Cuvantul meu, cuvantul tau...

[Dumitru73]

În prealabil postat de glykys

Mi-ar placea sa vad pe strada oameni veseli, deschisi, nu muti, incruntati, posomorati, suparati pe viata... Mi-ar placea sa vad oameni zambitori, care sa ofere un salut si un suras celui de langa el, o vorba buna... sa se bucure de soare si de ninsoare si sa ii dea slava lui Dumnezeu pentru toate!

"o tara trista, plina de umor" ... zicea Bacovia

Noi oamenii nu suntem constienti de puterea care se ascunde intr-un cuvant.

Dumnezeu a facut lumea aceasta dintr-un cuvant: Sa fie lumina, A zis El. Si s-a facut lumina ... ATAT de multa putere poate sta intr-un cuvant ... Sigur, aici este vorba de Dumnezeu, dar respectand proportiile si fara sa uitam ca suntem facuti dupa chipul si asemanarea Sa, stim ca puterea din cuvantul nostru nu poate crea, dar poate incuraja sau poate darama ...

Si am sa aduc un pic in discutie una dintre cele 10 porunci: Sa nu ucizi. Poate ca unii dintre noi, rasuflam usurati spunandu-ne ca suntem mai putin pacatosi decat altii, pentru ca nu am luat viata unui om ... Oare?

Poate ca nu am strans pe nimeni de gat, nu am pus ciuperci otravite in placinta ... sau mai stiu eu ce mijloace. Dar, de cate ori i-am spus cuiva ca nu este in stare, este nevolnic, ca nu merita. De cate ori nu am pus calificative si nu am catalogat noi o persoana ... De cate ori nu am imprastiat o barfa si am pus pecete pe fruntea unui om ...

Cum creste un copil care toata ziua aude "prostule", "incapabilule", "eu te-am facut eu te omor", "nimic nu se prinde de tine", "m-ai facut de ras" ... si altele. Ce se intampla cu o sotie care nu aude decat injuraturi, sau un sot care nu afla decat cicaleala ...

Nici pe forum nu prea zidim. Ne luam unii pe altii si ne izbim cu adevarurile in moalele capului. Dupa care punem mana pe stampile si ne punem unii altora cate un adjectiv otravitor pe frunte ... Si rasuflam usurati ca nu ucidem ...

Cuvantul meu, cuvantul tau ... Iata-ne niste drept-calcatori a uneia dintre cele10 porunci ...

[calator prin ploaie]

Cuvintele nasc, cuvintele zidesc, cuvintele distrug...Nu este pacat ce intra pe gura scrie undeva in Scripturi, ci ceea ce iese pe gura....Gura ades, prin rostire reprezinta poarta spre iad....Nu e asa?

[George.m]

Parintele Rafail Noica spunea ca e important sa dam atentie cuvantului. "Cuvantul - spunea el - e unul din numele lui Hristos. El se numeste Fiul, dar si Cuvantul lui Dumnezeu, iar Cuvantul are radacini metafizice, nu e doar o galagie arbitrara prin care eu pot sa spun ceva si ceilalti sa inteleaga gandirea mea.

Cuvantul provine din energii dumnezeiesti. Dumnezeu, prin cuvant, a infaptuit cerurile si pamantul; Dumnezeu a spus sa fie, si a fost. Cuvantul e o energie creatoare, o energie care, prost intrebuintata, e mortala.

Cuvantul e o energie de impartasire, de comuniune. Omul gaseste puterea cuvantului tocmai in rugaciune, in care se impartaseste din gandurile lui Dumnezeu sau gandurile dumnezeiesti asa cum au fost traite de altii inaintea noastra, de sufletele cele mai luminate ale Bisericii.

In rugaciune, cuvantul omului incepe sa-si gaseasca puterea sa adevarata, fiindca cuvantul in rugaciune e comuniunea intre Dumnezeu si om."