Dorinta de a te fi nascut in alta epoca

[Mihnea Dragomir]

Să nu deviem discuţia pe chestii materiale. Deşi, şi aici, puterea de cumpărare a scăzut dramatic. Azi, deşi sunt nevoite să muncească şi femeile, nu putem să cumpărăm nici un sfert din ce se putea cumpăra în secolul al XIX-lea, ca să nu merg mai adânc în istorie.

Ceea ce mi-ar fi plăcut mie din timpurile trecute e bogăţia de altă natură. Este bogăţia unei lumi în care cultura creştină era cultură dominantă. A unei lumi în care, pe locul cel mai înalt din sat, era biserica şi nu benzinăria sau banca. A unei lumi în care legile lui Dumnezeu erau legile Cetăţii. A unei lumi în care oamenii erau orientaţi unii către alţii, şi toţi către Dumnezeu.

Un exemplu va lămuri lucrurile. În satele săseşti din Ardeal (unele, înfiinţate în secolul al XII-lea) exista instituţia vecinătăţii. O vecinătate reunea cam 50 de familii care locuiau în apropiere şi care aveau anumite scule în comun. Satele mai prăpădite aveau 2 sau 3 vecinătăţi, cele mai puternice 8 vecinătăţi. Când cineva nu venea la biserică duminica, primea o amendă din partea vecinătăţii, iar banii din amenzi se puneau în lada vecinătăţii (lăzi săseşti, frumos împodobite şi făcute cu tehnică nemţească, se află bine-mersi şi azi). Când se strângea o anumită sumă, se punea de o mare petrecere câmpenească, la care veneau toţi cei din vecinătate. Locul unde se desfăşura petrecerea era, de regulă, locul (înalt) din faţa bisericii, în jurul unui brad.
Astăzi, nu mai ştim nici măcar cum se numesc vecinii noştri de la bloc, pe numele lor de botez. Universul lui Hans nu-l preocupă pe Fritz. Lumea este mult mai "atomizată", cum spun sociologii. Dar omul este fiinţă socială, de aceea simţim că în "Era Comunicaţiilor" nu comunicăm, adică nu ne mai cunoaştem de fapt, că de vorbit mai vorbim. Suntem mult mai singuri aşa.
Un vechi "basm grecesc" spune că Zeus i-a pedepsit pe oameni, fiindcă o luaseră razna. Dar a aflat un om drept, care a supravieţuit, că pe acela nu l-a nimicit. "Tu ai fost drept. Spune-mi, ce să-ţi dăruiesc ?" "O, Zeus!" răspunse dreptul supravieţuitor, "dăruieşte-mi alţi oameni, că singur eu nu pot să trăiesc şi sunt copleşit de urâtul vieţii !". Atunci, Zeus i-a dat aceluia o găletuşă cu pietricele şi l-a învăţat să meargă pe drum şi să arunce câte o pietricică în spatele lui. Din fiecare pietricică avea să se facă un om.

[horatiu.miron]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Un exemplu va lămuri lucrurile. În satele săseşti din Ardeal (unele, înfiinţate în secolul al XII-lea) exista instituţia vecinătăţii. O vecinătate reunea cam 50 de familii care locuiau în apropiere şi care aveau anumite scule în comun. Satele mai prăpădite aveau 2 sau 3 vecinătăţi, cele mai puternice 8 vecinătăţi. Când cineva nu venea la biserică duminica, primea o amendă din partea vecinătăţii, iar banii din amenzi se puneau în lada vecinătăţii (lăzi săseşti, frumos împodobite şi făcute cu tehnică nemţească, se află bine-mersi şi azi). Când se strângea o anumită sumă, se punea de o mare petrecere câmpenească, la care veneau toţi cei din vecinătate. Locul unde se desfăşura petrecerea era, de regulă, locul (înalt) din faţa bisericii, în jurul unui brad.
Astăzi, nu mai ştim nici măcar cum se numesc vecinii noştri de la bloc, pe numele lor de botez. Universul lui Hans nu-l preocupă pe Fritz. Lumea este mult mai "atomizată", cum spun sociologii. Dar omul este fiinţă socială, de aceea simţim că în "Era Comunicaţiilor" nu comunicăm, adică nu ne mai cunoaştem de fapt, că de vorbit mai vorbim. Suntem mult mai singuri aşa.

Intr-adevar, oamenii sunt fiinte sociale si aparitia unor astfel de institutii sociale e absolut normala, obligatorie chiar, mai ales in grupuri izolate cum sunt comunitatile rurale.

Insa de aici incolo incetez sa fiu de acord cu rationamentul tau. Tu percepi urbanizarea ca fiind ceva eminamente rau; poate ca este, din alte considerente - poluare, fast food etc. Dar din punct de vedere social nu vad nimic rau in abandonarea traditiilor din timpuri stravechi, pentru ca "abandonare" nu mi se pare cuvantul corect.

Eu cred ca omul modern a inlocuit satul si formele de organizare subordonate acestuia cu forme noi. Grupul de prieteni carora le poti spune orice, colegii de la serviciu cu care ocazional iesi la o bere, fetele cu care esti prietena din facultate, daca esti femeie si tot asa. Satenii de vaza care sunt subiect etern de barfa pe sant au fost inlocuiti cu vedetele de carton de la televizor. Cum zicea un sociolog, Hollywood a devenit satul global.

Asta demonstreaza ca omul nu-si uita esenta, aceea de animal social si teritorial, indiferent de felul in care evolueaza tehnologia sau conditiile de viata. Razboiul, de exemplu, este neschimbat din cele mai vechi timpuri.

O persoana care a trait intr-o comunitate rurala si da nas in nas cu lumea moderna are un soc. Reciproca este si ea adevarata. Sunt consecinte ale obisnuintei. Insa lumea s-a schimbat continuu, iar oamenii s-au adaptat. Societatea "vecinilor" de care spui tu, n-a existat dintotdeauna, ea este rezultatul unor schimbari sociale, al unei adaptari.

Schimbarea nu e un lucru rau. Ea reprezinta o amenintare doar pentru cei ce refuza sa se adapteze, iar acesti oameni sunt meniti sa piara intr-un final.

[costel]

Intr-o emisiune, Alexandru Paleologu a fost intrebat daca si-ar fi dorit sa traiasca in alta perioada. La aceasta intrebare a raspuns ca nu, pentru ca ar fi fost lipsit de prietenii pe care ii are. E un raspuns ce merita atentie. Putem spune ca am fi avut parte de altii si poate de mai multi, dar stim ca un om nu poate inlocui alt om. Asa ca e de retinut si raspunsul sau.