Despre viclenia sectantilor

[dianagroza]

În prealabil postat de tricesimusquintus

1. Eu consider că nu religia este mântuitoare, ci Cel ce stă în centrul acestei religii: Mântuitorul Iisus Hristos.

Aici sunt de acord. Dar sa nu ignoram si „Este un Domn, o Credinta, un Botez.” (Efeseni 4:5). Iisus Hristos este Mantuitorul, dar ca sa putem fi mantuiti avem nevoie in primul rand de IUBIRE care face ca celelalte sa vina de la sine.
Nu toata credinta in Dumnezeu este buna, dupa cum zice insusi Apostolul Pavel "Fiule Timotei, sfatuieste pe crestini sa fie sanatosi în credinta". Poate să creada cineva in Dumnezeu si credinta lui sa nu-i aduca nici un folos?
Sincer nu stiu inca cu cine vorbesc si daca mergeti pe ideea ca mantuirea se poate numai prin credinta.

În prealabil postat de tricesimusquintus

2. Religia mea este aceeaşi cu a dumneavoastră: religia creştină. Doar confesiunile diferă, însă aceasta e o problemă a fondatorilor confesiunilor respective; ei le-au dat aceste denumiri.

Presupun ca aceasta confesiune isi are inceputurile prin sec. 16. Sa ma contraziceti daca este altfel si apoi am sa formulez si un raspuns.

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de dianagroza

Aici sunt de acord. Dar sa nu ignoram si „Este un Domn, o Credinta, un Botez.” (Efeseni 4:5). Iisus Hristos este Mantuitorul, dar ca sa putem fi mantuiti avem nevoie in primul rand de IUBIRE care face ca celelalte sa vina de la sine.
Nu toata credinta in Dumnezeu este buna, dupa cum zice insusi Apostolul Pavel "Fiule Timotei, sfatuieste pe crestini sa fie sanatosi în credinta". Poate să creada cineva in Dumnezeu si credinta lui sa nu-i aduca nici un folos?
Sincer nu stiu inca cu cine vorbesc si daca mergeti pe ideea ca mantuirea se poate numai prin credinta.

Merg pe aceeaşi idee cu a protestanţilor şi neoprotestanţilor şi care de fapt este teologia Scripturii: mântuirea se capătă prin har, prin credinţa în Unicul Mântuitor: Iisus Hristos. Dacă s-ar căpăta prin faptele proprii, am avea peste 7 miliarde de mântuitori pe pământ (şi sub pământ).

În prealabil postat de dianagroza

Presupun ca aceasta confesiune isi are inceputurile prin sec. 16. Sa ma contraziceti daca este altfel si apoi am sa formulez si un raspuns.

Confesiunea (denominaţiunea, biserica) adventistă de ziua a şaptea îşi are începuturile în sec. XIX.

[dianagroza]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Merg pe aceeaşi idee cu a protestanţilor şi neoprotestanţilor şi care de fapt este teologia Scripturii: mântuirea se capătă prin har, prin credinţa în Unicul Mântuitor: Iisus Hristos. Dacă s-ar căpăta prin faptele proprii, am avea peste 7 miliarde de mântuitori pe pământ (şi sub pământ).

Nu doar, ci si prin fapte.
Sa inteleg ca nu ati citit niciodata Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov?
"Credinta fara de fapte moarta este"
"Ce folos, fratii mei, daca zice cineva ca are credinta, iar fapte nu are? Oare credinta poate sa-l mantuiasca?" (2:14)
"Daca un frate sau o sora sunt goi si lipsiti de hrana cea de toate zilele,
Si cineva dintre voi le-ar zice: Mergeti in pace! Incalziti-va si va saturati, dar nu le dati cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
Asa si cu credinta: daca nu are fapte, e moarta in ea insasi.
Dar va zice cineva: Tu ai credinta, iar eu am fapte; arata-mi credinta ta fara fapte si eu iti voi arata, din faptele mele, credinta mea.
Tu crezi ca unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si demonii cred si se cutremura.
Vrei insa sa intelegi, omule nesocotit, ca credinta fara de fapte moarta este?
Avraam, parintele nostru, au nu din fapte s-a indreptat, cand a pus pe Isaac, fiul sau, pe jertfelnic?
Vezi ca, credinta lucra impreuna cu faptele lui si din fapte credinta s-a desavarsit?
Si s-a implinit Scriptura care zice: "Si a crezut Avraam lui Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate" si "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".
Vedeti dar ca din fapte este indreptat omul, iar nu numai din credinta." (2: 15-22)
Mai departe puteti citi singur.
Deci credinţa care nu este unită cu faptele bune nu este mântuitoare; căci şi diavolii cred, dar nu fac voia lui Dumnezeu.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Confesiunea (denominaţiunea, biserica) adventistă de ziua a şaptea îşi are începuturile în sec. XIX.

Cu cat este mai actuala cu atat este mai deraita de la dreapta credinta.
Va intreb ceva, ce se intampla cu cei care au murit pana a aparut aceasta confesiune?
Nu credeti in sfinte moste, si cred ca se aplica ideea "urechi aveti si nu auziti, ochi aveti si nu vedeti"
In Fecioara Maria credeti?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de dianagroza

Nu doar, ci si prin fapte.
Sa inteleg ca nu ati citit niciodata Epistola Soborniceasca a Sfantului Apostol Iacov?
"Credinta fara de fapte moarta este"
"Ce folos, fratii mei, daca zice cineva ca are credinta, iar fapte nu are? Oare credinta poate sa-l mantuiasca?" (2:14)
"Daca un frate sau o sora sunt goi si lipsiti de hrana cea de toate zilele,
Si cineva dintre voi le-ar zice: Mergeti in pace! Incalziti-va si va saturati, dar nu le dati cele trebuincioase trupului, care ar fi folosul?
Asa si cu credinta: daca nu are fapte, e moarta in ea insasi.
Dar va zice cineva: Tu ai credinta, iar eu am fapte; arata-mi credinta ta fara fapte si eu iti voi arata, din faptele mele, credinta mea.
Tu crezi ca unul este Dumnezeu? Bine faci; dar si demonii cred si se cutremura.
Vrei insa sa intelegi, omule nesocotit, ca credinta fara de fapte moarta este?
Avraam, parintele nostru, au nu din fapte s-a indreptat, cand a pus pe Isaac, fiul sau, pe jertfelnic?
Vezi ca, credinta lucra impreuna cu faptele lui si din fapte credinta s-a desavarsit?
Si s-a implinit Scriptura care zice: "Si a crezut Avraam lui Dumnezeu si i s-a socotit lui ca dreptate" si "a fost numit prieten al lui Dumnezeu".
Vedeti dar ca din fapte este indreptat omul, iar nu numai din credinta." (2: 15-22)
Mai departe puteti citi singur.
Deci credinţa care nu este unită cu faptele bune nu este mântuitoare; căci şi diavolii cred, dar nu fac voia lui Dumnezeu.

Desigur aveţi dreptate: credinţa este dovedită de fapte, însă ele nu mântuiesc. Nici apostolul Pavel nu spune că din fapte s-ar mântui omul (vedeţi sublinierea mea). Faptele noastre sunt chiar un barometru al credinţei noastre, ne putem autoverifica dacă suntem pe calea mântuirii ori ba.

În prealabil postat de dianagroza

Cu cat este mai actuala cu atat este mai deraita de la dreapta credinta.

O logică elementară spune tocmai invers: cu cât este mai veche confesiunea, cu atât există probabilitatea ca ea să fi acumulat entropia "deraierii de la dreapta credinţei". Însă eu nu merg pe logica omenească, ci pe ce spune Scriptura. Verificaţi şi dumneavoastră dacă în BO se mai păstrează în totalitate credinţa dreaptă a sfinţilor apostoli.

În prealabil postat de dianagroza

Va intreb ceva, ce se intampla cu cei care au murit pana a aparut aceasta confesiune?

Fiecare e judecat în raport cu cât a cunoscut şi cât a aplicat din ce a cunoscut. Acest principiu (enunţat chiar de Scriptură) dă drept la mântuire tuturor creştinilor şi chiar ne-creştinilor din veacurile de întuneric.

În prealabil postat de dianagroza

Nu credeti in sfinte moste, si cred ca se aplica ideea "urechi aveti si nu auziti, ochi aveti si nu vedeti"

Există un topic specific despre moaşte, în care nu s-a probat nici măcar un singur verset despre închinarea la "sfintele moaşte".

În prealabil postat de dianagroza

In Fecioara Maria credeti?

Dacă cred că a existat şi că a fost fecioară şi sfântă? Da, bineînţeles!

[dianagroza]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Desigur aveţi dreptate: credinţa este dovedită de fapte, însă ele nu mântuiesc. Nici apostolul Pavel nu spune că din fapte s-ar mântui omul (vedeţi sublinierea mea). Faptele noastre sunt chiar un barometru al credinţei noastre, ne putem autoverifica dacă suntem pe calea mântuirii ori ba.

Pai nu e dovedita, sunt interdependente, un fara alta nu duc la mantuire. Simplu.

În prealabil postat de tricesimusquintus

O logică elementară spune tocmai invers: cu cât este mai veche confesiunea, cu atât există probabilitatea ca ea să fi acumulat entropia "deraierii de la dreapta credinţei". Însă eu nu merg pe logica omenească, ci pe ce spune Scriptura. Verificaţi şi dumneavoastră dacă în BO se mai păstrează în totalitate credinţa dreaptă a sfinţilor apostoli.

Pai BO are la baza succesiunea apostolica, de cand a aparut pana astazi. Va dati seama ca nu pot fi de acord cu dumneavoastra.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Fiecare e judecat în raport cu cât a cunoscut şi cât a aplicat din ce a cunoscut. Acest principiu (enunţat chiar de Scriptură) dă drept la mântuire tuturor creştinilor şi chiar ne-creştinilor din veacurile de întuneric.

Dar cei care au cunoscut si au ales prost? Normal ca mantuirea se adreseaza tuturor, ca Mantuitorul a venit pentru toata turma, dar nu inseamna ca toti ajung sa fie mantuiti.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Există un topic specific despre moaşte, în care nu s-a probat nici măcar un singur verset despre închinarea la "sfintele moaşte".

Bine. Prefer sa ramana asa aici, ca nu am sa am sansa de izbanda.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Dacă cred că a existat şi că a fost fecioară şi sfântă? Da, bineînţeles!

Dar nu considerati ca este necesar sa va inchinati ei. Imi imaginez ca va axati pe acele doua fraze zise de Iisus Hristos (asemeni crestinilor dupa Evanghelie).
Credeti ca puteti sa iubiti pe cineva cu adevarat, daca pe maica sa nu o puteti iubi?

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de dianagroza

Pai nu e dovedita, sunt interdependente, un fara alta nu duc la mantuire. Simplu.

Aveţi încă o dată dreptate. O faptă rea te poate exclude de la mântuire. În acelaşi timp, un milion de fapte bune nu te pot duce la mântuire fără Hristos şi fără credinţa în El.

În prealabil postat de dianagroza

Pai BO are la baza succesiunea apostolica, de cand a aparut pana astazi. Va dati seama ca nu pot fi de acord cu dumneavoastra.

Are la baza dogmei. Vă înţeleg că nu puteţi să-mi daţi dreptate pe forum şi nici nu vă cer să mă aprobaţi într-un pm.

În prealabil postat de dianagroza

Dar cei care au cunoscut si au ales prost?

Păi judecaţi şi dumneavoastră dacă e corect să fie mântuiţi cei ce au făcut alegerea greşită în cunoştinţă de cauză...

În prealabil postat de dianagroza

Dar nu considerati ca este necesar sa va inchinati ei. Imi imaginez ca va axati pe acele doua fraze zise de Iisus Hristos (asemeni crestinilor dupa Evanghelie).

Mă axez pe întreg NT în care nu găsiţi nici cea mai mică aluzie că apostolii s-ar fi închinat ei. Şi nici măcar n-au cerut acest lucru altora.

În prealabil postat de dianagroza

Credeti ca puteti sa iubiti pe cineva cu adevarat, daca pe maica sa nu o puteti iubi?

Dar cine a spus că nu o iubesc? Mentalitatea aceasta ortodoxă e deosebit de păguboasă: dacă cineva nu se închină Sf. Maria înseamnă că o "huleşte"!

[dianagroza]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Aveţi încă o dată dreptate. O faptă rea te poate exclude de la mântuire. În acelaşi timp, un milion de fapte bune nu te pot duce la mântuire fără Hristos şi fără credinţa în El.

Ba nu este adevarat. Depinde ce intelegeti prin "fapta rea", cu siguranta sinuciderea duce la excluderea mantuirii. Omul este supus pacatului, nu este si nici nu a fost cineva pe pamant fara fapte rele, inafara de Domnul nostru Iisus Hristos. Dar pentru faptele rele, exista cainta si exista taina spovedaniei (tind sa cred ca nu credeti in ea).

În prealabil postat de tricesimusquintus

Are la baza dogmei. Vă înţeleg că nu puteţi să-mi daţi dreptate pe forum şi nici nu vă cer să mă aprobaţi într-un pm.

Va inselati, nu sunt de acord nici aici si nici in spatele forumului. Eu am mai avut discutii personale, nu cu un adventist, cu un crestin dupa Evanghelie si imi zicea ca ii place sa ma asculte.

În prealabil postat de tricesimusquintus

Păi judecaţi şi dumneavoastră dacă e corect să fie mântuiţi cei ce au făcut alegerea greşită în cunoştinţă de cauză...

Eu stiu ce cred, dar voiam sa aflu pozitia dvs. Ma repet "multi chemati, putini alesi"


Nici nu e nevoie, mai ales ca inca din Vechiul Testament se vorbea despre cea care "va zdrobi capul sarpelui ademenitor". Dovada inchinarii sta in faptul ca prin ea a venit mantuirea pe pamant.
Nu mai are rost sa dau citatele din care reiese clar ca ea este Nascatoare de Dumnezeu.
Maica Domnului este mama " Imparatului Imparatilor si a Domnului Domnilor", care sade de-a dreapta tronului ceresc a Fiului Ei. " Sezut-a Imparateasa de-a dreapta Ta, imbracata in haina aurita si prea infrumusetata"
" Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui tau. Si de unde mie aceasta, ca sa vina la mine Maica Domnului meu ? Ca iata, cum veni la urechile mele glasul salutarii tale, pruncul a saltat de bucurie in pantecele meu. Si fericita este aceea care a crezut ca se vor implini cele spuse de la Domnul". Iar Maria inspirata rosteste imn de slavirea lui Dumnezeu: " Mareste sufletul meu pe Domnul, si s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mantuitorul meu, Ca a cautat spre smerenia roabei Sale. Ca, iata, de acum ma vor ferici toate neamurile." (Luca 1, 41-48). De atunci au fericit-o toate neamurile spunand lui Iisus: " Fericit este pantecele care te-a purtat si sanii pe care i-ai supt" (11, 27).

Sfantul Ioan Apostolul "Si s-a aratat din cer un semn mare: o femeie (Fecioara) invesmantata cu soarele, si luna era sub picioarele ei, pe cap purta cununa din douasprezece stele.." (Apoc. 12, 1).

Arhanghelul Gabriel, salutand-o si inchinandu-i-se, zice: " Bucura-te, ceea ce esti plina de har, Domnul este cu tine. Binecuvantata esti intre femei". Iar Ea tulburandu-se de vederea si inchinarea ingerului: " cugeta in sine: Ce fel de inchinaciune poate sa fie aceasta ?" Luca (1: 28-29)

Pai nu cunosc exact in ce credeti voi, daca o considerati sau nu Pururea Fecioara.