Caderea lui Adam si Eva

[Danut7]

Caderea lui Adam si Eva este o onomatopee.Multi nu intelegem aceasta narare dar in ea sta intelepciunea lui Dumnezeu.Cred ca cele redate au atat un sens literar cat si unul duhovnicesc.Dumnezeu a facut lumea intreaga, si pe primul om Adam si pe femeie din coasta lui.El a facut Raiul si Gradina din Eden.El a dat instructiuni omului si l-a pus sa lucreze gradina si sa o pazeasca.Desigur aceasta lucrare probabil ca a fost gradinaritul, de altfel o lucrare placuta, frumoasa si fara greutate.. Dupa cum ziceam l-a pus pe om sa lucreze gradina si sa o pazeasca.Cred ca acestea doua au si un sens duhovnicesc.. Adica omul a fost pus sa isi gradinareasca sufletul sau si sa pazeasca indrumarile lui Dumnezeu.. Dumnezeu ii da omului toata iarba si tot pomul,iar apoi ii da toti pomii in afara de pomul cunostiintei. In prima instanta Dumnezeu vorbeste de arbori si de plante(iti dau toata iarba si toti pomii care au fruct) , iar in a doua instanta despre fapte (din toti pomii poti sa mananci in afara de pomul cunostiintei).Pomul cunostiintei era faptuirea cea rea.. "orice pom se cunoaste dupa rodul sau".. Rodul acelui pom a fost moartea.. In ziua "cand vei manca din el negresit vei muri".. Cred ca aceasta cunoastere era pacatul.Contemplarea lumii fara Dumnezeu.Cunoasterea exteriorizata a lumii.. Pe "pomul' acesta nu trebuiau sa il faca ca sa nu moara.. Adica sa nu se detaseze de Dumnezeu si de harul Sau.Cu privire la aceasta i-a instruit Dumnezeu.. Totusi sarpele subtil s-a strecurat in "Gradina edenului".Cred ca aceasta gradina aflata in Rai se refera si la sufletul omului.. Sarpele este diavolul..

In mijlocul Raiul se aflau instrumentele vietii si ale mortii : pomul vietii si pomul cunostiintei binelui si raului.. Diavolul foloseste pomul cunostiintei ca ispita prin sarpele poftei lor.. Prin dialogul cu sarpele, omul isi neglijeaza atributiunile sale: se opreste din lucrat si permite accesul strain in gradina.. odata ce omul a mancat din acest pom i s-au deschis ochii spre o alta lume.. lumea pacatului.. lumea fara Dumnezeu caci Dumnezeu nu se oferea prin pomul acela.. a dobandit cunoasterea lumeasca, cunoasterea pamanteasca,cunoasterea exteriorizata fara cea interioara.. prin aceasta s-a detasat Adam de Dumnezeu.. "a castigat lumea intreaga" , si-a intemeiat lumea lui .. "Dar ce ii va folosi omului de va castiga lumea intreaga dar va pierde sufletul sau"?De aceia a zis Dumnezeu , Adam s-a facut asemenea noua pentru ca el s-a facut prin asta dumnezeu, adica si-a intemeiat lumea lui.Si asa s-a rupt pamantescul de dumnezeiesc.

Acum Scriptura zice ca din toti pomii si din toata iarba i-a dat Dumnezeu ca hrana lui Adam si mai apoi zice ca 'din pomul cunostiintei binelui si raului sa nu mancati' .. Asta poate insemna doua lucruri.. ori ca Dumnezeu a vrut sa-i dea omului toti pomii din prima instanta si asta ar si facut,daca ar fi trecut testul... Adica i-ar fi dat si pomul cunostiintei binelui si raului... Pentru ca cunoasterea lumeasca in sine nu e pacat, si darul lumii nu e pacat in sine insusi ci e pacat atunci cand cunoasterea lumeasca nu e unita cu cea sufleteasca, si atunci cand ceea ce facem in lume este fara Dumnezeu.In cazul acesta e posibil ca omul sa fi fost pus sa lucreze intai pana sa fie ajunga stapan al lumii, si prin faptul ca nu a dus la indeplinire aceasta munca a cazut din har.. Munca aceasta era atat trupeasca cat si sufleteasca.. Munca ogorului sufletesc cu virtuti prin harul dumnezeiesc.. munca treptata pentru ajungerea la cunostiinta a toate.. Nu ne-munca pentru a ajunge la cunostiinta aceasta. Mama oricarei cunostiinte e experienta...

Sau mai este posibilitatea ca Dumnezeu sa le fi dat toti pomii in afara de unul , cel al 'cunostiintei binelui si raului'..

[Danut7]

pomul cunostiintei binelui si raului e ratiunea neiluminata

[Danut7]

in alta ordine de idei totul e alegoric, o parabola.. omul a gresit prin mancarea "fructului oprit".. "fructul oprit" era pacatul impotriva caruia Dumnezeu a dat si porunci si instructiuni clare omului prin virtutea "pomului".. omul insa prin "sarpele" care este mandria a nesocotit aceste porunci si a calcat in pacat..

[Adriana3]

În prealabil postat de Danut7

in alta ordine de idei totul e alegoric, o parabola.. omul a gresit prin mancarea "fructului oprit".. "fructul oprit" era pacatul impotriva caruia Dumnezeu a dat si porunci si instructiuni clare omului prin virtutea "pomului".. omul insa prin "sarpele" care este mandria a nesocotit aceste porunci si a calcat in pacat..

Danut,

Pomul cunostintei "binelui si raului" a fost facut de Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate face nimic rau, El face numai ceea ce este bun si bine. Deci pomul trebuie sa fie bun. Pomul era al cunostineti "binelui si raului". Daca Dumnezeu face numai ceea ce este bun, atunci cine a facut "raul"? Cine a creat "raul" ca apoi sa existe un pom al cunostintei lui?
Daca eu fac de exemplu doar masini albe, si apoi zic ca fac si un pom al cunostintei masinilor albe si negre, pai pe cele negre cine le-a facut ca eu sa pot crea pomul?

[Danut7]

În prealabil postat de Adriana3

Danut,

Pomul cunostintei "binelui si raului" a fost facut de Dumnezeu, iar Dumnezeu nu poate face nimic rau, El face numai ceea ce este bun si bine. Deci pomul trebuie sa fie bun. Pomul era al cunostineti "binelui si raului". Daca Dumnezeu face numai ceea ce este bun, atunci cine a facut "raul"? Cine a creat "raul" ca apoi sa existe un pom al cunostintei lui?
Daca eu fac de exemplu doar masini albe, si apoi zic ca fac si un pom al cunostintei masinilor albe si negre, pai pe cele negre cine le-a facut ca eu sa pot crea pomul?

Dumnezeu a facut si raul.. adica l-a "facut" virtual... raul inseamna lipsa si impotrivirea lui Dumnezeu..

[Danut7]

Cred ca primii oameni au fost facuti de Dumnezeu cu intentia de a creste,de a se inmulti si de a stapanii pamantul.Acesta era scopul lor si asta trebuiau ei sa faca.Ei nu au fost facuti desavarsiti din inceput, ci pentru desavarsire.. trebuiau sa se desavarseasca prin ei insusi.. in aceasta privinta au fost instruiti de Dumnezeu... ce sa faca , cum sa faca , ce este bine , ce nu este bine... Dumnezeu le-a pus in fata toate bunatatile si bogatiile.. totusi nu le-a dat tot de-a gata mura in gura... trebuiau sa faca si ei o munca pentru asta... o munca precum gradinaritul.. nu o munca grea, ci o munca usoara, placuta si frumoasa,precum o munca de intretinere... scopul omului a fost acela de a fi un liant intre cer si pamant si de a pastra armonia dintre cer si pamant.. cam in aceasta consta si gradinaritul acesta, in intretinerea a ceea ce Dumnezeu le-a lasat... intretinerea, cresterea,maturizarea si dobandirea desavarsirii.. Diavolul insa rau si invidios din fire si-a pus gand impotriva omului.. fiind cel mai viclean dintre fiarele pamantului cu viclesug a vrut sa-l insele pe om, sa-l atraga catre sine si sa-l faca sa piara.. fiarele acestea ale pamantului sunt ingerii cazuti.. acestia hoinareau sub cer.. si din invidie si rautate, diavolul cel mai siret dintre acesti ingeri s-a gandit sa faca rau oamenilor.. si asa a venit si i-a ispitit pe oameni.. nu stiu exact cu ce, dar cred ca a fost ceva de genul 'oare chiar e pacat asta' , 'oare chiar e rau' , 'oare chiar asa a zis Dumnezeu' ...

Facand o paralela intre Adam si Hristos, pot spune ca ispita diavolului in cazul lui Hristos e cumva similara cu cea a lui Adam.. Pe Hristos ca si pe Adam, diavolul l-a ispitit cu hrana... Asta a fost prima ispita.. A doua a fost cea cu privire la tagaduirea si distorsonarea Cuvantului lui Dumnezeu... In acest fel ii spune si lui Adam.. "Oare asa a zis Dumnezeu.. nu e chiar asa".. , iar a treia ispita a fost cea cu privire la stapanire... diavolul l-a dus pe Hristos si i-a aratat toate bogatiile lumii si i le-a promis lui daca i se inchina.. la fel cred ca l-a amagit si pe Adam.. cu stapanire, vorbindu-i si promitandu-i slava mare... 've-ti fi ca dumnezeu' ... probabil ca aceste cuvinte inseamna mult mai mult... adica ve-ti vi voi insiva Dumnezeu veti avea 'alea , alea , alea , alea si alea' toate minciuni si inselaciuni... le-a aratat o slava mincinoasa si falsa... de fapt toata ispitirea a fost o minciuna si o inselaciune.. pomul cunostiintei binelui si raului, inseamna de fapt cunostiinta pacatului... cunostiinta primilor oameni a raul din interior, adica experimentarea si insusi savarsirea pacatului... iar Dumnezeu i-a instruit inainte cu privire la asta... le-a pus in fata doua cai.. calea vietii si a mortii... primii oamenii daca ar fi urmat calea vietii ar fi consolidat odata pentru totdeauna binecuvantarea pentru intreaga rasa umana si legatura dintre Dumnezeu si om, cer si pamant... Cred ca atunci cerul si pamantul erau in conexiune si omul a fost cel responsabil pentru consolidarea acestei legaturi.. lumea pamanteasca a fost in legatura cu lumea spirituala, oamenii cu ingerii si cu Dumnezeu.. omul trebuia sa petleciuiasca aceasta legatura.. dar prin savarsirea a ceia ce Dumnezeu le-a spus sa nu faca, ei au pierdut aceasta legatura... Daca mancau din pomul vietii binecuvantarea era a lor, dupa cum am zis... se consolidau toate acestea pentru rasa umana.. prin pomul cunostiintei oamenii au cunoscut si savarsit pacatul si au pierdut comuniunea cu Dumnezeu..