Minunile Sfantului ARSENIE BOCA

[ladyramona]

Tot mesajul d-voastra pt. mine se intemeiaza pe o colectie de legende onorabile, desuete numita Biblie. Mie nu-mi spune nimic aceasta carte. Ii inteleg mesajul, in sensul ca acel mesaj se adresa oamenilor ce traiau in vremea respectiva. Cu tot respectul va spun ca ne aflam in anul 2010.
Mesajul meu se vroia a fi o critica la conservatorismul mentalului colectiv romanesc care este necompetitiv si neadaptat societatii mondiale actuale. O dezvoltata componenta a acestui mental daunator este si cea religioasa. In acest context am emis acel mesaj care v-a deranjat. Consider ca ne-ar trebui un d-zeu mult mai personal, in sinea noastra, si nu epatari si umilinte publice sau in genunchi prin biserici.

În prealabil postat de ladyramona

Tot mesajul d-voastra pt. mine se intemeiaza pe o colectie de legende onorabile, desuete numita Biblie. Mie nu-mi spune nimic aceasta carte. Ii inteleg mesajul, in sensul ca acel mesaj se adresa oamenilor ce traiau in vremea respectiva. Cu tot respectul va spun ca ne aflam in anul 2010.
Mesajul meu se vroia a fi o critica la conservatorismul mentalului colectiv romanesc care este necompetitiv si neadaptat societatii mondiale actuale. O dezvoltata componenta a acestui mental daunator este si cea religioasa. In acest context am emis acel mesaj care v-a deranjat. Consider ca ne-ar trebui un d-zeu mult mai personal, in sinea noastra, si nu epatari si umilinte publice sau in genunchi prin biserici.

Ne aflam in 2010?Sa ne adaptam competitiei mondiale?Care competitie,a nimicului?Tot ceea ce se petrece in lume acum e o cultura si o competitie a nimicului,a lipsei de adevarata valoare,a lepadarii de istorie,traditii si iubire de Dumnezeu.Existenta omului modern se virtualizeaza,se rezuma doar la simturi si omul coboara prin simturi la un nivel din cele mai scazute.Oamenii din ziua de azi traiesc ca niste nimeni ai unei istorii fara trecut,fara prezent si fara viitor,iar dvs.vorbiti de mentalul daunator?Strabunicii neamului nostru si sfintii au reprezentat pana nu demult reperele,radacinile vazute ale omului,dar din pacate ei au fost inlocuiti(de oameni ca dvs.)cu vedetele micului ecran,cu idoli publicitari fara pic de valoare,cu roboti fara suflet care considera ca inapoiate vremurile trecute.Cei multi traiesc ca si cum existenta lor nu ar insemna nimic,ca si cum ar vrea sa uite de moarte,asta pt. ca viata vesnica nu intra in calculul lor.Adevarata dimensiune a vietii noastre stimata ,,lady'' este data de increderea in viata vesnica,din cauza confuziei sufocante in care se afunda omul avansat invocat de dvs.,acesta e doar un accident intr-un timp lipsit de nostalgia unui trecut adevarat.Acest om fals stimata lady e pe cale sa piarda,daca nu chiar a facut-o,substanta profundelor trairi,pacea serilor de toamna,bucuria intalnirilor,frumusetea anotimpurilor,senzatia inegalabila traita la Sf.LiturghieAceasta e istoria care se impune azi tiranic prin aproape tot ce ne inconjoara si care iata ce face cu omul.Omul doreste altceva stimata lady,indiferent de varsta ,sex,varsta,cauta dragostea,iubeste pacea si tanjeste dupa....VESNICIE...(dar acum e orbit de o stralucire falsa,pierzatoare)Ce ne ramane oare de facut,stimata lady?

interventia domnisoarei ,,ladyramona''poate fi mutata la subiectul deschis de fratele Culai,si anume,,perle ale elevilor''.

[tot-Laurentiu]

As vrea sa aduc in atentia voastra si alt topic despre Parintele Arsenie Boca, deschis de mine in urma cu aproximativ 4 ani.

Acolo am postat niste marturii si ce am mai gasit eu la acea vreme despre Parintele Arsenie Boca, cei interesati pot sa citeasca intrand pe topic la urmatorul link:

http://www.crestinortodox.ro/forum/showthread.php?t=595

Toate cele bune!

La ce ne folosesc acele vorbiri indemanatice despre lucruri ascunse si intunecoase, de care la ziua judecatii nu vom fi tinuti de rau ca nu le-am cunoscut.

O, Adevar, care Dumnezeu esti, fa sa fiu una cu Tine intr-o dragoste vesnica. In Tine salasluieste tot ceea ce doresc, tot ceea ce vreau. Toti invatatii sa taca, toata faptura sa amuteasca in fata Ta, graieste-mi numai Tu.
Un duh curat, simplu si statornic, nu-i niciodata imprastiat chiar in mijlocul multor indeletniciri, fiindca el face totul ca sa cinsteasca pe Dumnezeu, si fiindca, pasnic fiind in el insusi, isi da osteneala sa nu se caute pe sine in nimic.
Cea mai grea lupta in viata aceasta, nu este alta decat biruirea de sine. Caci biruirea de sine duce la propasirea binelui.
Orice desavarsire, in viata aceasta, este amestecata si cu putina nedesavarsire - si pe toate le vedem ca printr-o ceata.
Cei mai multi se indeletnicesc mai osebit a cunoaste decat a trai cum se cuvine, se ratacesc adesea, iar din truda lor nu se aleg decat cu putine roade, sau deloc. O, daca ar fi tot atat de harnici cu starpirea stricaciunilor lor si cu cultivarea virtutii, cum sunt cu vanturarea desartelor vorbiri, n-am vedea atatea rele, nici atatea scandaluri, si slabanogie in lume.
Fara indoiala, la ziua judecatii nu vom fi intrebati ce-am citit, ci ce-am facut, nici daca am vorbit cu dibacie, ci daca am trait cum se cuvine.
Acela cu adevarat e mare, care are o mare dragoste. Acela cu adevarat e mare, care-i mic in ochii lui insusi - si pentru care slava lumii nu-i decat o curata nimicnicie.
Sunt doua invataturi, dar nu-i decat un singur adevar. Sunt doua invataturi: una a lui Dumnezeu, neclatinata ca si El, alta a omului, schimbatoare ca si el.
Invatatura lui Dumnezeu se imprastie in sufletele pregatite s-o primeasca prin intelepciunea necreata si Cuvantul dumnezeiesc. Ea este o particica din El Insusi si fara de moarte. Este pusa la indemana oricui si este daruita mai din belsug celui smerit cu inima.
Invatatura omului, dimpotriva, ii maguleste mandria, fiindca el ii este tata. "Ideea aceasta imi apartine, eu am spus cel dintai acest lucru, nu se stia nimic despre aceasta inainte de mine ..."
Placa-ti sa intrebi, asculta in tacere vorbirile batranilor, caci ele nu sunt spuse in desert. Dorinta de a sti a pierdut pe omul dintai, - el cauta cunoasterea, care hraneste trufia, si a gasit moartea.

Despre Părintele Arsenie Boca, P.S. Daniil Partoşanu ne mărturiseşte:
"…Aflându-te în prezenţa şi în apropierea Părintelui Arsenie, simţeai prezenţa lui Dumnezeu, îl simţeai pe Hristos trăind şi vorbind în Părintele Arsenie. Era şi este un lucru exraordinar - cum spunea cineva - în viaţa noastră, în viaţa oamenilor, să întâlnim un sfânt. Eu pot să spun că acest lucru l-am simţit şi l-am trăit şi sunt absolut convins şi responsabil de ceea ce spun acum."

Părintele Arsenie Boca spunea că Domnul Iisus Hristos vine în viaţa noastră din vreme în vreme, ca persoană, ca să nu se uite adevărul absolut al existenţei sale reale. Şi el L-a întîlnit de câteva ori, iar asta l-a şi schimbat, ca om. A fost trimis în Basarabia la Chişinău, ca să înveţe metaloplastia, să facă icoane din acelea acoperite cu metal. Atunci a avut loc şi cedarea Basarabiei către Rusia(1940). Ruşii au lăsat o singură zi în care cine voia putea să plece. Părintele a ajuns la ultimul tren. Oamenii se împingeau disperaţi ca să ajungă în tren, renunţau şi la bagaje numai să nu rămână la ruşi. Şi el avea un mic bagaj şi o franzelă care să-i ţină de foame până ajungea la mânăstire. Se uita cu milă la oameni, când a văzut aproape de el pe cineva îmbrăcat sărăcăcios care se uita şi el cu atâta milă la acei oameni cum nu mai văzuse în viaţa lui aşa ceva. Atâta durere exprimau ochii lui încât primul gest al părintelui a fost să se aplece să ia franzela şi să i-o dea lui. Dar, în acele fracţiuni de secundă cât s-a aplecat să ia franzela, acel om a dispărut pur şi simplu. Când a întins mâna acela nu mai era! Atunci a avut un fior, un înţeles adânc: era Hristos! Era chipul de care vorbea Isaia, chipul durerilor, mielul care ia păcatele noastre.
A spus părintele Arsenie că atunci a înţeles multe lucruri, ceea ce într-o viaţă întreagă, chiar duhovnicească, n-ar fi putut înţelege. Când îl vezi pe Hristos viu şi adevărat, atunci şi credinţa devine vie, de nezdruncinat. Nu te clatini la orice vorbă a unora, nu te sminteşti la orice faptă, ci rămâi cu Hristos şi în Hristos.
(Pr. Ciprian

Vocaţia Părintelui a fost cea de constructor. Toată viaţa a ridicat ziduri şi, mai ales, suflete. Era puternic, de neclintit. Din prima clipă, îi simţeai forţa. Nimeni nu-l putea minţi pe Arsenie Boca. Nici nu te lăsa. Adeseori, ţi-o lua el înainte, spunându-ţi cele mai grele păcate. Părea aspru, dar, de fapt, era drept. "Ce vrei?", întreba el cu o voce tunătoare. "Întâi împacă-te cu vecinul cu care te-ai certat ieri şi apoi vino la spovedanie".
În ultimii ani de viaţă Părintele Arsenie era complet detaşat. Vorbea exact ca un trimis al lui Dumnezeu, care nici nu se plânge şi nici nu ia parte la bucuriile efemere ale acestei lumi. Avea o răspundere serioasă, apostolească şi o autoritate spirituală extraordinară. Cuvântul lui îţi pătrundea până în inimă şi simţeai că-ţi cunoaşte sufletul. Forţa lui spirituală venea de dincolo de cuvânt.
Principalele scrieri care au rămas de la Părintele Arsenie (şi care multă vreme au circulat "pe sub mână", dactilografiate, uneori fără semnătura sa) s-au editat după 1990.
În Octombrie '89, Părintele Arsenie a avut o premoniţie gravă, şi anume afirma că atunci când Ceauşescu va pleca din ţară, va pierde la scurtă vreme şi conducerea ei. Acest lucru se pare că a ajuns la cabinetul 2, la urechile Elenei Ceauşescu, care a dat ordin ca Părintele să fie ucis. Cu puţin înainte de a muri a mai spus în felul lui, simplu şi foarte limpede: "Eu am să mor martir".
Iată mărturia unui martor ocular al înmormântării Părintelui Arsenie Boca: "În schimb, aşa cum v-am spus, Părintele era îmbujorat în obraji! Avea aşa o culoare frumoasă, ca de om viu şi tânăr, şi el săracu murise de şapte zile! şi-n jurul lui, plutea aşa, ca o boare, o mireasmă de mir... Mai târziu l-am întrebat pe Părintele profesor Sebastian ce-au fost toate astea şi el a zis: "Sunt dovezi de sfinţenie, fiule, se întâmplă numai cu moaştele!". Şi n-a mai trecut mult timp după ce plecase Părintele Arsenie în veşnicie, când, mergând eu iar la mormântul lui la Prislop, mă opresc nişte maici: "Frate", îmi zic monahiile, "ştii tu cine străjuieşte noaptea la mormântul Părintelui?". "Nu, de unde să ştiu", le-am zis. "Două căprioare!!!" "Cum?" "Uite-aşa: vin în fiecare noapte, se-aşează şi dorm încovrigate, cu boturile una în alta, pe mormântul Părintelui. De parcă ar vrea să-l încălzească!...şi când ne apropiem, pleacă, da încet, fără frică, şi pe urmă vin iar!". În toată iarna lui 89-90, căprioarele au străjuit noapte de noapte la mormântul Părintelui, ca doi îngeri tăcuţi, credincioşi şi cuminţi..."
De atunci şi până prezent s-au petrecut multe miracole la mormântul Părintelui. De altfel Părintele spunea: "Nu plângeţi, căci acolo unde mă duc, în ceruri, vă voi ajuta mai mult, rugându-mă pentru voi".
Adorat de oameni pentru predicile sale şi pentru minunile pe care le săvârşea, prigonit de către autorităţi din cauza influenţei covârşitoare pe care o avea asupra oamenilor, Părintele Arsenie a fost ucis în plină forţă duhovnicească. Prezenţa sa a rămas însă printre noi, puternică şi luminoasă.