Crede si nu cerceta

[Pippo_]

În prealabil postat de Fr.Guillaume de Ruszka

Da, problema este ca dvs. ca majoritatea oamenilor faceti o oarecare confuzie intre "realitate " si "adevar".Eu am incercat sa va explic ca din punct de vedere Epistemologic sunt lucruri distincte:"realitatea"="adevarul ontologic" este independent de inteligenta,in schimb "adevarul"="adevarul logic" este tocmai relatia de "contopire "intre inteligenta si obiectul pe care il cunoaste.Inteligenta cunoaste prin operatiunea numita "abstragere",sau"abstractie",adica dintr-un individ concret,abstrage Forma si formeaza conceptul universal. Acum aceasta relatie de "adecuare"intre inteligenta si lucru,sau de "potrivire", daca este corecta=ADEVAR,iar daca nu,=FALS.Iar aceasta,aceasta relatie este in sens strict ceea ce noi numim "ADEVAR".Iar prin reducerea la absurd,nu am facut altceva decat sa demonstrez ca :1.Daca nu ar exista nici o Inteligenta nu ar fi posibila "relatia" Subiect-Obiect,fiindca Inteligenta fiind Subiectul,odata ce nu exista,nu avem "relatie",avem doar "Obiectul",care ar fi doar o "simpla realitate".
2.Adevarul fiind "relatie",odata ce nu este posibila "relatia",nu mai exista Adevar,in sensul de Adevar Logic.Deci ramanem cu o "realitate" si atata-tot.

Da. Pai "realitatea" depinde de (este relativa la) "adevarul logic". Iar "adevarul logic" depinde de (este relativ la) "adevarul logic absolut". Nu exista o "realitate" independenta de "adevarul logic" si nu exista "adevar logic" independent de "adevarul logic absolut".

O putem intoarce pe toate partile, in schimb nu se poate intelege decat imaginand ansamblul.

[Fr.Guillaume de Ruszka]

În prealabil postat de Pippo_

Da. Pai "realitatea" depinde de (este relativa la) "adevarul logic". Iar "adevarul logic" depinde de (este relativ la) "adevarul logic absolut". Nu exista o "realitate" independenta de "adevarul logic" si nu exista "adevar logic" independent de "adevarul logic absolut".

O putem intoarce pe toate partile, in schimb nu se poate intelege decat imaginand ansamblul.

Nu. Am spus, "realitatea " ramane "realitate",chit ca o afirmi,chit ca o negi.Realitatea este Realitate in masura in care are FIINTA,iar fiinta nu depinde de intelectul nostru.Numai "adevarul logic" sau "propriu-zis" reside in Intelect,datorita relatiei deja explicate.Realitatea in schimb, exista,chit ca o cunosti,chit ca nu.Cazi in pericolul RELATIVISMULUI si al NIHILISMULUI.Nu,nu.........Noi trebuie sa fim adeptii unei filosofii REALISTE ,cea a lui Toma,adica:Realitatea exista avand "Act de Fiinta",iar noi ,fiinte rationale,prin experienta si abstractie o cunoastem,iar Adevarul se da in aceasta relatie intelectuala de cunoastere acecuata sau nu cu realitatea.Adecuata=Adevarata,Inadecuata =Falsa.

[Pippo_]

În prealabil postat de Fr.Guillaume de Ruszka

Nu. Am spus, "realitatea " ramane "realitate",chit ca o afirmi,chit ca o negi.Realitatea este Realitate in masura in care are FIINTA,iar fiinta nu depinde de intelectul nostru.Numai "adevarul logic" sau "propriu-zis" reside in Intelect,datorita relatiei deja explicate.Realitatea in schimb, exista,chit ca o cunosti,chit ca nu.Cazi in pericolul RELATIVISMULUI si al NIHILISMULUI.Nu,nu.........Noi trebuie sa fim adeptii unei filosofii REALISTE ,cea a lui Toma,adica:Realitatea exista avand "Act de Fiinta",iar noi ,fiinte rationale,prin experienta si abstractie o cunoastem,iar Adevarul se da in aceasta relatie intelectuala de cunoastere acecuata sau nu cu realitatea.Adecuata=Adevarata,Inadecuata =Falsa.

Poate intelegem in acelasi fel acest aspect si nu exista contradictie. Ci doar o diferenta de definitie a conceptelor. Realitatea despre care vorbesti spunand ca ""realitatea " ramane "realitate",chit ca o afirmi,chit ca o negi", eu o definesc ca fiind aceeasi cu "adevarul absolut" ("realitatea absoluta" - care este totuna cu "adevarul absolut") care este Dumnezeu (FIINTA inteligenta). Realitatea la care m-am referit in afirmatia mea, este realitatea relativa a omului si a oricarei fiinte. Si orice realitate este relativa la fiinta, cu exceptia Realitatii lui Dumnezeu care se confunda cu "Adevarul Absolut". Nu vad cum ar putea exista altfel o realitate independenta de fiinta. Chiar si Realitatea lui Dumnezeu o putem privi ca fiind relativa la Adevarul Absolut al lui Dumnezeu (la FIINTA). In schimb Adevarul lui Dumnezeu fiind absolut, si Realitatea lui Dumnezeu este absoluta. In acelasi timp, realitatea pe care o percepe fiecare fiinta (in masura adevarului pe care l-a aflat) o vad ca parte din Realiatea Absoluta.

In 2 cuvinte, noi existam in mentalul lui Dumnezeu.

E asa, sau altfel? :)

Spui ca fiinta nu depinde de intelect. E corect. In schimb fiinta fara intelect nu este capabila sa se constientizeze si nici sa se maturizeze, nici sa se automodeleze in vreun fel. Deci intai a apartut FIINTA, si apoi FIINTA si-a dezvoltat INTELIGENTA pentru a se maturiza.

[Pippo_]

În prealabil postat de Pippo_

Poate intelegem in acelasi fel acest aspect si nu exista contradictie. Ci doar o diferenta de definitie a conceptelor. Realitatea despre care vorbesti spunand ca ""realitatea " ramane "realitate",chit ca o afirmi,chit ca o negi", eu o definesc ca fiind aceeasi cu "adevarul absolut" ("realitatea absoluta" - care este totuna cu "adevarul absolut") care este Dumnezeu (FIINTA inteligenta). Realitatea la care m-am referit in afirmatia mea, este realitatea relativa a omului si a oricarei fiinte. Si orice realitate este relativa la fiinta, cu exceptia Realitatii lui Dumnezeu care se confunda cu "Adevarul Absolut". Nu vad cum ar putea exista altfel o realitate independenta de fiinta. Chiar si Realitatea lui Dumnezeu o putem privi ca fiind relativa la Adevarul Absolut al lui Dumnezeu (la FIINTA). In schimb Adevarul lui Dumnezeu fiind absolut, si Realitatea lui Dumnezeu este absoluta. In acelasi timp, realitatea pe care o percepe fiecare fiinta (in masura adevarului pe care l-a aflat) o vad ca parte din Realiatea Absoluta.

In 2 cuvinte, noi existam in mentalul lui Dumnezeu.

E asa, sau altfel? :)

Spui ca fiinta nu depinde de intelect. E corect. In schimb fiinta fara intelect nu este capabila sa se constientizeze si nici sa se maturizeze, nici sa se automodeleze in vreun fel. Deci intai a apartut FIINTA, si apoi FIINTA si-a dezvoltat INTELIGENTA pentru a se maturiza.

Oricum, este probabil sa spun prostii, deoarece logica asta este mult prea departata de realitatea direct perceptibila.

Imi scapa explicatia unei parti a realitatii evidente, mai exact cea legata de emotie. Partea legata de intelect am descifrat-o deja partial. Imi dau seama ca ceea ce ne limiteaza este tocmai intelegerea gresita a realitatii evidente. Si din acest motiv ne sunt limitate atat gandirea cat si simturile. Detaliile realitatii evidente trebuiesc observate si perfectionate din aproape in aproape. De exemplu, eu n-as fi reusit sa inteleg nici macar pana aici daca intai nu mi-as fi perfectionat propria gandire. La fel si cu simtirea, sau emotia. La fel si cu vointa.

Daca vrem sa cunoastem mai mult, sa expandam realitatea evidenta, trebuie sa corijam pas cu pas gandirea, emotia si vointa. Doar marind pas cu pas realitatea evidenta putem patrunde cu cunoasterea adevarului mai departe. Pasii mici sunt de fapt cei mai uriasi. In schimb incercand sa intelegem ceea ce este mult prea departe de imaginatie si mult prea scheletic in intelegere, ne tine apoape pe loc.


Scuze de exprimarea oribila, repetitii si greseli. Graba strica treaba.