derutat

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de CrisetenO

"biserica este fundamentul unei societati invechite, pe care [el si cu partenerul lui] nu doresc sa o sustina."

Normal. Ei vor să susţină o societate nouă şi un om nou ! De fapt, cât de vechi este acest om ! Şi cât de veche societate ! Sodoma este numele ei.

O persoana foarte apropiata mie, care este ateu, m-a intrebat o data: dar de ce trebuie ca noi sa ne dam noi singuri seama ca gresim, de ce ne lasa Dumnezeu sa mergem aiurea in loc sa ne dea reguli mai clare, sa delimiteze drumurile mai bine?

Dar care lege dată de Dumnezeu este confuză ? Nu ştiu niciuna să fie astfel. Toate mi se par limpezi precum cristalul. Confuzia nu poate fi decât în ochiul care le citeşte.
Dimpotrivă, mie legile făcute de oameni, mai ales în zilele noastre, mi se par confuze. De când nu aţi citit ceva din Monitorul Oficial ? Nu trec bine de preambulul unei legi şi deja mă doare capul. Mai uşor îmi e să înţeleg filozofia sucită a lui Hegel scrisă în Gottisch decât un banal normativ adoptat de Parlamentul care, chipurile, mă reprezintă.

ce fac poponarii in timpul liber: http://www.youtube.com/watch?v=euXQbZDwV0w

[CrisetenO]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Normal. Ei vor să susţină o societate nouă şi un om nou ! De fapt, cât de vechi este acest om ! Şi cât de veche societate ! Sodoma este numele ei.



Dar care lege dată de Dumnezeu este confuză ? Nu ştiu niciuna să fie astfel. Toate mi se par limpezi precum cristalul. Confuzia nu poate fi decât în ochiul care le citeşte.
Dimpotrivă, mie legile făcute de oameni, mai ales în zilele noastre, mi se par confuze. De când nu aţi citit ceva din Monitorul Oficial ? Nu trec bine de preambulul unei legi şi deja mă doare capul. Mai uşor îmi e să înţeleg filozofia sucită a lui Hegel scrisă în Gottisch decât un banal normativ adoptat de Parlamentul care, chipurile, mă reprezintă.

Pentru el confuzia provine din motivul de a se supune unui judecator pe care nu-l intalneste in persoana in fiecare zi, un judecator care nu pedepseste intr-un mod deterministic, care sa poata fi modelat in formule, ca sa zic asa. Daca S-ar arata Dumnezeu in fata pacatosului si l-ar pedepsi, ar crede mai degraba. Legile de astazi, desi scrise uniform in chineza, iar in China, in greaca veche, sunt oarecum deterministice: cauza-efect, cu o persoana (care reprezinta corpul de justitie) impartind judecata. De asemenea, legile naturale (din fizica, biologie, chimie) au un efect cuantificabil, care se poate masura in formule; aceste formule pot fi apoi folosite pentru a "prezice" anumite efecte.

Ori noi nu-L putem modela pe Dumnezeu. Nu putem lua niste observatii, formula niste ecuatii, si apoi determina un raspuns concret. Nu putem sa-L cuprindem pe Dumnezeu in mintea noastra. Dupa parerea mea insa, e chiar o mare aroganta sa crezi ca numai ce poate fi modelat in mintea ta (sau mintea noastra colectiva daca vreti), exista. Pai hai sa incercam sa cuantificam iubirea: chiar si iubirea sa zicem mondena. Cu toate modelele psihologice, ne e foarte greu sa anticipam actiunile -- nu zic actiunile generale, ci actiunile pas cu pas -- ale celor care iubec. Ce sa mai zicem atunci de Iubirea care este Dumnezeu?

[AlinB]

În prealabil postat de CrisetenO

Pentru el confuzia provine din motivul de a se supune unui judecator pe care nu-l intalneste in persoana in fiecare zi, un judecator care nu pedepseste intr-un mod deterministic, care sa poata fi modelat in formule, ca sa zic asa. Daca S-ar arata Dumnezeu in fata pacatosului si l-ar pedepsi, ar crede mai degraba. Legile de astazi, desi scrise uniform in chineza, iar in China, in greaca veche, sunt oarecum deterministice: cauza-efect, cu o persoana (care reprezinta corpul de justitie) impartind judecata. De asemenea, legile naturale (din fizica, biologie, chimie) au un efect cuantificabil, care se poate masura in formule; aceste formule pot fi apoi folosite pentru a "prezice" anumite efecte.

Ori noi nu-L putem modela pe Dumnezeu. Nu putem lua niste observatii, formula niste ecuatii, si apoi determina un raspuns concret. Nu putem sa-L cuprindem pe Dumnezeu in mintea noastra. Dupa parerea mea insa, e chiar o mare aroganta sa crezi ca numai ce poate fi modelat in mintea ta (sau mintea noastra colectiva daca vreti), exista. Pai hai sa incercam sa cuantificam iubirea: chiar si iubirea sa zicem mondena. Cu toate modelele psihologice, ne e foarte greu sa anticipam actiunile -- nu zic actiunile generale, ci actiunile pas cu pas -- ale celor care iubec. Ce sa mai zicem atunci de Iubirea care este Dumnezeu?

Cei limitati nu-L pot cuprinde in totalitate pe cel Nelimitat, este adevarat, dar in ceea ce priveste asteptarile lui Dumnezeu de la noi suntem destul de clare sau daca nu sunt de la bun inceput devin pe parcurs pe masura ce incercam sa-L cunoastem, atat timp cat suntem dispusi sa renuntam la ceea ce ne tine legati de lucrurile derizorii.

Daca stam pasivi deoparte, lucrurile par tare complicate, greu de inteles, derutante, contradictorii chiar, etc.

Intre ateu si cunoasterea lui Dumnezeu nu stau decat propriile prejudecati, construite deloc fara motiv, ci pentru a sprijini un anumit stil de viata inradacinat in cele pamantesti.
Dar chiar si intr-un ateu, exista gustul pentru cele mai presus de firea pamanteasca si pe masura ce le da de gust si este dispus sa se desprinda de cele lumesti, lucrurile si lucrarile lui Dumnezeu nu mai par deloc confuze.

Si cu iubirea "mondena" e cam la fel pana la urma, pe masura ce iesim din noi insine si asteptarile noastre si incearcam sa-l cunoastem pe celalalt intr-un mod cat mai altruist, ajungem sa-l si intelegem desi in cazul asta intelegerea poate fi nu de putine ori tragica - si anume ca ne punem asteptarile acolo unde nu trebuie.

Cu Dumnezeu insa, aceasta dezamagire este exclusa, pe masura ce Il cunoaste-m mai bine, cu atat incepem sa intelegem ce avem de schimbat, in ce directie trebuie sa mergem.

Paradoxul homosexualilor este ca, desi nu reusesc sa se reproduca, sunt in fiecare an din ce in ce mai multi. (Tristan Bernard)

[Demeter]

În prealabil postat de Melissa

Paradoxul homosexualilor este ca, desi nu reusesc sa se reproduca, sunt in fiecare an din ce in ce mai multi. (Tristan Bernard)

de vina sa fie oare ... femeile ... ?????

În prealabil postat de Demeter

de vina sa fie oare ... femeile ... ?????

Oh, da, invinuiti femeile..... din nou!

O sa iau afirmatia ta ca pe una ironica.
Generalizarile nu valoreaza prea mult...

[gabriela8]

În prealabil postat de Demeter

de vina sa fie oare ... femeile ... ?????

Prin intrebarea ta inteleg ca aduci o invinuire lui Dumnezeu? Femeia a fost creata pentru a fi ajutor barbatului, nu barbatul pentru femeie...

[florinbrasov0]

În prealabil postat de gabriela8

Prin intrebarea ta inteleg ca aduci o invinuire lui Dumnezeu? Femeia a fost creata pentru a fi ajutor barbatului, nu barbatul pentru femeie...

Cu observatia, offtopic, ca femeia este egala cu barbatul. Crestinismul e prima credinta, dintre cele mai mari ale lumii, care a proclamat acest lucru.

[Evagrie]

Homosexualitatea este o tema dificila pentru crestinism, deoarece aici se intra in contradictie Sf.Scriptura cu cercetarile medicale.

Eu am simtit ca imi plac baieti inca de la 12-13 ani, insa nu ma deranjea aceasta mult, deoarece in clasa fetele se jucau cu fetele si baietii cu baietii. Era ceva normal.
Pe la 17 ani unii colegi de la liceu deja prieteneau cu unele fete, insa pe mine nu ma atrageau, poate din cauza ca pentru mine era mult mai importanta relatia cu Dumnezeu, caci deja de 2 ani eram paraclisier la parohie.

Tot atunci am intrat la Seminar Teologic, unde peste 2 ani m-am indragostit de un baiat.
Nu, nu! stingeti-va imaginatia, nici nu va ganditi la ceva rau, era doar o dragoste, o prietenie foarte stransa. Eu nu constientizam ca aceasta este o dragoste, ci vedeam mai degraba in mine o calitate de a tine mult la prieteni, de a avea grija de ei.

In spatiul inchis al Seminarului evident ca puteam lupta usor cu gandurile. Orice gand care mi-ar zice ca as fi homosexual il ucideam si il smulgeam din radacina. Eu planificam sa ma casatoresc cu o fata exemplara, tot din Seminar sau din ASCOR.

Dupa absolvirea Seminarului, am plecat la facultatea de Teologie Pastorala. Deja aveam 21 de ani, insa nu m-am indragostit de nici o fata. Si ma gandeam ca este bine asa, caci studiile au prioritatea.
Dar aparuse o fata asa cum imi doream, cuminte, simpatica si cum ne place sa spunem "cu frica de Dumnezeu". Ma intelegeam de minune cu ea. Ne plimbam deseori, petreceam mult timp impreuna. Observasem ca ea s-a indragostit.... insa eu nu intelegeam un lucru firesc. De ce oare colegii mei sunt gata sa se culce poate chiar cu orice fata simpatica, iar eu nu am aceasta atractie?
Ea imi placea, insa doar la nivel rational. Eu nu doream nimic mai mult de la ea decat o prietenie.
Insa! la facultate erau multi baieti care imi placeau la nivel sentimental, langa care aveam poate chiar si unele emotii.

Cei 6 ani de teologie intensiva ma ajutau sa resping gandurile rele. Imi ziceam ca nu sunt gay si ca este o uraciunea de a se culca un un baiat.
Contrar acestor ganduri, eu nu vroiam sa am relatii sexuale cu vreo fata.

Imi ziceam ca nu pot sa fiu homosexual deoarece sunt crescut in familie crestina, traditionala. De la 15 ani sunt educat in parohie. Nu am fost abuzat sau agresat in copilarie.

Au trecut 8 ani si eu nu m-am indragostit de nici o fata. Si n-am avut interes faţa de nici o fată, dar am fost indragostit de 3 ori in baieti.

Eu il iubesc pe Dumnezeu si ii multumesc pentru ca ma iubeste si are grija faţă de mine.

Poate ca imi vezi zice ca am cazut in patima, dar va voi spune ca nu m-am sarutat cu nici un baiat pana la 26 de ani - varsta la care toti baietii deja cel putin o data reusesc sa se indragosteasca de vreo fata.

Am cunoscuti care au simtit demult ca au atractii faţa de baieti, dar s-au casatorit cu fete, in speranta ca "se vor indrapta" sau ca le va trece aceasta "patima". Si acum ei imi zic ca au scarba si dezgust cand au relatii sexuale cu sotia. Iar faptul ca nu sunt indragostiti de sotiile lor, se rasfrange asupra realtiilor familiare.

Ei s-au amagit, eu nu vreau sa ma mint pe mine, pe cei apropiati ai mei si pe Dumnezeu. Deja m-am acceptat asa cum sunt si sunt sigur ca Dumnezeu are un plan si cu mine.

Multi prieteni de-ai mei gay si lesbiene s-au departat de Biserica, deoarece Biserica se lupta cu ei si nu-i accepta asa cum sunt. Nu, nu cer eu acceptarea casatoriilor, dar asa vrea macar ca Biserica sa-i accepte asa cum sunt.
"Esti gay ? Bun! esti la evidenta lui Dumnezeu"

Si acum sunt martor al unei nedreprati.
Apostolul Pavel zice catre Corinteni (6, 10-11): "Nu va amagiti: Nici desfrânatii, nici închinatorii la idoli, nici adulterii, nici malahienii, nici sodomitii, nici furii, nici lacomii, nici betivii, nici batjocoritorii, nici rapitorii nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu."

Malahienii sunt cei care fac sex de dragul sexului si nu pentru nastere de copii, adica cei care utilizeaza contraceptivele (prezervative, pastile).
Biserica stie ca 99% din enoriasi utilizeaza contraceptivele, insa nu se lupta contra acestui pacat, nu iese sa scandeze anularea comercializarii contraceptivelor, caci si preotii le utilizeaza (unii utilizeaza "calendarul sotiei", crezand ca scap de pacat, insa in fond utilizarea calendarului are scop final - sex fara copii)

Biserica recunoaste ca utilizarea contraceptivelor este pacat. Insa nu se lupta contra lui.
De ce oare nu se poate si cu homosexualii. Da! pacatosi! dar sa vina la biserica, sa participe in rand cu alti pacatosi la slujba.

Cand eram mic, la gradinita educatoare il batea pe colegul meu ca era stangaci. Mereu cand incerca sa manance sau sa deseneze cu stanga era lovit peste mana. Ea credea ca il va trata si ca va fi "ca toata lumea". Ea considera ca fiecare om alege cu care mana sa manance.
Colegul meu a crescut, nu se deosebeste practic de nimic de restul lumii, este doar stangaci.

Sebastian, accepta-l pe fratele tau asa cum este. Nu incerca sa-l tratezi. Sa-i fii cel mai apropiat, cel caruia ii va putea spune orice problema, orice necaz. El va avea nevoie in primul rand de sustinere morala.

Fiind respinsi de familie, de prieteni, de Biserica, de societate unii gay isi pun capat zilelor.

Problema cu care te confrunti este relatata intr-un film - "Prayers for Bobby" cu Sigourney Weaver in rolul principal.
Tema clasica: Intr-o familie traditionala crestina cu 2 baieti si 2 fete cel mai mic baiat este gay. Mama (Sigourney Weaver) dupa ce afla depune maximum de efort pentru a-si salva fiul: ii face cunostinta cu fetele, l-a inscris in scoala duminicala, ore cu psihiatru, rugaciuni necontenite. Insa cu cat mai tare vrea sa-l ajute cu atat mai tare il respinge.