Pacatul

[cristiboss56]

"Pricina tuturor relelor sunt păcatele. Din pricina păcatelor vin întristările ; din pricina păcatelor, tulburările ; din pricina păcatelor, războaiele ; din pricina păcatelor , bolile şi toate patimile greu de vindecat , care ne necinstesc ".

[George.m]

Cuviosul Sofronie Saharov arata ca pacatul, inteles ca indepartare de viata adevarata, are urmari asupra savarsitorului, dar si asupra intregii lumi:

Odata savarsit, pacatul se repercuteaza asupra starii psihice si fizice a omului care l-a comis; el se rasfrange in infatisarea sa exterioara si influenteaza asupra destinului sau personal; se revarsa inevitabil dincolo de limitele vietii individuale a pacatosului, pentru a ingreuna si mai mult povara raului ce apasa asupra vietii intregii umanitati si, prin urmare, afecteaza destinul intregii lumi.

Nu numai pacatul stramosului nostru Adam a avut consecinte de amploare cosmica, ci orice pacat, aratat sau ascuns, al fiecaruia dintre noi se repercuteaza asupra destinului lumii intregi.

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

Cuviosul Sofronie Saharov arata ca pacatul, inteles ca indepartare de viata adevarata, are urmari asupra savarsitorului, dar si asupra intregii lumi:

Odata savarsit, pacatul se repercuteaza asupra starii psihice si fizice a omului care l-a comis; el se rasfrange in infatisarea sa exterioara si influenteaza asupra destinului sau personal; se revarsa inevitabil dincolo de limitele vietii individuale a pacatosului, pentru a ingreuna si mai mult povara raului ce apasa asupra vietii intregii umanitati si, prin urmare, afecteaza destinul intregii lumi.

Nu numai pacatul stramosului nostru Adam a avut consecinte de amploare cosmica, ci orice pacat, aratat sau ascuns, al fiecaruia dintre noi se repercuteaza asupra destinului lumii intregi.

Un răspuns bun , foarte bun , pentru thread-ul deschis de sophia . Mulţumim !

[cristiboss56]

"Cine se teme de Dumnezeu , nu-i place sa ia avutul altuia . Cine se teme de Dumnezeu , nu se duce la femeia altuia. Cine se teme de Dumnezeu , si cu sotia sa traieste in curatie , dupa randuiala bisericii. Cine se teme de Dumnezeu , nu face avorturi , nu-i betiv , nu-i tutungiu , nu-i bataus , nu-i ravnitor de avere straina , nu-i nesupus . . . Cine se teme de Dumnezeu , nu doarme in timpuul Sfintei Liturghii , acasa , Duminica . Cine se teme de Dumnezeu , nu lasa copiii sa creasca in faradelegi . . . " ( Parintele Clleopa )

[George.m]

Amintirea pacatului poate fi prilej de pocainta sau poate duce la repetarea acestuia; in primul caz, pacatul este adus in mintea noastra prin lucrarea dumnezeiasca, iar in al doilea, prin cea diavoleasca.

"Oricand iti vine amintirea sau strapungerea inimii pentru cele ce ai gresitintru stiinta sau nestiinta, ia seama sa nu-ti vina aceasta din lucrarea diavolului spre o osanda si mai mare. Si daca te intrebi: cum sa o cunosc pe cea adevarata si pe cea din lucrare diavoleasca, asculta.

Cand iti vine in minte o astfel de amintire si te silesti sa te indrepti prin fapte, este cea adevarata si prin ea ti se iarta pacatele. Dar cand vezi ca, strapuns de amintire, cazi in aceleasi pacate, sau in ispite si mai rele, cunoscut sa-ti fie ca ea este o amintire dusa de vrasmasul, care ti-o arunca spre osandirea sufletului" (Sfantul Varsanufie).

[George.m]

Cred ca tare mult Il suparam pe Dumnezeu cand staruim in pacate.
Foarte frumos spune Sfantul Isaac Sirul:

"Sa nu ne intristam cand lunecam in vreo greseala, ci cand staruim in ea. Caci lunecarea se intampla adeseori si celor desavarsiti; dar staruirea in ea este moarte deplina.

Iar intristarea cu care ne intristam pentru lunecarile noastre ni se socoteste in loc de lucrare curata prin har. Dar cel ce, in nadejdea pocaintei, aluneca a doua oara, umbla cu Dumnezeu cu viclenie. Acestuia ii vine moartea pe nestiute si nu mai apuca timpul nadajduit ca el sa implineasca faptele virtutii".

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de George.m

Foarte frumos spune Sfantul Isaac Sirul:

"Sa nu ne intristam cand lunecam in vreo greseala, ci cand staruim in ea. Caci lunecarea se intampla adeseori si celor desavarsiti; dar staruirea in ea este moarte deplina.

Iar intristarea cu care ne intristam pentru lunecarile noastre ni se socoteste in loc de lucrare curata prin har. Dar cel ce, in nadejdea pocaintei, aluneca a doua oara, umbla cu Dumnezeu cu viclenie. Acestuia ii vine moartea pe nestiute si nu mai apuca timpul nadajduit ca el sa implineasca faptele virtutii".

Şi Sf Petru vorbeşte despre acest lucru în 2 Pt 2:
Căci mai bine era pentru ei să nu fi cunoscut calea dreptăţii, decât, după ce au cunoscut-o, să se întoarcă de la porunca sfântă, dată lor.
Cu ei s-a întâmplat adevărul din zicală: Câinele se întoarce la vărsătura lui şi porcul scăldat la noroiul mocirlei lui.

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

Amintirea pacatului poate fi prilej de pocainta sau poate duce la repetarea acestuia;

Maine , in Biserica Ortodoxa se va citi pericopa vindecarii slabanogului de la Scaldatoarea Vitzeda .Mantuitorul nostru, care il vindeca pe acest bolnav ce zacea de peste 38 de ani in boala , il avertizeaza pe acesta ca de acum incolo sa nu mai greseasca ca sa nu-i fie mult mai rau decat a fost . Deci exista o legatura clara dintre boala trupeasca , dintre suferinta si pacatele savarsite , repetate , nespovedite la timp si neandreptate .Vedem din fragmentul pe care o sa-l auzim citit maine in Sfanta Biserica , legatura aceasta dintre pacat si boala , dar si legatura intre suferinta si pocainta . Nu vreau acum sa insist asupra acestui fragment pe care il vom auzi citit maine , dar sa vedem cu totii ca aceasta suferinta a acestui om ce indura de foarte mult timp , s-a transformat in vreme de pocainta , o pocainta aratata prin rabdare multa si mai ales multa nadejde . Poate acest fragment ce se va auzi rostit maine , merita tratat separat prin incarcatura si invatamintele lui , dar poate asta pe un thread separat la Topicul Noul Testament ! O Duminica binecuvantata !

[George.m]

Ascultand evenghelia, m-am gandit ca e important ca moartea sa nu ne gaseasca in stare de paralizie sufleteasca! Acum avem sansa de a fi vindecati. Hristos ne asteapta sa ne ofere vindecarea. Deja am primit intrebarea Sa: Vrei sa fii sanatos? Vom raspunde precum slabanogul din evanghelie?

De multe ori, prin necazuri, prin suferinta, omul e ajutat sa iasa din starea de paralizie spirituala, sa vina intru sine. Si intorcandu-se la Cel ce este, va primi vindecarea, bucurandu-se de adevarata vietuire.

De acum sa nu mai pacatuiesti, ca sa nu-ti fie tie ceva mai rau (Ioan 5,14).

Sfantul Chiril al Alexandriei, comentand acest verset, afirma ca "din pricina pacatelor, Dumnezeu ii biciuieste pe oameni in chip felurit inca vietuind in trupuri si inainte de marea si tuturor aratata zi a Celui ce ii judeca pe toti.

Iar ca de multe ori, gresind si suparand pe Dumnezeu, suntem batuti, ne va marturisi preainteleptul Pavel, zicand: De aceea multi dintre voi sunt neputinciosi si bolnavi si multi mor. Ca daca ne-am judeca noi insine, n-am fi judecati. Iar fiind judecati de Dumnezeu, suntem invatati prin certare, ca sa nu fim osanditi impreuna cu lumea".

Dupa cum remarca Parintele Staniloae, "e mai bine sa fie omul judecat si certat pe pamant, ca sa se indrepte, decat la judecata din urma, care ii va aduce celui ce nu s-a indreptat pedeapsa vesnica. De aceea, sa multumim lui Dumnezeu pentru certarile pe care ni le da cata vreme suntem in trup, ca sa ne pregateasca pentru neosandire la Judecata din urma".

[cristiboss56]

În prealabil postat de George.m

Cuviosul Sofronie Saharov arata ca pacatul, inteles ca indepartare de viata adevarata, are urmari asupra savarsitorului, dar si asupra intregii lumi:

Odata savarsit, pacatul se repercuteaza asupra starii psihice si fizice a omului care l-a comis; el se rasfrange in infatisarea sa exterioara si influenteaza asupra destinului sau personal; se revarsa inevitabil dincolo de limitele vietii individuale a pacatosului, pentru a ingreuna si mai mult povara raului ce apasa asupra vietii intregii umanitati si, prin urmare, afecteaza destinul intregii lumi.

Nu numai pacatul stramosului nostru Adam a avut consecinte de amploare cosmica, ci orice pacat, aratat sau ascuns, al fiecaruia dintre noi se repercuteaza asupra destinului lumii intregi.

In primul rand pacatul ne desparte de Dumnezeu si devenim niste exilati , departe de Dumnezeu, suntem "morti in greselile si pacatele nostre "pe care le-am savarsit (Efeseni 2:1).Aceasta si explica nelinistea continua a omului modern si adeversc spusele Sfantului Augustin :„Pentru Tine insuti ne-ai creat Tu, iar inimile noastre sunt nelinistite, pana nu se odihnesc in Tine”. . .
Robia pacatului este cea mai grea , insasi Mantuitorul spune in Ioan 8:32-34 : " Adevarat , adevarat va spun. . . , ca oricine traieste in pacat , este rob al pacatului ", iar Apostolul Pavel in Epistolele sale arata in multe locuri aceasta stare de robie << Ati fost robi ai pacatului >>sau <<Noi toti odinoara traim in poftele pamantesti , cand faceam voile firii noastre pamantesti si ale gandurilor noastre >>( Efeseni 2:3 ) , si exemplele pot continua unde se pune accentul pe robia pacatului : <<Si noi eram odata fara minte , neascultatori , rataciti , robiti de tot felul de pofte si placeri >>( Tit 3;3 ) .
Robia pacatului este grea , apasatoare , duce precum am spus la neliniste si multa tulburare launtrica .
Apostolul Iacov vede un alt pericol , trecut cu vederea de noi in multe cazuri, pericolul omului limbut , galcevitor , barfitor , sau cum vreti dvs. sa-i spuneti . Oare cati dintre cei care merg sa se spovedeasca nu spun : am clevetit , am barfit . . . , ne-a devenit deja ceva obisnuit , banal , dar grav daca stam bine in a analiza. Iata ca Apostolul spune la un moment dat ca daca cineva "nu gresese in vorbire , este un om desavarsit , si poate sa-si tina in frau tot trupul " . Vedeti cum se leaga , cum exista un lant al pacatelor , si din pacate mici se nasc cele mari . In alta parte spune atat de adevarat ca << limba este un madular mic , si se faleste cu lucruri mari >>. Ap. Iacov spune atat de adevarat , ca noi oamenii am reusit sa imblanzim multe fiare de pe pamantul asta , dar , spune el : <<dar limba nici un om nu o poate imblanzi >>
Fara ajutorul Lui , nu putem iesi din acest lant al pacatelor , dar lipsa de vointa este numai si numai a noastra .
Avem nevoie de doctor , avem nevoie de El , caci << Nu cei sanatosi au trebuinta de doctor, ci cei bolnavi. N-am venit sa chem la pocainta pe cei neprihaniti , ci pe cei pacatosi >>( Luca 5:31-32 )
Un an nou cu impliniri si pacate din ce in ce mai putine !
Asa sa ne ajute Dumnezeu!