Campania "Stop indoctrinarii religioase in scoli!"

[ZergAteu]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

1) Pentru că şcoala în general are probleme mari la toate materiile, dar cu precădere la materiile considerate de mai mică importanţă. Aţi văzut vreodată un copil care să asimileze franceza în şcoală ?

Eu cred că cel mai important factor negativ în educație este lipsa unor criterii de performanță clari și aplicați strict atât pentru elevi/studenți cât și pentru profesori. Dar în condițiile în care din '89 până acum am avut în fiecare an cam 1-2 legi ale educației, așa ceva e imposibil.

O problemă similară a fost în statul Massachusetts și a fost rezolvată prin ridicarea standardelor de educație, stabilirea unor criterii de performață clare și aplicarea strictă a lor. Rezultatele nu au întârziat să apară în condițiile în care direcția de dezvoltare educațională a fost clară.

http://www.theatlantic.com/magazine/...t-behind/8310/

La fel a fost și în Finlanda care are cel mai performant sistem educațional din Europa (și, locul 4 din lume după Taiwan, Corea de Sud și Hong Kong). Ca fapt divers, România e la coada clasamentului, mai slabă chiar decât cel mai prost stat din SUA, Mississippi și mai în spatele nostru fiind doar Brazilia, Argentina, Azerbajan, Mexic, Muntenegru, Quatar, Tunisia, Columbia, Indonezia, Iordania și Kyrgyzstan.

A se vedea poza și selecțiile comparative de la

http://www.theatlantic.com/national/...-behind/66069/

2) Pentru că se dă nota 10 automat. La toate materiile notele sunt mult umflate faţă de nivelul de pregătire real al copiilor, totuşi nicăieri absurdul nu este împins atât de departe ca la religie. Numai aici e posibil ca profesorul să întrebe: "care au fost cei patru evanghelişti ?" iar dialogul să continue: "cei patru evanghelişti au fost următorii trei: Luca şi Matei." "Bravo, Popescule, zece !"

Nu-s convins că există așa ceva. Pe de altă parte acel răspuns are un mare sâmbure de adevăr și ține de copierea evangheliilor de la un autor la altul.

Chiar aș fi curios să asist la niște ore. Din câte știu eu se pune accent mult pe rugăciune atât la început cât și la sfârșitul orei, și orele doctrinare se întind pe tot timpul studiilor preuniversitare, singurele materii care sunt în aceeași situație fiind limba română/maternă și matematica.

3) În sfârşit, pentru că nu corespunde unei căutări. Mai înainte de a asimila matematica, eu trebuie să am imboldul de a cerceta matematica. Cu atât mai mult, ca să mă apropii de Dumnezeu, trebuie ca mai întâi să am acest impuls interior. Dar religia, care prin definiţie e legătură a omului cu Dumnezeu, nu se poate asimila numai dacă e predată în mod descriptiv, dacă se predă dogmă cu dogmă precum axiomă cu axiomă. Ea este legătură vie, adică cere întrebările noastre către cel cu care vorbim, care se mai numesc şi "rugăciune", şi răspunsurile Celui cu Care vorbim pentru noi, care se mai numesc şi "credinţă". Fără praxis religios nu există religie. Este exact ca şi când aţi întreba: "de ce, în şcoală, copiii nu asimilează paraşutismul ?". Răspunsul cel mai simplu este că nu au sărit niciodată cu paraşuta, ci au făcut numai ore de teoria şi istoria paraşutismului.

Nu crezi că preotul poate acoperi această problemă la cateheză?

Deci, avem o problemă: lucrurile merg prost cu religia în şcoală. Ce este de făcut ? Evident, există numai două soluţii: fie le facem să meargă bine, fie scoatem religia din şcoală. Soluţia ideală este prima, dar soluţia realistă este a doua. Faţă de situaţia actuală, ar fi preferabilă situaţia în care religia s-ar scoate complet din şcolile de stat, dacă (şi aici e un mare DACĂ) părinţii ar milita şi ar sprijini financiar şcolile confesionale. Şcoala a fost o instituţie care a apărut la umbra Bisericii, iar părinţii creştini trebuie să facă efortul (inclusiv în plan politic) pentru ca cei din familiile lor să beneficieze de şcoli creştine. În acest fel, ateii vor avea şcolile lor, în care se va putea preda doctrina lor fără a deranja nici un creştin, iar creştinii vor avea şcolile lor, în care se va preda doctrina apostolică. Să nu ne iluzionăm: o şcoală împreună înseamnă înhămare la jug nepotrivit.

Îți înțeleg dorința de a crea școli ortodoxa, la fel cum există școli catolice, dar întrebarea mea este, crezi că separarea confesională a copiilor după religiile părinților (pentru că, să fim realiști, un copil până nu ajunge la adolescență nu e capabil să judece singur dacă consideră corectă religia X sau Y) va duce la indivizi toleranți? Istoria ne arată că oriunde asemenea separări s-au produs, invariabil, rezultatul a fost ură religioasă și, de cele mai multe ori, conflicte sângeroase.

În plus, realitatea e una singură, nu? Nu ești de acord ca școala să fie laică (adică neutră dpdv confesional) și sa se predea materii care sunt utile tuturor sau sunt general valabile?