13:30 am fost din nou la ea, dar nu am stat mult pentru că nu mă puteam abţine din plâns. Deja acele pete care le avuse pe piept şi mânuţe s-au extins şi pe picioruşe şi pe faţă. La ora 14 am căzut în genunchi şi am zis: ”Doamne, dacă copilul asta va fi sănătos, salvează-mi-l, dacă nu ia-o”, am cerut asta nu pentru mine, ci pentru ea,dar mai ales cu speranţa în suflet că totul va fi bine. Mă durea sufletul să nu pot face nimic pentru ea să îi fie mai bine. La vreo 5 minute după aceasta rugăminte a venit dna dr. după mine, mi-a zis că îi cedează inimioară şi că i s-a dat o doză de adrenalină. Am stat cu ea în ultimele clipe, o incurajam sa lupte, ii vorbeam, ii spuneam ca o iubim si o vom iubi mereu, ii spuneam ca vine tati, eram acolo langa ea si desi sufletul imi eraa sfasiat nu puteam sa plec de acolo, a fost alegerea mea si nici nu vroiam sa plang. Era asa de greu si trist ... sa vezi cum copilul tau moare si nu poti face nimic, insa stiam ca sunt ultimele ei clipe si imi doream sa stau cu ea... in sufletul meu speram sa isi revina. I-au mai dat încă 2 doze de adrenalină…dar în zadar, la ora 14:30 inimioara ei ceda ... la 12 zile 12 ore si 55 minute … devenea un INGERAŞ."

Faptul ca in clipele in care ma rugam ii ceda inimioara pt mine a fost un semn ... semn ca pt ea e asa mai bine.

În prealabil postat de camy_d

Atunci e îngeraș Mai tragic era să nu fie botezată.

Da ... e ingeras ... nici nu ma indoiesc de asta ... nici macar nu asta a fost intrebarea mea ....

[anna21]

În prealabil postat de paulici

Poate cateva randuri scrise de mine in urma cu cateva luni poate va vor ajuta sa intelegeti mai bine ce gandesc si ce gandeam in clipe in care ea devenea ingeras
"La 13:30 am fost din nou la ea, dar nu am stat mult pentru că nu mă puteam abţine din plâns. Deja acele pete care le avuse pe piept şi mânuţe s-au extins şi pe picioruşe şi pe faţă. La ora 14 am căzut în genunchi şi am zis: ”Doamne, dacă copilul asta va fi sănătos, salvează-mi-l, dacă nu ia-o”, am cerut asta nu pentru mine, ci pentru ea,dar mai ales cu speranţa în suflet că totul va fi bine. Mă durea sufletul să nu pot face nimic pentru ea să îi fie mai bine. La vreo 5 minute după aceasta rugăminte a venit dna dr. după mine, mi-a zis că îi cedează inimioară şi că i s-a dat o doză de adrenalină. Am stat cu ea în ultimele clipe, o incurajam sa lupte, ii vorbeam, ii spuneam ca o iubim si o vom iubi mereu, ii spuneam ca vine tati, eram acolo langa ea si desi sufletul imi eraa sfasiat nu puteam sa plec de acolo, a fost alegerea mea si nici nu vroiam sa plang. Era asa de greu si trist ... sa vezi cum copilul tau moare si nu poti face nimic, insa stiam ca sunt ultimele ei clipe si imi doream sa stau cu ea... in sufletul meu speram sa isi revina. I-au mai dat încă 2 doze de adrenalină…dar în zadar, la ora 14:30 inimioara ei ceda ... la 12 zile 12 ore si 55 minute … devenea un INGERAŞ."

.

Dumnezeu sa o odihneasca, iar pe voi sa va intareasca.

Citind ce ai scris, ma gandesc ca nu stim sa apreciem si sa multumim lui Dumnezeu pentru darurile Sale, pe care de multe ori le luam ca atare.
Si in loc sa ne bucuram si sa multumim copiii, parinti, soti, prieteni.. ne risipim tampul si energia in lucruri lipsite de importanta.

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de paulici

”Doamne, dacă copilul asta va fi sănătos, salvează-mi-l, dacă nu ia-o”

Alternativa:
"Doamne, nu pentru faptele mele bune, ci pentru mila si iubirea Ta de oameni, si pentru ca tu ne-ai spus "cereti si vi se va da" indraznesc si eu sa te rog: ajuta-ne sa trecem peste toate incercarile vietii, si da-ne intelepciune sa pricepem ceea ce vrei sa ne inveti prin ele. Nu indraznesc Domane sa-Ti spun ce sa faci, si nu stiu ce sa-ti cer, ci ma las in voia ta: de va trai copilul si va fi sanatos Tie ti-l voi incredinta straduindu-ma sa-i dau cele de folos sufletului, de va trai si va fi bolnav tot la Tine voi veni cerandu-ti o minune pentru vindecarea lui dar si pentru intarirea credintei noastre, de va muri si la aceasta ma voi supune caci stiu ca voia Ta si nu voia mea s-a facut. Rogu-te Stapane Domane de va fi cu putinta sa nu sufere nici un suflet din pricina netrebniciei mele.Amin."

[paulici]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Alternativa:
"Doamne, nu pentru faptele mele bune, ci pentru mila si iubirea Ta de oameni, si pentru ca tu ne-ai spus "cereti si vi se va da" indraznesc si eu sa te rog: ajuta-ne sa trecem peste toate incercarile vietii, si da-ne intelepciune sa pricepem ceea ce vrei sa ne inveti prin ele. Nu indraznesc Domane sa-Ti spun ce sa faci, si nu stiu ce sa-ti cer, ci ma las in voia ta: de va trai copilul si va fi sanatos Tie ti-l voi incredinta straduindu-ma sa-i dau cele de folos sufletului, de va trai si va fi bolnav tot la Tine voi veni cerandu-ti o minune pentru vindecarea lui dar si pentru intarirea credintei noastre, de va muri si la aceasta ma voi supune caci stiu ca voia Ta si nu voia mea s-a facut. Rogu-te Stapane Domane de va fi cu putinta sa nu sufere nici un suflet din pricina netrebniciei mele.Amin."

Pentru mine in mod sigur mi-as fi dorit un copil bolnav decat sa pierd unul, atunci au fost cuvintele care mi-au trecut prin cap ... la vederea chinurilor prin care trecea de vreo 3-4 ore puiul meu. Eram sigura ca veti judeca acele cuvinte ale mele dar nu imi pasa, nu in fata voastra voi sta la judecata.

[paulici]

In primele ore de la nastere asa cum v-am mai spus m-am rugat ... mult ... i-am multumit la Dumnezeu si stiind ca sansele de viata sunt putine, in Romania, i-am spus ca sa faca cum crede el mai bine, dar atat il rog din sufelt sa traiasca pana dimineata sa o botezam .. cred ca mai mult de atat nu puteam face si prin asta consider ca am procedat bine, nici nu am regrete.


Ce ma deranjeaza si ma dezamageste acest forum, poate va fi chiar ultima zi cand intru aici, e faptul ca orice topic devine off topic, intreb ceva si se ajunge sa se analizeze alceva din cele scrise de mine, nu stiam ca sunt la psiholog sau la spovedanie ... nu e vorba ca ma deranjeaza insa nu mai vreaus a discutam de un caz concret ci la modul general ... vreau sa inteleg raspunsul la intrebarile mele.

[AlinB]

În prealabil postat de paulici

In primele ore de la nastere asa cum v-am mai spus m-am rugat ... mult ... i-am multumit la Dumnezeu si stiind ca sansele de viata sunt putine, in Romania, i-am spus ca sa faca cum crede el mai bine, dar atat il rog din sufelt sa traiasca pana dimineata sa o botezam .. cred ca mai mult de atat nu puteam face si prin asta consider ca am procedat bine, nici nu am regrete.


Ce ma deranjeaza si ma dezamageste acest forum, poate va fi chiar ultima zi cand intru aici, e faptul ca orice topic devine off topic, intreb ceva si se ajunge sa se analizeze alceva din cele scrise de mine, nu stiam ca sunt la psiholog sau la spovedanie ... nu e vorba ca ma deranjeaza insa nu mai vreaus a discutam de un caz concret ci la modul general ... vreau sa inteleg raspunsul la intrebarile mele.

Pana la urma ai procedat corect..totusi care sunt intrebarile?

[paulici]

În prealabil postat de AlinB

Toti orbii ajung mai devreme sau mai tarziu in fata alegerii de a vedea florile sau a se inchide si mai tare in orbire, orbire care inseamna suferinta.

Depinde de orientarea caracterului fiecaruia.



Cred ca asta este ceea ce trebuie sa ai in vedere, lasa-i pe altii ca nu ai de unde sti in ce directie merg de fapt, daca exista rautate autentica, mai devreme sau mai tarziu prin ceea ce ii va aduce acea rautate, acea persoana va deveni vrednica de mila...

Tocmai dar pt asta trebuie timp. Exact asta vroiam si eu sa intelegeti.

Si cu ce ma ajuta pe mine sau alt parinte faptul ca aceeia devin vrednici de mila cat timp o anumita chestie sau vorba ma poate face mai demna de mila dupa aceea mai mult decat dupa pierderea unui copil? Trebuie sa intelegi ca pierderea unui copil poate fi asociata cu o forma de nebunie ...

[paulici]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Cred ca cea mai grea perioada este de la nasterea noastra pana la pierderea unui copil...

no coment se pare ca nu ai inteles nimic

În prealabil postat de AlinB

Pana la urma ai procedat corect..totusi care sunt intrebarile?

apar chiar in primul mesaj pe acest topic ... mi se parea normal sa le citeasca oricine comenteaza pe acest topic.

[sophia]

Paulici, nu stiu ce varsta ai si din ce motiv ai pierdut copilul.
Am mai citit aici postari de mamici indurerate si aceleasi raspunsuri absurde, fara intelegere, le-au lovit.
Nu are rost sa mai scrii aici. Nu te mai necaji.
Aici scriu oameni care nu au trecut prin ceea ce trecem noi: fie ca au copii, sau nu au si poate nici nu-si doresc.
Ei incearca sa dea explicatii prin prisma religiei, dar rezultatul este dezastruos: nu se pricep la religie, nu au nici ei nici explicatii si nici solutii, sau sfaturi concrete si mai rau...
La predica de duminica preotul meu a spus niste lucruri superbe: chiar daca unii stiu si fac perfect anumite lucruri in credinta, le lipseste ceva pentru a fi macar aproape de desavarsire: iubirea.
Iubirea aceea a bunului samarinean care in tacere s-a oprit, a oblojit omul cazut si l-a dat pe maine bune, ingrijindu-se si pentru viitor de el.
Aici nu putem (iata ca ma bag si pe mine in aceeasi oala) ajuta pe nimeni. Suntem simpli oameni fara putere.
Acest forum nu poate tine nici loc de psiholog si nici de preot. Asta este adevarul.
Si acum sa-ti dau cateva sfaturi atat cat ma pricep eu:

1. Poate ca esti tanara. Poate ca mai ai sanse sa ai alti copii. Du-te la medic si fa tot ceea ce poti in acest sens.
2. Du-te la psiholog/terapeut sa-ti intareasca sufletul. El iti va da sfaturi profesionale si mai presus de toate: cu el poti vorbi in liniste.
3. Du-te si la un preot sa-ti faca niste slujbe speciale. Explica-i problema ta. Am inteles ca sunt unii care au har de a ajuta in astfel de cazuri.
4. Roaga-te la Sf. Nectarie, la Maica Domnului, la cine simti tu. Poate ca tie iti vor asculta ruga.

Raspuns la intrebare n-ai sa gasesti nici aici si nici in alta parte.
Paulici, pe langa voi cele care ati pierdut un copil imediat dupa nastere, exista si multe persoane care n-au avut nici sansa sa-l simta in pantece, sau sa-l vada putin. Exista persoane care nu au sanse nici in viitor si vor purta durerea si semnul de intrebare pana la sfarsitul vietii lor, impreuna cu golul din casa.
Voi poate mai puteti sa umpleti acest gol, asa ca nu pierdeti timpul. Exista mai multe solutii: cu ajutorul medicului (in functie de diagnostic) si n-am sa le scriu aici ca-mi vor sari si mie in cap si adoptie.

Noi, cei fara copii, nu suntem pacatosi. Asa se spunea acum 2000 ani. De fiecare data cand se citesc in biserica anumite evanghelii (mai ales cea cu Sf. Ioachim si Ana, sau Elisabeta si Zaharia). Si ei gandeau si erau chiar con siderati pe atunci chiar pacatosi, ne-iubiti de Dumnezeu, desi nu era asa.
Lor li s-a dat pana la urma mai mult decat celorlalti: li s-au dat prunci dumnezeiesti, sfinti.
Eu am intrebat preotul "de ce" si n-a stiut sa-mi raspunda.
M-am rugat o vreme, iar apoi m-am resemnat si am zis ca poate e mai bine sa nu-mi dea ceea ce cer, ca poate exista un motiv: s-o naste bolnav, anormal, o muri repede, n-oi avea eu puterea,conditiile sa-l cresc, etc. Stiu eu?

Si eu ma intreb adeseori multe: de ce la altii da si aceia nu stiu ce sa faca si chinuie sau omoara acei prunci, sau de ce le da la unii care nu vor, sau la unii multi si ...noua nu.
Nu stiu eu, nu stim noi. Cert este ca trebuie ca unii din noi sa poarte aceasta suferinta.

Nu te da batuta, atat cat poti si ai sanse. Nu mai pierde timpul cu intrebari si discutii. Fetita ta este la cer, ingeras. Lupta cat mai poti, sa ai alti copii.

Dumnezeu sa-ti ajute.

P.S N-am inteles exemplul cu Iov. Adica noi cei cu suferinte, ni s-au fost date ca sa servim de exemplu altora. Asta sa inteleg de la Iov? Asta a fost rostul lui. Doar asta? Sa fie un exemplu de suferinta pentru altii? Si daca da, de ce?
Adica Dumnezeu ne invata prin exemple din astea, cum sa suferim?