derutat

[paranormal]

Oameni buni, se spune că toţi am fost făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Să fie aşa oare?
Draci? Fiţi serioşi..
Nu, homosexualitatea nu este o adevărată scârboşenie, dar pentru tine probabil este pentru că nu doreşti să vezi aceste persoane cu ochi buni, şi nu contează cum suntem (referitor la acest subiect) atâta timp cât există iubire şi dragoste faţă de Dumnezeu.
Cineva care poată în el o dragoste imensă pentru Dumnezeu, dar este homosexual, ar trebui respins de Dumnezeu pentru asta?
Repet, Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, homosexuali sau nu.

Ţin să menţionez că sunt total de acord cu ory.

[florinbrasov0]

În prealabil postat de paranormal

Oameni buni, se spune că toţi am fost făcuţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.
Să fie aşa oare?
Draci? Fiţi serioşi..

Da, am fost facuti, numai ca asemanarea cu El si-a pierdut-o omul de la cadere si asta trebuie sa redobandim, asemanarea cu El.
Cuvantul "chipul" nu este in niciun caz sinonim cu "asemanarea".
Diferenta dintre acesti doi termeni a fost explicata de Sfintii Parinti; Sf. Ioan din Damasc spune: "chipul inseamna ratiune si libertate, in timp ce asemanarea reprezinta dobandirea virtutii Dumnezeiesti".
Astfel, ortodoxia intelege prin "chip": vointa, ratiune, simtul responsabilitatii, caracteristici ce deosebesc faptura umana de cea animala.
Cand spunem ca omul a fost creat dupa "chipul lui Dumnezeu", intelegem ca inca de la nastere exista puncte comune si similaritati intre om si Dumnezeu; "asemanarea" insa, se dobandeste prin credinta, virtute si prin fapte. Asta ca sa nu intelegem ce vrem noi.

În prealabil postat de paranormal

Nu, homosexualitatea nu este o adevărată scârboşenie, dar pentru tine probabil este pentru că nu doreşti să vezi aceste persoane cu ochi buni, şi nu contează cum suntem (referitor la acest subiect) atâta timp cât există iubire şi dragoste faţă de Dumnezeu.
Cineva care poată în el o dragoste imensă pentru Dumnezeu, dar este homosexual, ar trebui respins de Dumnezeu pentru asta?
Repet, Dumnezeu ne iubeşte pe toţi, homosexuali sau nu.
Ţin să menţionez că sunt total de acord cu ory.

Evident ca ne iubeste pe toti infinit si de asta asteapta sa ne intoarcem de la pacatele noastre, chiar si de la homosexualitate.

[CrisetenO]

Profesorul meu de lb. engleza in ultimele doua clase de liceu era homosexual declarat (asta era in Olanda) si atunci cand am mers intr-o excursie de cateva zile in Edinburgh, in Scotia, a venit cu profesorul meu si cu noi. Erau trei fete in grup, restul baieti. Fetele se simteau intotdeauna bine cu profesorul, discutand despre diverse teme precum haine, ciocolata, cumparaturi, etc, dar baietii stateau la distanta de cei doi supervizori. Tin sa precizez ca acest profesor nu era -- la nivelul superficial la care il cunosc elevii pe un profesor -- nici "mai bun", nici "mai rau" decat alti oameni.

La ora asta cei doi sunt inca impreuna intr-un fel de concubinaj care e permis in Olanda, unde aveau loc evenimentele, dar chiar daca biserica de acolo permite acum casatoria in biserica a homosexualilor, au hotarat sa nu se casatoreasca in biserica pentru ca, si citez aproape cuvant cu cuvant ce mi-a spus o data profesorul respectiv, "biserica este fundamentul unei societati invechite, pe care [el si cu partenerul lui] nu doresc sa o sustina."

Sunt de acord ca unii dintre homosexuali (si sunt o minoritate la ora de fata) sunt cu adevarat asa de la inceput: inclinati spre cei de acelasi sex. Nu vorbesc acum de cei care asa sunt pentru ca sa fie cool, sau la moda, sau pentru ca sa incerce alte senzatii. Dar asa sunt si alti oameni, schiopi cum a zis cineva inainte, sau predispusi spre obezitate si care lupta sa nu cada in capcana care a fost sortita lor. Ce se intampla cu o persoana predispusa spre obezitate care apoi nu se infraneaza din a manca prea mult? Ajunge obez si moare cu zile dupa un chin destul de indelungat si fizic si psihic. Lacomia este unul dintre cele mai mari pacate, fie ca e vorba de mancare, fie de altceva. Dumnezeul ortodocsilor, din putinele pe care le stiu eu, este Dumnezeul intelegerii si al dragostei: El nu abandoneaza niciodata pe nimeni. DAR, si aici este un mare "dar", aceasta nu inseamna ca El sprijina pe acel om care se lacomeste de fiecare data! Da, Dumnezeu ne iubeste infinit, dar oare o mama care isi vede copiii gresind ii va lasa de capul lor pentru ca-i iubeste? Oare nu ii va mustra pentru greselile lor? Dumnezeu ne-a dat Sf. Scriptura, pe care noi o intelegem cu ajutorul Sf. Traditii; trebuie sa intelegem deci, bazandu-ne pe aceste scrieri, cand gresim si sa incercam sa nu mai facem ce am facut rau. In cazul obezului din exemplul meu: in momentul in care isi da seama ca a gresit el trebuie sa ceara iertare de la Dumnezeu, sa ceara sprijin si ajutor, si atunci crucea lui se va usura pentru ca Dumnezeu il va sprijini.

Am vorbit despre obezitate pentru ca e o problema cu care m-am confruntat destul de des. Pofta de a manca poate consuma pe cel care pofteste tot atat de tare cum pe altul il consuma pofta pentru o persoana de acelasi sex (aceasta este doar o supozitie pentru ca nefiind lesbiana, nu pot sa imi imaginez cum e exact). Intr-un fel obezitatea e o cruce mai usoara: stim toti ca excesul de grasime te omoara, ca sa nu mai zicem de chinul de dinainte, cand incep sa nu te mai tina genunchii, faci hernie, etc. Ce se intampla oare cu homosexualii care nu se infraneaza? In primul rand ei merg impotriva randuielii naturale a reproducerii. In al doilea rand, se pot expune si unor boli (mortale). Exista si animale "homosexuale" in salbaticie. Acestea sunt marginalizate si mor foarte repede, deoarece restul de aceeasi specie ii vad ca pe niste straini. Asta nu inseamna ca noi trebuie sa-i marginalizam pe cei din jur, asa cum nu marginalizam pe bolnavi, ologi, obezi, etc. Datoria noastra cea dintai este catre aproapele. Deci autorului acestui topic i-as spune sa il iubeasca pe fratele sau chiar mai mult acum decat inainte, sa caute inauntrul sau chemarea catre Dumnezeu. Sa traiasca apoi cu adevarat Taina Sf. Botez, rugandu-se sa fie indreptat de parintele sau duhovnic si de nasul de botez spre drumul pe care il poate ajuta cel mai mult pe fratele lui.

A iubi nu inseamna a trece cu vederea peste greseala altuia. E foarte usor sa traiesti asa: "ignorance is bliss". De fapt pe asta e si bazata mare parte din societatea noastra. Ati observat insa ca grupurile care sunt altfel decat majoritatea in orice sens al cuvantului incearca si atunci cand sunt tolerati sa castige mai multe drepturi, sa se impuna pe ei insisi ca un etalon al normalitatii. Pai copiii de maine vor citi Biblia si vor zice: "Adam si Eva erau de moda veche, fiind barbat si femeie". De aceea multi Sf. Parinti si multi duhovnici ii sfatuiesc pe enoriasi sa nu incerce singuri sa-i ajute pe unii care pacatuiesc foarte tare, pentru ca sa nu fie smintiti si ei. E mult mai greu deci sa traiesti cu adevarat constient de ceea ce se intampla in jurul tau, incercand dupa puterile tale sa-i ajuti si sa-i indrepti pe cei pe care ii poti ajuta/indrepta (neuitand bineinteles sa te uiti intai la tine).

O persoana foarte apropiata mie, care este ateu, m-a intrebat o data: dar de ce trebuie ca noi sa ne dam noi singuri seama ca gresim, de ce ne lasa Dumnezeu sa mergem aiurea in loc sa ne dea reguli mai clare, sa delimiteze drumurile mai bine? Raspunsul meu nu a fost, poate, corect in sensul teologic, dar eu simt ca totusi nu e un raspuns gresit. Pentru noi Dumnezeu este un parinte si un profesor, lumina si adevarul in acelasi timp. Daca la scoala ti-ar spune profesorul pas cu pas ce sa faci, ai simti vreodata altceva decat umilinta? Ce merit ai avea daca ti s-ar spune de la inceput toate si tu n-ar trebui decat sa le repeti ca un papagal? Dumnezeu ne-a dat libertatea de a intelege: "Cine are urechi de auzit sa auda"; un motiv pentru aceasta este poate pentru ca intelegerea genereaza mai multa iubire. Desi e mai greu la inceput pana incepem macar sa intuim -- daca nu sa intelegem -- Cuvantul lui Dumnezeu, implinirea este mai mare dupa aceea. Mai mult: pentru ca Dumnezeu stie ca suntem oameni si ca gresim, noi avem intotdeauna posibilitatea sa ne intoarcem la El daca ne pare rau de greselile noastre. Daca am primi toate mura-n gura si ar fi totul usor, atunci nu ar exista aceeasi mila pentru pacatosii care se pocaiesc.

Asta e parerea mea. Doamne ajuta!

Cristina

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de CrisetenO

"biserica este fundamentul unei societati invechite, pe care [el si cu partenerul lui] nu doresc sa o sustina."

Normal. Ei vor să susţină o societate nouă şi un om nou ! De fapt, cât de vechi este acest om ! Şi cât de veche societate ! Sodoma este numele ei.

O persoana foarte apropiata mie, care este ateu, m-a intrebat o data: dar de ce trebuie ca noi sa ne dam noi singuri seama ca gresim, de ce ne lasa Dumnezeu sa mergem aiurea in loc sa ne dea reguli mai clare, sa delimiteze drumurile mai bine?

Dar care lege dată de Dumnezeu este confuză ? Nu ştiu niciuna să fie astfel. Toate mi se par limpezi precum cristalul. Confuzia nu poate fi decât în ochiul care le citeşte.
Dimpotrivă, mie legile făcute de oameni, mai ales în zilele noastre, mi se par confuze. De când nu aţi citit ceva din Monitorul Oficial ? Nu trec bine de preambulul unei legi şi deja mă doare capul. Mai uşor îmi e să înţeleg filozofia sucită a lui Hegel scrisă în Gottisch decât un banal normativ adoptat de Parlamentul care, chipurile, mă reprezintă.

ce fac poponarii in timpul liber: http://www.youtube.com/watch?v=euXQbZDwV0w

[CrisetenO]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Normal. Ei vor să susţină o societate nouă şi un om nou ! De fapt, cât de vechi este acest om ! Şi cât de veche societate ! Sodoma este numele ei.



Dar care lege dată de Dumnezeu este confuză ? Nu ştiu niciuna să fie astfel. Toate mi se par limpezi precum cristalul. Confuzia nu poate fi decât în ochiul care le citeşte.
Dimpotrivă, mie legile făcute de oameni, mai ales în zilele noastre, mi se par confuze. De când nu aţi citit ceva din Monitorul Oficial ? Nu trec bine de preambulul unei legi şi deja mă doare capul. Mai uşor îmi e să înţeleg filozofia sucită a lui Hegel scrisă în Gottisch decât un banal normativ adoptat de Parlamentul care, chipurile, mă reprezintă.

Pentru el confuzia provine din motivul de a se supune unui judecator pe care nu-l intalneste in persoana in fiecare zi, un judecator care nu pedepseste intr-un mod deterministic, care sa poata fi modelat in formule, ca sa zic asa. Daca S-ar arata Dumnezeu in fata pacatosului si l-ar pedepsi, ar crede mai degraba. Legile de astazi, desi scrise uniform in chineza, iar in China, in greaca veche, sunt oarecum deterministice: cauza-efect, cu o persoana (care reprezinta corpul de justitie) impartind judecata. De asemenea, legile naturale (din fizica, biologie, chimie) au un efect cuantificabil, care se poate masura in formule; aceste formule pot fi apoi folosite pentru a "prezice" anumite efecte.

Ori noi nu-L putem modela pe Dumnezeu. Nu putem lua niste observatii, formula niste ecuatii, si apoi determina un raspuns concret. Nu putem sa-L cuprindem pe Dumnezeu in mintea noastra. Dupa parerea mea insa, e chiar o mare aroganta sa crezi ca numai ce poate fi modelat in mintea ta (sau mintea noastra colectiva daca vreti), exista. Pai hai sa incercam sa cuantificam iubirea: chiar si iubirea sa zicem mondena. Cu toate modelele psihologice, ne e foarte greu sa anticipam actiunile -- nu zic actiunile generale, ci actiunile pas cu pas -- ale celor care iubec. Ce sa mai zicem atunci de Iubirea care este Dumnezeu?

[AlinB]

În prealabil postat de CrisetenO

Pentru el confuzia provine din motivul de a se supune unui judecator pe care nu-l intalneste in persoana in fiecare zi, un judecator care nu pedepseste intr-un mod deterministic, care sa poata fi modelat in formule, ca sa zic asa. Daca S-ar arata Dumnezeu in fata pacatosului si l-ar pedepsi, ar crede mai degraba. Legile de astazi, desi scrise uniform in chineza, iar in China, in greaca veche, sunt oarecum deterministice: cauza-efect, cu o persoana (care reprezinta corpul de justitie) impartind judecata. De asemenea, legile naturale (din fizica, biologie, chimie) au un efect cuantificabil, care se poate masura in formule; aceste formule pot fi apoi folosite pentru a "prezice" anumite efecte.

Ori noi nu-L putem modela pe Dumnezeu. Nu putem lua niste observatii, formula niste ecuatii, si apoi determina un raspuns concret. Nu putem sa-L cuprindem pe Dumnezeu in mintea noastra. Dupa parerea mea insa, e chiar o mare aroganta sa crezi ca numai ce poate fi modelat in mintea ta (sau mintea noastra colectiva daca vreti), exista. Pai hai sa incercam sa cuantificam iubirea: chiar si iubirea sa zicem mondena. Cu toate modelele psihologice, ne e foarte greu sa anticipam actiunile -- nu zic actiunile generale, ci actiunile pas cu pas -- ale celor care iubec. Ce sa mai zicem atunci de Iubirea care este Dumnezeu?

Cei limitati nu-L pot cuprinde in totalitate pe cel Nelimitat, este adevarat, dar in ceea ce priveste asteptarile lui Dumnezeu de la noi suntem destul de clare sau daca nu sunt de la bun inceput devin pe parcurs pe masura ce incercam sa-L cunoastem, atat timp cat suntem dispusi sa renuntam la ceea ce ne tine legati de lucrurile derizorii.

Daca stam pasivi deoparte, lucrurile par tare complicate, greu de inteles, derutante, contradictorii chiar, etc.

Intre ateu si cunoasterea lui Dumnezeu nu stau decat propriile prejudecati, construite deloc fara motiv, ci pentru a sprijini un anumit stil de viata inradacinat in cele pamantesti.
Dar chiar si intr-un ateu, exista gustul pentru cele mai presus de firea pamanteasca si pe masura ce le da de gust si este dispus sa se desprinda de cele lumesti, lucrurile si lucrarile lui Dumnezeu nu mai par deloc confuze.

Si cu iubirea "mondena" e cam la fel pana la urma, pe masura ce iesim din noi insine si asteptarile noastre si incearcam sa-l cunoastem pe celalalt intr-un mod cat mai altruist, ajungem sa-l si intelegem desi in cazul asta intelegerea poate fi nu de putine ori tragica - si anume ca ne punem asteptarile acolo unde nu trebuie.

Cu Dumnezeu insa, aceasta dezamagire este exclusa, pe masura ce Il cunoaste-m mai bine, cu atat incepem sa intelegem ce avem de schimbat, in ce directie trebuie sa mergem.

Paradoxul homosexualilor este ca, desi nu reusesc sa se reproduca, sunt in fiecare an din ce in ce mai multi. (Tristan Bernard)