De unde stiti voi precis ce si cum vrea Dumnezeu la situatii concrete de viata?

[Pippo_]

În prealabil postat de Danut7

Ce sa fac bai nene?Raspunsuri singur nimeni nu poate gasi...

Cat se poate de neadevarat! Raspunsurile sunt in noi insine. In ratiunea noastra si in fiinta noastra. N-ai gasit singur raspuns atunci cand ai mers prima data pe bicicleta? Ti-a dat cineva raspunsul de cum se merge pe bicicleta? Nu. Ai fost doar indrumat, iar raspunsul l-ai descoperit SINGUR. Asa si cu Biblia si sfintii. Pana nu pui mana sa mergi pe bicicleta, iti poate povesti oricat cineva cum e mersul pe bicicleta, dar niciodata n-o sa-l CUNOSTI, n-o sa-l intelegi cu adevarat.

[Pippo_]

În prealabil postat de Danut7

Noi ca indivizi de capul nostru nu putem cuprinde ceea ce mintii de sfinti a adunat de-a lungul sutelor si miilor de ani..

Cat se poate de neadevarat. Toti sfintii au fost mai intai oameni simpli. Realizarea lor a fost tocmai autodepasirea conditiei lor.

[bob2909]

În prealabil postat de Danut7

speriata ca nu mai stie nici ea pe ce lume traieste.. theologumene.. ba e asa ba e altfel.. ba nu se pronunta.. ba.. etc.. crestinismul a murit cu marea schisma..

mai Danut ai ajuns la cuvintele mele, dar nu a murit crestinismul ci atunci a luat o forma oficiala Antihristu... caci "el" se opune la ce spune Hristos ..."ca toti sa fie UNA"

În prealabil postat de Pippo_

Atentie! Smerenie nu inseamna "lipsa de demnitate". Fiecare om trebuie sa fie demn, sa se respecte pe sine, pe ceilalti, si in primul rand pe Dumnezeu. Asta inseamna de fapt!

SMERÍT, -Ă, smeriți, -te, adj. Umil, supus, respectuos; modest. ♦ (Bis.) Cucernic, evlavios, pios. – V. smeri.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de RACAI | Greșeală de tipar | Permalink
SMERÍT adj. 1. v. supus. 2. v. preaplecat. 3. v. umil. 4. v. credincios.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
SMERÍT adj. v. cinstit, credincios, devotat, fidel, modest, nestrămutat, statornic.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
SMERÍ, smeresc, vb. IV. Refl. A avea o atitudine umilă, modestă, supusă, plină de respect. ♦ (Bis.) A se arăta plin de cucernicie, de evlavie față de Dumnezeu. ♦ Tranz. (Înv.) A înfrânge mândria cuiva; a umili. – Din sl. sŭmĕriti.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de RACAI | Greșeală de tipar | Permalink
A SMERÍ ~ésc tranz. înv. A face să se smerească. /<sl. sumĕrjati
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
A SE SMERÍ mă ~ésc intranz. 1) A manifesta o atitudine de recunoaștere a superiorității sau puterii cuiva; a se pleca; a se închina. 2) rel. A se arăta plin de cucernicie. /<sl. sumĕrjati
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
smerí (-résc, -ít), vb. refl. – A se umili, a fi supus. Sl. sŭmĕriti (Miklosich, Slaw. Elem., 48; Cihac, II, 197). – Der. smerenie, s. f. (umilire, supușenie; umilință), din sl. sŭmĕrenije; smericiune, s. f. (înv., umilință); smerelnic, adj. (înv., umil); smeren, adj. (înv., umil), din sl. sŭmĕrĭnikŭ.
Sursa: DER | Adăugată de blaurb | Greșeală de tipar | Permalink
SMERÍ vb. 1. v. umili. 2. a se pleca, a se supune, a se umili. (Se ~ în fața divinității.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
SMERÍ vb. v. căi, înjosi, ploconi, pocăi, regreta, umili.
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink
smerí vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. smerésc, imperf. 3 sg. smereá; conj. prez. 3 sg. și pl. smereáscă
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Greșeală de tipar | Permalink

În prealabil postat de sophia

Ar fi bine sa fie asa cum spui tu dar:
Tocmai ca nu este asa. Majoritatea credinciosilor sustin ca scripturile sunt legi obligatorii si drastice si de aici intervin discutiile. Se revolta daca unul nu intelege, nu stie, nu poate fix asa si te eticheteaza ca pacatos, sau "caldicel" (in sens negativ aici).

Eu ma feresc in viata de cei care au numai convingeri si nici o indoiala..

[bob2909]

În prealabil postat de Danut7

Ceea ce ai fost e egal cu zero.. Conteaza ceea ce esti.. Daca b.o nu prea mai e biserica ce blasfemie am zis?pe buna dreptate am osandit-o pe B.O pentru ca e caldicica.. si asa suntem toti ai ei..

...dar fericit sa fii tu ca esti Roman, caci de vei alege partea cea buna, nu se va lua de la tine...

[Pippo_]

Dictionarul face numai confuzii. E plin de confuzie. Nu veti intelege daca nu lasati dictionarul deoparte si nu va clarificati conceptele in mintea voastra.

"smerí (-résc, -ít), vb. refl. – A se umili, a fi supus, înjosi." - Este o aberatie!

De asta nu-l intelegeti pe Dumnezeu, va pierdeti in confuzie, ii lasati pe ceilalti sa gandeasca pentru voi.

Cum sa te umilesti?! Crezi ca Dumnezeu vrea sa te umileasca, sa te INJOSEASCA? Este o aberatie! Daca Dumnezeu care este IUBIRE INFINITA ar vrea sa te injoseasca, ce diferenta ar fi intre Dumnezeu si unul care te injoseste punandu-te sa-i faci sex oral? Nu Dumnezeu vrea sa te injosesti, ci alti oameni din jur.

DUMNEZEU CERE RESPECT. Ceea ce este cu totul altceva.

[sophia]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Credinţa noastră are următoarele patru surse:
1) Biblia
2) Sfânta Tradiţie
3) Liturgica
4) Magisteriul Viu al Bisericii

Asupra unor chestiuni speciale şi punctuale, o sursă a credinţei mai sunt revelaţiile particulare aprobate de Biserică.



Care e prima zi a săptămânii, e chestie de convenţie (calendar), nu de credinţă. Că Duminica este Ziua Domnului ştim din toate cele patru surse, dar în mod deosebit din Sfânta Tradiţie. Chiar şi numele ("duminică") arată acest lucru, nu trebuie să fii cine ştie ce mare filolog.



Asta ştim de la Magisteriu. Cel mai recent document pe această temă este enciclica pe temă socială "Centessimus Annus", aici: http://www.vatican.va/holy_father/jo...-annus_en.html




Nu a spus nici Isus, nici cei care învaţă şi au autoritate în numele Lui. Prin urmare, este permis să aibă mai multe nume (de fapt, e unul singur cu liniuţe de despărţire). Ştim aceasta în baza principiului mai general că ceea ce nu este interzis este permis.


Magisteriu: Casti Conubii, aici: http://www.vatican.va/holy_father/pi...nnubii_en.html
şi, mai ales, "Humanae Vitae", pe de-a-ntregul consacrată acestui subiect: http://www.papalencyclicals.net/Paul06/p6humana.htm

http://www.papalencyclicals.net/Paul06/p6humana.htm



Dispoziţiile disciplionare în vigoare în fiecare Biserică, potrvit rânduielilor Sinoadelor Locale. De exemplu, eu sunt legat de următorul decret: http://www.bru.ro/documente/decret-p...ajunul-in-bru/

Multumesc Mihnea pentru efort dar:

1. In ortodoxie nu exista acestea din pacate. La catolici (de ambele feluri) macar sunt toate reglementarile astea umane, de la un singur om, adica Papa.
La noi scrie fiecare altceva.
2. Tu unde gasesti sfanta traditie, ca nu m-am lamurit.
3. Eu ma refeream la sursa initiala, adica la Iisus, la voia sa, la ceea ce a spus el, nu la intermediari, la ceea ce au inventat oamenii pe parcurs.

Toate scrierile mentionat de tine sunt bune, dar nu sunt ale lui Iisus. Nu stiu daca intelegi ce vreau eu sa spun.
Ca uite, chiar scrise: exista diferente intre regulile confesiunilor.

Definitia lingvistica a termenului "smerit" este corecta (primul rand, ca restul ceea ce a citat fata de mai sus, n-am inteles ce prostii sunt).
Problema este ce care acceptiune este folosita in credinta si in ce mod. Ca am impresia si aici fiecare foloseste de fapt un amestec.

[Pippo_]

În prealabil postat de Melissa

Eu ma feresc in viata de cei care au numai convingeri si nici o indoiala..

Eu sunt continuu macinat de indoieli. Doar asa inteleg ce e ADEVAR si ce e MINCIUNA.

[anna21]

În prealabil postat de sophia

Nu stiu exact la ce categorie din forum se incadreaza mai bine intrebarea. Daca Adminul are alta parere poate sa mute subiectul, dar undeva unde sa poata ramane mai mult timp in discutie (la "Generale" de ex. ar disparea repede)

De cand tot citesc pe internet si vad intrebari si raspunsuri la probleme lumesti concrete, nu reusesc sa inteleg de unde stiu multi dintre voi atat de sigur raspunsul la intrebarea data. Si sar in sus si afirma sus si tare ca asa este, in mod sigur si asa a spus si vrea Dumnezeu.
Avocatii, judecatorii, etc. cand dau un raspuns, sau o sentinta, pun acolo: legea nr. din Codul...paragraf, etc.
Oamenii de stiinta spun: din teorema sau formula, sau dupa legea x, y, z.
Ei toti sunt siguri si te trimit acolo und scrie si esti lamurit.
Si totusi nici acolo nu raspund oamenii cu atat siguranta, pentru ca mai exista exceptii, solutii speciale, etc.

Ei bine, in religie, tocmai acolo unde nimic nu este scris concret, la obiect, toata lumea stie in mod sigur.
"Asa a spus Iisus!"
De unde stiti voi asta? Unde scrie?
Lamuriti-ne si pe noi ceilalti, ca sa se termine odata cu discutiile astea interminabile si fara raspuns si cu cearta de pe forumuri!
Ca daca ar fi asa simplu precum spuneti si stiti, ar trebui sa le stim toti si sa fie aceleasi raspunsuri si sa fie totul clar.
Ori nu este asa, pentru ca nici teologii, monahii si preotii nu au aceeasi pareri si aceleasi invataturi.

Sophia, activezi pe forum de mult timp si ridici in permanenta aceleasi probleme,
Sunt convinsa ca ti s-a raspuns acestor intrebari in alte ocazii.

Dar efortul de intelegere trebuie sa-l faci tu. Nu poti sa acuzi pe altii ca nu intelegi tu. Este absurd.
Nu invataturile sunt diferite ci puterea de intelegere si aplicare a lor variaza.
Daca omul este neputincios si mandru, evident va cauta sa deformeze si sa coboare invatatura crestina la nivelul lui stramb de traire.
Dar nu este cazul apostolilor si al sfintilor parinti care au fost vase ale Sfantului Duh!

Evident ca nu-ti cere nimeni sa crezi pe X sau Y care scrie pe forum.. dar cu totul altceva este cand nu crezi scrierilor sfintilor parinti ai bisericii!
Ti s-a dat in trecut trimitere catre sfintele canoane.
Nu le crezi? Este doar si doar problema ta.

Si nu uita ca in fond fiecare face absolut ce vrea!
Eu fac cum cred ca e bine, tu faci cum crezi ca e bine.

De ce vii sa te indreptatesti aici?