Cunoastere versus ignoranta. Rolul elitelor intelectuale

[Pippo_]

În prealabil postat de anna21

Chiar nu cred ca a afirmat nimeni ca trebuie sa alegem intre credinta si ratiune.

Ci doar sa acceptam limitele ratiunii in ce priveste cunoasterea lui Dumnezeu (si sa nu ne facem din inteligenta un idol sau din iscodire o ocupatie).

N-ai inteles. Deci: Ratiunea, tinzand spre Dumnezeu (Dumnezeu fiind ratiunea maxima), atinge la fiecare individ o limita superioara. Spatiul dintre limita superioara a ratiunii si Dumnezeu, il ocupa credinta. Deci limita ratiunii, cu cat o ridici mai sus, esti mai aproape de Dumnezeu, si ai nevoie de credinta mai putina, deoarece prin ratiune intelegi mai mult si in mod direct din distanta care te separa de Dumnezeu, deci nu mai ai nevoie de diferenta de credinta care ar fi necesara in lipsa ratiunii pentru a ajunge la Dumnezeu.

E destul de greu de inteles, este un concept dinamic care cel mai bine poate fi reprezentat geometric. Deci il intelegi daca iti imaginezi geometria dinamicii, diferenta dintre nivele intre Dumnezeu, credinta si ratiune; astfel iti poti forma mental o intelegere completa asupra conceptului. Altfel nu il poti intelege. Incearca sa desenezi ce am spus si sa intelegi de ce ratiunea castiga in fatza credintei.

Deci morala daca intelegi importanta conceptului: trebuie sa-ti faci din inteligenta o ocupatie.

În prealabil postat de Pippo_

E destul de greu de inteles, este un concept dinamic care cel mai bine poate fi reprezentat geometric. Deci il intelegi daca iti imaginezi geometria dinamicii,[...]

Fa-ne un desen, ca sa pricepem si noi.

[Pippo_]

În prealabil postat de tailgunner4A

Fa-ne un desen, ca sa pricepem si noi.

Desen:
----------------

[FiulRisipitor]

În prealabil postat de Pippo_

Desen:
----------------

Mai, ori eu sunt prost rau, ori desenul tau e o abureala totala....
Cred ca e corect credinta sa fie pe axa catre Dumnezeu si ratiuna catre om(lume).
Dar ai acolo o axa in graficul tau dar nici un punct de zero - nici o origine! Iar matematic vorbind, nu poti pune originea in partea in care l-ai pus pe Dumnezeu sau in partea celalata pentru ca astfel scara de reprezantere nu mai este corecta sau nu stim care e punctul de plecare pentru reprezentarea numerica a ratiunii! Nu-l poti pune nici in dreptul omului caci implicit revenim la problema reprezentarii numerice dar de data asta pentru RATIUNE.
Asadar punctul de origine se cuvine sa fie la mijlocul axei comun pentru ambele variabile!
Apai in aces caz.... scuza-ma dar din cata matematica pricep eu rezulta ca cu cat credinta este mai mare(ca valoare numerica) punctul reprezentat va fi mai aproape de Dumnezeu.

[Traditie1]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Mai, ori eu sunt prost rau, ori desenul tau e o abureala totala....
Cred ca e corect credinta sa fie pe axa catre Dumnezeu si ratiuna catre om(lume).
Dar ai acolo o axa in graficul tau dar nici un punct de zero - nici o origine! Iar matematic vorbind, nu poti pune originea in partea in care l-ai pus pe Dumnezeu sau in partea celalata pentru ca astfel scara de reprezantere nu mai este corecta sau nu stim care e punctul de plecare pentru reprezentarea numerica a ratiunii! Nu-l poti pune nici in dreptul omului caci implicit revenim la problema reprezentarii numerice dar de data asta pentru RATIUNE.
Asadar punctul de origine se cuvine sa fie la mijlocul axei comun pentru ambele variabile!
Apai in aces caz.... scuza-ma dar din cata matematica pricep eu rezulta ca cu cat credinta este mai mare(ca valoare numerica) punctul reprezentat va fi mai aproape de Dumnezeu.

Credinţa e opusă cunoaşterii, fiind o părere sau nişte păreri deja formate. Raţiunea investigativă este şi ea opusă cunoaşterii lui Dumnezeu, nu poate duce la această cunoaştere. Singura formă reală de cunoaştere a lui Dumnezeu este inspiraţia.

[Mihailc]

Tradiţie1, ce spui dumneata mai sus e totuna cu concluzia scolasticii.
Daca judeci credinţa cartezian, ea nu poate să conducă la cunoaştere. Dacă o iei bisericeşte, atunci credinţa este începutul oricărei cunoaşteri cu adevărat folositoare. Pentru că credinţa deschide calea către cultura inimii şi la simţirea înţelegătoare.
Oricum, interesată discuţie ai deschis aici şi sper să nu fie abandonată curând!

[FiulRisipitor]

Acum daca tot trebuie sa fie si putina filosofie...
Perfect de acord cu Mihailc! Credinta este inceputul oricarei cunoasteri cu adevarat folositoare! Daca n-ai credinta in Dumnezeu, cat sa-L urmezi si sa-L imiti in dragostea lui fata de creatie, atunci cunoasterea te duce la... Bomba Atomica! Desi puteai foarte bine sa te limitezi la producerea de nergie sau alte lucruri folositoare omenirii.

[Traditie1]

În prealabil postat de Mihailc

Tradiţie1, ce spui dumneata mai sus e totuna cu concluzia scolasticii.
Daca judeci credinţa cartezian, ea nu poate să conducă la cunoaştere. Dacă o iei bisericeşte, atunci credinţa este începutul oricărei cunoaşteri cu adevărat folositoare. Pentru că credinţa deschide calea către cultura inimii şi la simţirea înţelegătoare.
Oricum, interesată discuţie ai deschis aici şi sper să nu fie abandonată curând!

Ca să începem să progresăm în cunoașterea reală, cea directă, trebuie să considerăm nule toate convingerile noastre. Dacă plecăm de la niște dogme sau convingeri, ele se vor constitui un obstacol în calea cunoașterii directe. Dacă dogmele corespund adevărului, vom obține confirmarea prin această cale de cunoaștere practică (neteoretică). Credința bisericească e o piedică în calea adevăratei cunoașteri, ca și orice altă doctrină prestabilită. Prin asta nu neg neapărat învățătura bisericească; teoriile pot fi sau nu adevărate dar chiar dacă sunt adevărate nu ne ajută la mântuire. Mântuirea se construiește numai prin cunoașterea ce vine prin "vedere", prin experiență directă. Oamenii vorbesc atât de mult despre Dumnezeu dar am impresia că se preocupă atât de puțin să-L cunoască, să pătrundă tainele existenței absolute și asta nu poate veni decât din faptul că nu cred cu adevărat în existența Lui sau în caracterul Lui de Persoane, adică de Ființă rațională vie care acționează potrivit propriei voințe.

[Pippo_]

În prealabil postat de FiulRisipitor

Mai, ori eu sunt prost rau, ori desenul tau e o abureala totala....
Cred ca e corect credinta sa fie pe axa catre Dumnezeu si ratiuna catre om(lume).
Dar ai acolo o axa in graficul tau dar nici un punct de zero - nici o origine! Iar matematic vorbind, nu poti pune originea in partea in care l-ai pus pe Dumnezeu sau in partea celalata pentru ca astfel scara de reprezantere nu mai este corecta sau nu stim care e punctul de plecare pentru reprezentarea numerica a ratiunii! Nu-l poti pune nici in dreptul omului caci implicit revenim la problema reprezentarii numerice dar de data asta pentru RATIUNE.
Asadar punctul de origine se cuvine sa fie la mijlocul axei comun pentru ambele variabile!
Apai in aces caz.... scuza-ma dar din cata matematica pricep eu rezulta ca cu cat credinta este mai mare(ca valoare numerica) punctul reprezentat va fi mai aproape de Dumnezeu.

Nu exista orientare si nici valoare numerica in graficul prezentat. Scoate-le din minte. Priveste-l doar ca departare intre om si Dumnezeu. Liniuta verticala delimiteaza nivelul maxim al ratiunii umplut in continuare pana la Dumnezeu de credinta. Pleci cu privirea de la dreapta (Om) spre stanga (Dumnezeu). Si observi diferenta de la un grafic la altul: cu cat la om ratiunea este mai mare, cu atat credinta este mai mica (nu ca si-ar pierde credinta, ci nu mai este necesara), deoarece bucata de credinta acoperita de intelegerea rationala nu mai este necesara intrucat nu mai e nevoie sa crezi orbeste bucata aia, pentru ca o intelegi.

În prealabil postat de tailgunner4A

Fa-ne un desen, ca sa pricepem si noi.

:)pilda zilei