Cunoastere versus ignoranta. Rolul elitelor intelectuale

[Traditie1]

În prealabil postat de Mihailc

Tradiţie1, ce spui dumneata mai sus e totuna cu concluzia scolasticii.
Daca judeci credinţa cartezian, ea nu poate să conducă la cunoaştere. Dacă o iei bisericeşte, atunci credinţa este începutul oricărei cunoaşteri cu adevărat folositoare. Pentru că credinţa deschide calea către cultura inimii şi la simţirea înţelegătoare.
Oricum, interesată discuţie ai deschis aici şi sper să nu fie abandonată curând!

Ca să începem să progresăm în cunoașterea reală, cea directă, trebuie să considerăm nule toate convingerile noastre. Dacă plecăm de la niște dogme sau convingeri, ele se vor constitui un obstacol în calea cunoașterii directe. Dacă dogmele corespund adevărului, vom obține confirmarea prin această cale de cunoaștere practică (neteoretică). Credința bisericească e o piedică în calea adevăratei cunoașteri, ca și orice altă doctrină prestabilită. Prin asta nu neg neapărat învățătura bisericească; teoriile pot fi sau nu adevărate dar chiar dacă sunt adevărate nu ne ajută la mântuire. Mântuirea se construiește numai prin cunoașterea ce vine prin "vedere", prin experiență directă. Oamenii vorbesc atât de mult despre Dumnezeu dar am impresia că se preocupă atât de puțin să-L cunoască, să pătrundă tainele existenței absolute și asta nu poate veni decât din faptul că nu cred cu adevărat în existența Lui sau în caracterul Lui de Persoane, adică de Ființă rațională vie care acționează potrivit propriei voințe.

[Pippo_]

În prealabil postat de Traditie1

Ca să începem să progresăm în cunoașterea reală, cea directă, trebuie să considerăm nule toate convingerile noastre. Dacă plecăm de la niște dogme sau convingeri, ele se vor constitui un obstacol în calea cunoașterii directe. Dacă dogmele corespund adevărului, vom obține confirmarea prin această cale de cunoaștere practică (neteoretică). Credința bisericească e o piedică în calea adevăratei cunoașteri, ca și orice altă doctrină prestabilită. Prin asta nu neg neapărat învățătura bisericească; teoriile pot fi sau nu adevărate dar chiar dacă sunt adevărate nu ne ajută la mântuire. Mântuirea se construiește numai prin cunoașterea ce vine prin "vedere", prin experiență directă. Oamenii vorbesc atât de mult despre Dumnezeu dar am impresia că se preocupă atât de puțin să-L cunoască, să pătrundă tainele existenței absolute și asta nu poate veni decât din faptul că nu cred cu adevărat în existența Lui sau în caracterul Lui de Persoane, adică de Ființă rațională vie care acționează potrivit propriei voințe.

Sincronicitate. Am scris amandoi aceeasi idee in acelasi timp. Asta ar trebui sa fie mesaj de la Dumnezeu :)

Deci avem dreptate in legatura cu ideea asta. Si Dumnezeu ne confirma in mod subtil.

PS Adica eu am scris ideea la putin timp dupa ce ai scris-o tu. In schimb nu vazusem ce ai scris tu.

[Mihailc]

În prealabil postat de Traditie1

Ca să începem să progresăm în cunoașterea reală, cea directă, trebuie să considerăm nule toate convingerile noastre. Dacă plecăm de la niște dogme sau convingeri, ele se vor constitui un obstacol în calea cunoașterii directe. Dacă dogmele corespund adevărului, vom obține confirmarea prin această cale de cunoaștere practică (neteoretică). Credința bisericească e o piedică în calea adevăratei cunoașteri, ca și orice altă doctrină prestabilită. Prin asta nu neg neapărat învățătura bisericească; teoriile pot fi sau nu adevărate dar chiar dacă sunt adevărate nu ne ajută la mântuire. Mântuirea se construiește numai prin cunoașterea ce vine prin "vedere", prin experiență directă. Oamenii vorbesc atât de mult despre Dumnezeu dar am impresia că se preocupă atât de puțin să-L cunoască, să pătrundă tainele existenței absolute și asta nu poate veni decât din faptul că nu cred cu adevărat în existența Lui sau în caracterul Lui de Persoane, adică de Ființă rațională vie care acționează potrivit propriei voințe.

Cu partea a doua a mesajului tau sunt de acord ( de la "Mantuirea se construieşte....)"

Însă la prima parte am unele obiecţii. Descrierea pe care ne-ai oferit-o se încadrează foarte bine în epistemologia generală renascentistă şi simt o adiere de la Habermas şi cei care l-au precedat din teo-filosofiile postprotestante. Din interiorul acestei epistemologii, ai dreptate. Poate că nu ai văzut şi celelalte teorii concurente de pe piaţa gândirii, care vin pe filiera relativismului şi a fizicii cuantice. Pe scurt, să nu complicăm prea tare conversaţia noastră, s-a pus în discuţie cu argumente destul de solide, posibilitatea ca subiectul cunoscător să se poziţioneze în zona de zero influenţe din extradomeniul pe care doreşte să-l investigheze: Păi nu numai credinţa la care ai aderat te va influenţa, ci şi agnosticismul mediului ambiant, ideologia la modă, sau acumulările preculturale din mediul educaţional din care provii (acolo unde influenţele de acest tip sunt puternice, de ex. India sau societăţiile islamice). Însăşi metodologia care te împinge spre "golirea minţii" de influenţe îţi va schimba infinitezimal percepţia asupra obiectului pe care-l investighezi. Ce spui dumneata e pură utopie ştiinţifică, neatinsă de nimeni până în momentul de faţă.
Când Newton afirmă că inspiraţia l-a condus la aprofundarea mecanicii clasice, nu a pomenit că l-ar fi inspirat Descartes, Kepler sau Leibniz, ci Altcineva. Şi mai sunt o mulţime de asemenea mărturii pe care le-au făcut personalităţi care au schimbat ştiinţa radical. Dar discuţia e lungă şi riscăm să ieşim din specificul unui forum cu un volum enorm de informaţie, care şi aşa e deja greu de citit pentru oameni care mai au şi alte treburi. Atenţie, însă, la lecturile pe care le credităm, pentru că există şi draci specializaţi în epistemologie (concluzie din experienţă).