Dorinta de a te fi nascut in alta epoca

[costel]

În prealabil postat de horatiu.miron

Unii fug de realitate. Se gandesc cat de bine le-ar fi fost daca s-ar fi nascut in alta epoca, dar in realitate nu au termen de comparatie, asa ca viseaza doar la o fantasma.

Unii au termen de comparatie. Am stat cu cineva la o masa si imi spunea ca intr-o anumita perioada au avut servitori, ca parintii lor nu au fost lipsiti de servitori. A venit comunismul, le-a luat averea si acum nu-si mai permite asta. Acea persoana spunea ca si-ar fi dorit sa fii trait in timpul parintilor.

Deci, sunt si persoane care nu au doar fantasme. Problema e ca oamenii privesc secvential si nu integral trecutul. Nu cunosc integral viata parintilor ca sa ravneasca la ea, si chiar daca ar fi fost asa, uitam ca fiecare ne nastem cu anumite daruri, care se inmultesc cel mai deplin in timpul pe care il traim si nu in alt timp.

[calator prin ploaie]

În prealabil postat de costel

Unii au termen de comparatie. Am stat cu cineva la o masa si imi spunea ca intr-o anumita perioada au avut servitori, ca parintii lor nu au fost lipsiti de servitori. A venit comunismul, le-a luat averea si acum nu-si mai permite asta. Acea persoana spunea ca si-ar fi dorit sa fii trait in timpul parintilor.

Deci, sunt si persoane care nu au doar fantasme. Problema e ca oamenii privesc secvential si nu integral trecutul. Nu cunosc integral viata parintilor ca sa ravneasca la ea, si chiar daca ar fi fost asa, uitam ca fiecare ne nastem cu anumite daruri, care se inmultesc cel mai deplin in timpul pe care il traim si nu in alt timp.

Da, cei care am prins ambele regimuri, parintii nostri, pot face comparatie...Si normal sa nu-ti convina ca ti s-a luat o casa, in care acum e un club de doi lei si-o agentie fantoma...Casa cu blazon si trecut nobil...E dureros...iar azi nu ti-o da inapoi pt s-au descoperit ceva constructii vechi care trec si pe sub ea...deh...pretexte...Si da...si bunicii si parintii au avut o vreme servitori...Aveam in copilarie o menajera si o...femeie de ma ingrija, bona cum ii zice acum...Astazi nu imi permit decat o femeie la curatenie o data pe luna , dar n-as vrea sa traiesc nici vremea bunicilor , nici a parintilor...iar pe cea de acum, n-am incotro, trebuie sa o accept...fire asa mai boema oarecum , parca m-as vrea undeva prin secole trecute...insa categoric nici acolo nu stiu daca mi-ar place sa traiesc efectiv...

[horatiu.miron]

În prealabil postat de costel

Unii au termen de comparatie. Am stat cu cineva la o masa si imi spunea ca intr-o anumita perioada au avut servitori, ca parintii lor nu au fost lipsiti de servitori. A venit comunismul, le-a luat averea si acum nu-si mai permite asta. Acea persoana spunea ca si-ar fi dorit sa fii trait in timpul parintilor.

Deci, sunt si persoane care nu au doar fantasme. Problema e ca oamenii privesc secvential si nu integral trecutul. Nu cunosc integral viata parintilor ca sa ravneasca la ea, si chiar daca ar fi fost asa, uitam ca fiecare ne nastem cu anumite daruri, care se inmultesc cel mai deplin in timpul pe care il traim si nu in alt timp.

Ai dreptate, eu ma gandeam exclusiv la contemporani care-si doresc sa traiasca in Evul Mediu, de exemplu. La asemenea distante in timp nu exista nici macar amintiri estompate de trecerea anilor, exista doar imaginatia omului.

Exemplul pe care l-ai dat tu, insa, este plauzibil si nu tine de domeniul fanteziei.

[Mihnea Dragomir]

Să nu deviem discuţia pe chestii materiale. Deşi, şi aici, puterea de cumpărare a scăzut dramatic. Azi, deşi sunt nevoite să muncească şi femeile, nu putem să cumpărăm nici un sfert din ce se putea cumpăra în secolul al XIX-lea, ca să nu merg mai adânc în istorie.

Ceea ce mi-ar fi plăcut mie din timpurile trecute e bogăţia de altă natură. Este bogăţia unei lumi în care cultura creştină era cultură dominantă. A unei lumi în care, pe locul cel mai înalt din sat, era biserica şi nu benzinăria sau banca. A unei lumi în care legile lui Dumnezeu erau legile Cetăţii. A unei lumi în care oamenii erau orientaţi unii către alţii, şi toţi către Dumnezeu.

Un exemplu va lămuri lucrurile. În satele săseşti din Ardeal (unele, înfiinţate în secolul al XII-lea) exista instituţia vecinătăţii. O vecinătate reunea cam 50 de familii care locuiau în apropiere şi care aveau anumite scule în comun. Satele mai prăpădite aveau 2 sau 3 vecinătăţi, cele mai puternice 8 vecinătăţi. Când cineva nu venea la biserică duminica, primea o amendă din partea vecinătăţii, iar banii din amenzi se puneau în lada vecinătăţii (lăzi săseşti, frumos împodobite şi făcute cu tehnică nemţească, se află bine-mersi şi azi). Când se strângea o anumită sumă, se punea de o mare petrecere câmpenească, la care veneau toţi cei din vecinătate. Locul unde se desfăşura petrecerea era, de regulă, locul (înalt) din faţa bisericii, în jurul unui brad.
Astăzi, nu mai ştim nici măcar cum se numesc vecinii noştri de la bloc, pe numele lor de botez. Universul lui Hans nu-l preocupă pe Fritz. Lumea este mult mai "atomizată", cum spun sociologii. Dar omul este fiinţă socială, de aceea simţim că în "Era Comunicaţiilor" nu comunicăm, adică nu ne mai cunoaştem de fapt, că de vorbit mai vorbim. Suntem mult mai singuri aşa.
Un vechi "basm grecesc" spune că Zeus i-a pedepsit pe oameni, fiindcă o luaseră razna. Dar a aflat un om drept, care a supravieţuit, că pe acela nu l-a nimicit. "Tu ai fost drept. Spune-mi, ce să-ţi dăruiesc ?" "O, Zeus!" răspunse dreptul supravieţuitor, "dăruieşte-mi alţi oameni, că singur eu nu pot să trăiesc şi sunt copleşit de urâtul vieţii !". Atunci, Zeus i-a dat aceluia o găletuşă cu pietricele şi l-a învăţat să meargă pe drum şi să arunce câte o pietricică în spatele lui. Din fiecare pietricică avea să se facă un om.

[horatiu.miron]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Un exemplu va lămuri lucrurile. În satele săseşti din Ardeal (unele, înfiinţate în secolul al XII-lea) exista instituţia vecinătăţii. O vecinătate reunea cam 50 de familii care locuiau în apropiere şi care aveau anumite scule în comun. Satele mai prăpădite aveau 2 sau 3 vecinătăţi, cele mai puternice 8 vecinătăţi. Când cineva nu venea la biserică duminica, primea o amendă din partea vecinătăţii, iar banii din amenzi se puneau în lada vecinătăţii (lăzi săseşti, frumos împodobite şi făcute cu tehnică nemţească, se află bine-mersi şi azi). Când se strângea o anumită sumă, se punea de o mare petrecere câmpenească, la care veneau toţi cei din vecinătate. Locul unde se desfăşura petrecerea era, de regulă, locul (înalt) din faţa bisericii, în jurul unui brad.
Astăzi, nu mai ştim nici măcar cum se numesc vecinii noştri de la bloc, pe numele lor de botez. Universul lui Hans nu-l preocupă pe Fritz. Lumea este mult mai "atomizată", cum spun sociologii. Dar omul este fiinţă socială, de aceea simţim că în "Era Comunicaţiilor" nu comunicăm, adică nu ne mai cunoaştem de fapt, că de vorbit mai vorbim. Suntem mult mai singuri aşa.

Intr-adevar, oamenii sunt fiinte sociale si aparitia unor astfel de institutii sociale e absolut normala, obligatorie chiar, mai ales in grupuri izolate cum sunt comunitatile rurale.

Insa de aici incolo incetez sa fiu de acord cu rationamentul tau. Tu percepi urbanizarea ca fiind ceva eminamente rau; poate ca este, din alte considerente - poluare, fast food etc. Dar din punct de vedere social nu vad nimic rau in abandonarea traditiilor din timpuri stravechi, pentru ca "abandonare" nu mi se pare cuvantul corect.

Eu cred ca omul modern a inlocuit satul si formele de organizare subordonate acestuia cu forme noi. Grupul de prieteni carora le poti spune orice, colegii de la serviciu cu care ocazional iesi la o bere, fetele cu care esti prietena din facultate, daca esti femeie si tot asa. Satenii de vaza care sunt subiect etern de barfa pe sant au fost inlocuiti cu vedetele de carton de la televizor. Cum zicea un sociolog, Hollywood a devenit satul global.

Asta demonstreaza ca omul nu-si uita esenta, aceea de animal social si teritorial, indiferent de felul in care evolueaza tehnologia sau conditiile de viata. Razboiul, de exemplu, este neschimbat din cele mai vechi timpuri.

O persoana care a trait intr-o comunitate rurala si da nas in nas cu lumea moderna are un soc. Reciproca este si ea adevarata. Sunt consecinte ale obisnuintei. Insa lumea s-a schimbat continuu, iar oamenii s-au adaptat. Societatea "vecinilor" de care spui tu, n-a existat dintotdeauna, ea este rezultatul unor schimbari sociale, al unei adaptari.

Schimbarea nu e un lucru rau. Ea reprezinta o amenintare doar pentru cei ce refuza sa se adapteze, iar acesti oameni sunt meniti sa piara intr-un final.

[costel]

Intr-o emisiune, Alexandru Paleologu a fost intrebat daca si-ar fi dorit sa traiasca in alta perioada. La aceasta intrebare a raspuns ca nu, pentru ca ar fi fost lipsit de prietenii pe care ii are. E un raspuns ce merita atentie. Putem spune ca am fi avut parte de altii si poate de mai multi, dar stim ca un om nu poate inlocui alt om. Asa ca e de retinut si raspunsul sau.

[Mircea_pacatosul]

Dragii mei,


Hotarirea de a ne fi nascut in acesta epoca, din fericire, nu ne apartine noua, ci lui Dumnezeu ! El stie cel mai bine ce avem noi nevoie pt. mantuirea sufletului ! Pentru intoarcerea lui la Dumnezeu !
Cel mai bine este sa-i fim Lui recunoscatori pentru absolut tot ce avem ! Asa vom fi in Duh si in Adevar !

Rugaciunea continua poate fi o stare permanenta de spirit de recunostrinta catre Dumnezeu ! Pentru altii poate fi o stare permanenta de spirit de pocainta, dupa cum da Dumnezeu fiecaruia !

DOAMNE AJUTA !

Mircea

[Adriana-Simona]

Intradevar e mai usor sa cautam scuze, si ne e foarte, foarte greu sa acceptam voia lui Dumnezeu, caci ea implica in primul rand sacrificiu zilnic, si in comoditatea noastra nu prea ne vine sa-l acceptam. Iar daca o dam in bara dam vina pe vremuri, nu pe noi.

[windorin]

În prealabil postat de costel

Nu vad rostul de a ravni dupa o alta perioada de timp.

Cei ce se plang de aceasta vreme, dorind o alta, sigur s'ar fi plans de oricare vreme ar fi ales.

Uneori... visez si eu la o lume fara atata electricitate, fara motoare si tehnica digitala.
Nu sunt rele, ma folosesc de ele, insa mai mult ma obosesc, decat ma odihnesc.
Dau insa slava lui Dumnezeu pentru cele in care am fost randuit: timpul, tara, oamenii, scolile, etc.

În prealabil postat de George.m

Cei ce spun: daca m-as fi nascut in alta epoca... daca as fi avut alti parinti... daca as fi avut alta sotie... alta soacra... alt serviciu etc., incearca sa-si caute insuccesul in afara lor, nu in ei. E usor sa ne indreptatim. Mai greu ne e sa ne asumam esecul.

Asa gandesc si eu.

[costel]

În prealabil postat de Adriana-Simona

Iar daca o dam in bara dam vina pe vremuri, nu pe noi.

Omul nu intelege ca a te fi nascut in alta perioada istorica, echivaleaza cu a arunca samanta pe timp de iarna spe rodire. Nu numai ca nu va putea rodi din cauza inghetului, dar e foarte posibil si sa fie distrusa din cauza lui.