umilitinta versus demnitate

[calator prin ploaie]

Ai dreptate LapetiteMOc.....falsa smerenie...este peste tot...Nu vezi ades si in biserici? Vin incarcate cu blanuri si bijuterii femeile....si stau de vorba intre ele cu tupeu in timpul slujbei si daca le bati pe umar ...te sfasie din priviri, sau cum a patit un cunoscut deunazi, i s-a replicat de o dansa ca este cuscra preotului asa ca....Sa ne ierte bunul Dumnezeu !

În prealabil postat de zaharia_2009

Spune-mi te rog in care carte ai citi sau la ce personalitate bisericeasca ai auzit ca in cultura ortodoxa, in invataturile ortodoxe exista notiunea de ,, DEMNITATE" , cultivata si ingrijita asa cum incerci dumneata sa o pretinzi userilor. Daca nu ai stiut pina acum DEMNITATEA= MINDRIE ! Ortodoxul isi cultiva smerenia, duhul umilit si inima infrinta si nici decum demnitatea , nu asa ne invata David in al sau psalm 50, in psalmul de pocainta , de umilinta ?

Topicul acesta mi-a amintit de un mesaj mai vechi al fratelui Zaharia, al carui punct de vedere l-am citat mai sus. Intr-un fel sau altul, aproape fiecare dintre noi avem niste pareri fixe la care nu renuntam sub nici o forma. Pana la urma poate ca nu acesta este pacatul cel mai mare, ci incercarea de intimidare, de defaimare, de umilire a celui care are o alta parere decat a noastra.
Parerea mea este ca demnitatea nu se confunda cu acea mandrie perfida si aroganta, ci cu intelepciunea omului retinut, de a nu ceda in fata aparentelor inselatoare. Cati dintre sfintii martiri n-au murit cu demnitate? Sau cati dintre cei inchisi prin inchisorile comuniste n-au cedat torturilor si nu si-au incalcat demnitatea de OM, divulgandu-si fratii de suferinta, preotii si neamul... Demnitatea de OM, nu poate fi confundata cu mandria si e pacat ca cineva poate aduce argumente psaltice in apararea acestei teorii. Umilinta de multe ori are forma de linguseala, fie ea religioasa sau nu. Ascultati-va sufletul, fara ura si fara partinire si amintiti-va ca in viata, cele mai periculoase persoane le-ati descoperit pe acelea care par umile si cu vorba mieroasa.

În prealabil postat de OmuBun

amintiti-va ca in viata, cele mai periculoase persoane le-ati descoperit pe acelea care par umile si cu vorba mieroasa.

Foarte corect! Eu ma feresc de ele ca de acid sulfuric...

[cristiboss56]

În prealabil postat de OmuBun

... Demnitatea de OM, nu poate fi confundata cu mandria si e pacat

. . . Mare PACAT , cand vorbim dupa mintea noastra pacatoasa , fara a ne documenta din Invataturile Sfintilor Parinti ! Vorbim doar de dragul vorbei si a unei "demnitati " de mult apuse , odata cu caderea omului in Pacat .Viata in pacat este nedemna pentru aceasta distruge insasi persoana umana si dauneaza semenilor , precum si lumii inconjuratoare . Pacatul distorsioneaza ierarhia relatiilor din natura umana . Astfel , in loc ca duhul sa domine corpul , se supune prin pacat acestuia . Care "demnitate " ? A cui ? . . . Sfantul Ioan Gura de Aur indica acest lucru si spune : << Noi am rasturnat ordinea si atat de puternic a devenit raul incat silim sufletul sa urmeze dorintelor carnii >> ( Vezi in Omilia a 12-a . . . citeste ! ! ! ) Care demnitate ? ? ? A Cui ? . . . Viata dupa legile trupului este potrivnica poruncilor lui Dumnezeu si nu corespund fundamentelor morale puse de Acesta in firea umana . Care "Demnitate " ? ? ? Omul aflat sub influenta pacatului actioneaza in relatiile sale cu alti oameni ca EGOIST , adica avand grija doar sa-si satisfaca proprile necesitati in detrimentul semenilor sai . Care " Demnitate " ? ? ? Sfantul Grigorie de Nyssa in multe scrieri ale sale face referire directa sau indirecata la aceasta FALSA DEMNITATE ! ! ! In sfarsit , voi mai reveni , si sper sa o faca si zaharia cat de curand , pentru a demonta acest fals mit al "demnitatii umane " !

[calator prin ploaie]

Adica sa nu existe demnitate umana? Din cea lipsita de orgolii si mandrie? Poi cum sa nu existe demnitate umana....ca daca n-ar exista am fi aidoma(si unii chiar sunt) salbaticiunilor junglei...Dignitas dignitatis....vrednicie...Sa nu fie omul demn, adica vrednic? Ma indoiesc, sincer....

[Pippo_]

În prealabil postat de cristian67

,,Cel ce,in launtrul lui,a devenit smerit,nu se lasa furat de buze.Pentru ca de pe buze nu-i iese ce nu are in inima,asa cum de pe poarta nu iese ce nu se afla in casa.''

Cine a spus asta? E deosebit de interesant. Este vorba despre aruncarea mastii de care am pomenit mai devreme. Asta este de fapt smerenia oare? (sau macar o parte din ea) Aruncarea mastii?

Doamne-ajuta, de-ar fi asta, sunt pe drumul cel bun :)

[AndruscaCIM]

În prealabil postat de ingerul_pazitor

buna dragii mei

am o mare suferinta in suflet si anume: eu mereu imi cer iertare si cand gresesc si cand nu, insa eu mereu pic de proasta iar ceilalti isi pastreaza cu demnitate respectul.
eu nu mai inteleg nimic din religia asta, care e treaba cu umilinta ca vad ca daca o aplic in afara de faptu` ca eu sunt cea care sufar si mi se inchide usa in nas, nu am nimic de castigat....

Eu as numi aceasta atitudine din partea ta...ca fiind de fapt nesiguranta de sine, ceea ce evident poate atrage implicit si lipsa de respect din partea celorlalti...daca nici nu ii lasi practic sa mai vada si alte trasaturi ale caracterului tau.

[calator prin ploaie]

Cum e cu demnitatea asta? Iar imi scapa ceva?

[MariS_]

În prealabil postat de Pippo_

Cine a spus asta? E deosebit de interesant. Este vorba despre aruncarea mastii de care am pomenit mai devreme. Asta este de fapt smerenia oare? (sau macar o parte din ea) Aruncarea mastii?

Doamne-ajuta, de-ar fi asta, sunt pe drumul cel bun :)

Da, aruncarea mastii e prima faza. A doua e aruncarea mandriei. Si ultima e aruncarea egocentrismului, adica dorinta de-a te centra pe tine insuti. Trebuie sa fii centrat in Hristos.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[MariS_]

În prealabil postat de calator prin ploaie

Cum e cu demnitatea asta? Iar imi scapa ceva?

Scuze ca o sa dau si eu un raspuns, desi intrebarea e adresata altcuiva. Cred ca demnitatea poate fi inteleasa in doua moduri: 1. lumesc si atunci demnitate = mandrie si
2. duhovnicesc si atunci demnitate inseamna nerenuntare la Hristos chiar cu pretul vietii, cu alte cuvinte demnitate crestina = jertfa de sine.
Har, smerenie si jertfa de sine.