Crede si nu cerceta

[Pippo_]

În prealabil postat de Melissa

Starea asta de reflectie profunda,tu o descrii ca pe o meditatie..Starea de rugaciune este o stare a inimii, a sufletului,nu a mintii...

Ai descris bine, este exact o meditatie rationala. In schimb starea de rugaciune, atunci cand imi reuseste, este starea copilului care-si spune oful si cere ajutor, lasandu-se protejat ca bebele la pieptul mamei :) (ca sa-ti dau senzatia a ceea ce inteleg eu prin rugaciune si credinta in Absolut (Dumnezeu) la nivel emotional). Si starea de meditatie rationala produce la un moment dat emotii, deci tinde sa se transforme in credinta si simtire.

Oricum, ceea ce as vrea sa inteleg mai exact, este unde se termina animalul din noi si unde incepe Duhul Sfant. Si daca meditatia rationala duce in final automat la revelatii (Adevaruri direct perceptibile). Eu as tinde sa spun ca da, dar ramane de vazut. Oricum, rugaciunea cred ca este foarte importanta, precum si sentimentul de comunicare directa cu Dumnezeu si de incredere. Deci nu este o analiza logica stearpa, ci o cautare logica pasionala ce induce stari emotionale. Bine, adevarul este ca si un pasionat in matematica traieste momente emotionante cand descopera cate ceva. Deci cu revelatiile, ramane de vazut...

[MariS_]

În prealabil postat de Pippo_

Ai descris bine, este exact o meditatie rationala. In schimb starea de rugaciune, atunci cand imi reuseste, este starea copilului care-si spune oful si cere ajutor, lasandu-se protejat ca bebele la pieptul mamei :) (ca sa-ti dau senzatia a ceea ce inteleg eu prin rugaciune si credinta in Absolut (Dumnezeu) la nivel emotional). Si starea de meditatie rationala produce la un moment dat emotii, deci tinde sa se transforme in credinta si simtire.

Oricum, ceea ce as vrea sa inteleg mai exact, este unde se termina animalul din noi si unde incepe Duhul Sfant. Si daca meditatia rationala duce in final automat la revelatii (Adevaruri direct perceptibile). Eu as tinde sa spun ca da, dar ramane de vazut. Oricum, rugaciunea cred ca este foarte importanta, precum si sentimentul de comunicare directa cu Dumnezeu si de incredere. Deci nu este o analiza logica stearpa, ci o cautare logica pasionala ce induce stari emotionale. Bine, adevarul este ca si un pasionat in matematica traieste momente emotionante cand descopera cate ceva. Deci cu revelatiile, ramane de vazut...

Starea de "meditatie rationala sau suprarationala" la sfintii din pustie se
chema contemplatie. Sf. Maxim Marturisitorul vorbeste de doua faze in
evolutia duhovniceasca a crestinului: faza activa si cea contemplativa. Dar,
asa cum si in faza activa crestinul trebuia sa impleteasca munca si rugaciunea,
tot asa si in cea contemplativa, cele doua sunt strans impletite. De fapt, ei
practicau rugaciunea inimii, care e o rugaciune permanenta. Astfel obtineau
starea de trezvie, stare care le permitea si usura contemplatia. Dar Duhul era
cel care ii ridica la starea suprarationala sau starea contemplativa.
Har, smerenie si jertfa de sine.

[Pippo_]

În prealabil postat de MariS_

Starea de "meditatie rationala sau suprarationala" la sfintii din pustie se
chema contemplatie. Sf. Maxim Marturisitorul vorbeste de doua faze in
evolutia duhovniceasca a crestinului: faza activa si cea contemplativa. Dar,
asa cum si in faza activa crestinul trebuia sa impleteasca munca si rugaciunea,
tot asa si in cea contemplativa, cele doua sunt strans impletite. De fapt, ei
practicau rugaciunea inimii, care e o rugaciune permanenta. Astfel obtineau
starea de trezvie, stare care le permitea si usura contemplatia. Dar Duhul era
cel care ii ridica la starea suprarationala sau starea contemplativa.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Da, cred ca e vorba de acelasi lucru. Deci e posibil ca starea de meditatie rationala profunda (sau contemplativa) sa fie "judecata cu duhul". (bine, starea poate fi mai adanca sau mai putin adanca, depinde de corectitudinea bazei conceptuale la care s-a ajuns cu corectarea erorilor)

În prealabil postat de Pippo_

Oricum, ceea ce as vrea sa inteleg mai exact, este unde se termina animalul din noi si unde incepe Duhul Sfant. Si daca meditatia rationala duce in final automat la revelatii (Adevaruri direct perceptibile). Eu as tinde sa spun ca da, dar ramane de vazut. Oricum, rugaciunea cred ca este foarte importanta, precum si sentimentul de comunicare directa cu Dumnezeu si de incredere. Deci nu este o analiza logica stearpa, ci o cautare logica pasionala ce induce stari emotionale. Bine, adevarul este ca si un pasionat in matematica traieste momente emotionante cand descopera cate ceva. Deci cu revelatiile, ramane de vazut...

În prealabil postat de MariS_

Starea de "meditatie rationala sau suprarationala" la sfintii din pustie se chema contemplatie. Sf. Maxim Marturisitorul vorbeste de doua faze in evolutia duhovniceasca a crestinului: faza activa si cea contemplativa. Dar,asa cum si in faza activa crestinul trebuia sa impleteasca munca si rugaciunea, tot asa si in cea contemplativa, cele doua sunt strans impletite. De fapt, ei practicau rugaciunea inimii, care e o rugaciune permanenta. Astfel obtineau starea de trezvie, stare care le permitea si usura contemplatia. Dar Duhul era cel care ii ridica la starea suprarationala sau starea contemplativa.
Har, smerenie si jertfa de sine.

Despre care duh vorbiti????Faceti referire la Duhul Sfant din Trinitate sau faceti referire la sufletul,spiritul propriu???Pentru ca nu se prea "asorteaza " afirmatiile voastre si io nu mai inteleg nimic ..

[Pippo_]

În prealabil postat de Melissa

Despre care duh vorbiti????Faceti referire la Duhul Sfant din Trinitate sau faceti referire la sufletul,spiritul propriu???Pentru ca nu se prea "asorteaza " afirmatiile voastre si io nu mai inteleg nimic ..

Sufletul nu este acelasi lucru cu Spiritul (Duhul Sfant). Deci Spiritul (din alte dogme) si Duhul Sfant (din Biblie) este acelasi lucru si este in stransa legatura cu mentalul, cu ratiunea. Iar sufletul este in stransa legatura cu sentimentul existentei si personalitatea. Se poate face usor confuzie intre Spirit(Duh) si Suflet. Dar eu nu cred ca sunt acelasi lucru, ceea ce se poate observa la o analiza mai atenta.

Spiritul propriu este Duhul Sfant.

În prealabil postat de Pippo_

Sufletul nu este acelasi lucru cu Spiritul (Duhul Sfant). Deci Spiritul (din alte dogme) si Duhul Sfant (din Biblie) este acelasi lucru si este in stransa legatura cu mentalul, cu ratiunea. Iar sufletul este in stransa legatura cu sentimentul existentei si personalitatea. Se poate face usor confuzie intre Spirit(Duh) si Suflet. Dar eu nu cred ca sunt acelasi lucru, ceea ce se poate observa la o analiza mai atenta.

Spiritul propriu este Duhul Sfant.

Duhul Sfant este una din cele 3 ipostaze ale Trinitatii Divine( in Crestinism ).
Deci nu poate fi spiritul propriu.Spiritul propriu il poti numi duh,dar nu Duh Sfant.

[Pippo_]

În prealabil postat de Melissa

Duhul Sfant este una din cele 3 ipostaze ale Trinitatii Divine( in Crestinism ).
Deci nu poate fi spiritul propriu.Spiritul propriu il poti numi duh,dar nu Duh Sfant.

TOTUL este Duh (Spirit), dar Duhul Omului este Duhul Sfant (Spirit Inteligent). Deci Spiritul (Duhul) Omului nu este orice Duh, ci Duhul Sfant, deoarece este Inteligent in comparatie cu tot ceea ce este Duh pe pamant. Duhul oricarui alt lucru il vad ca pe o structura logica, dar lipsita de inteligenta proprie. Deci Duhul in sine este structura logica, dar Duhul Sfant este o structura logica Inteligenta. Atentie! Precum nu sunt iluminat si e foarte probabil sa fac atat greseli de intelegere cat si de exprimare, lucrurile astea trebuiesc rationate foarte bine si nu asimilate asa cum le-am scris. Dar cred ca directia este corecta.

[costel]

Duhul Sfant este a treia persoana din Dumnezeu, duhul nostru nu este identic cu aceasta persoana. Daca ar fi identic, ar insemna ca ori de cate ori cad sau ma inalt, cade si se inalta insusi Duhul Sfant. Ori asta e curata erezie. Asa ca nu trebuie sa-L confundam pe Duhul sfant cu duhul nostru.

[andreicozia]

În prealabil postat de Melissa

Duhul Sfant este una din cele 3 ipostaze ale Trinitatii Divine( in Crestinism ).
Deci nu poate fi spiritul propriu.Spiritul propriu il poti numi duh,dar nu Duh Sfant.

Incerc sa mediez un pic:)
Cred ca Pipoo vorbeste din experienta lui directa cu Duhul, ceva ce cred ca el a descoperit in cautarile si credinta sa timp de multi ani, tu insa, si poate gresesc, vorbesti din definitii pe care le-ai luat din carti sau din spusele altora.
Din nou poate ma insel si ai discutat clar cu Duhul Sfint si ai clarificat foarte bine ce si cum!..sau poate si tu esti ca anna21, o pacatoasa si nevrednica de a afla ceva concret si n-ai acces la intelepciune?

[Pippo_]

În prealabil postat de andreicozia

Incerc sa mediez un pic:)
Cred ca Pipoo vorbeste din experienta lui directa cu Duhul, ceva ce cred ca el a descoperit in cautarile si credinta sa timp de multi ani, tu insa, si poate gresesc, vorbesti din definitii pe care le-ai luat din carti sau din spusele altora.
Din nou poate ma insel si ai discutat clar cu Duhul Sfint si ai clarificat foarte bine ce si cum!..sau poate si tu esti ca anna21, o pacatoasa si nevrednica de a afla ceva concret si n-ai acces la intelepciune?

Si eu ma bazez pe definitii atunci cand incerc sa imaginez Realitatea. De exemplu "TOTUL ESTE SPIRIT(Duh - adaugare Pippo), DAR OMUL ESTE SPIRIT INTELIGENT (Duh Sfant - adaugare Pippo)" este afirmtia unui iluminat (sfant), care vorbeste din experienta directa. Noi, care avem o experienta directa limitata, nu ne ramane decat sa incercam sa imaginam cat mai corect cum arata Realitatea, si pe masura ce corectam intelegerea transformand FANTEZIA in IMAGINATIE, experienta noatra directa creste, astfel incat la un moment dat vom ajunge si noi sa percepem integral si corect Realitatea.