![]() |
![]() |
|
|
#1
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Cine nu asculta de BOR este considerat schismatic si deci in afara bisericii ortodoxe romane. Pina ce BOR nu il canonizeaza(daca o vor face, AICI ESTE O MARE INTREBARE, deoarece ei stiu lucruri despre dinsul pe care NIMENI NU LE STIE)....Nu AVEM DEZLEGARE de la Biserica sa ne rugam la acest OM ! ! !, iar daca o facem este ca si cum ne-am ruga la un simplu raposat, la un corp neinsufletit..ceea ce ,oameni buni, este o mare ratacire, si o aberatie! Mare atentie!, ca uite asa ne pierdem sufletul! 1. FARUL nostru este BOR si hotaririle sale! ...nu legendele urbane care se bazeaza 99% pe minciuni si exagerari. BOR stie adevarul despre FIECARE...si sunt tot felul de problemute in dosarul fiecaruia... 2. Mi se pare extrem de iesit din ortodoxie, sa umblii pe ulita, asa cum facea el si sa strigi in gura mare pacatele unuia si al altuia. Dar oare cine se credea? Papa Pius? Nici Hristos NU FACEA ASEMENEA SCENE...dar desigur pot fi alte probleme MAI GRAVE in care psihicul omului se manifesta prin asemenea iesiri - si una este Schizofrenia - tot prin schizofrenie se explica si "darurile" parintelui de a prezice viitorul si a face pe "profetul" Puneti mina Ghetsimani si altii SI pe carti de psihologie si psihiatrie si mai cititi...nu o sa regretati.. Last edited by andreicozia; 29.08.2010 at 04:55:21. |
#2
|
|||
|
|||
![]()
BINE MENTIONAT!
" În prealabil postat de cod_gabriel Iata insa trei din categoriile in care diavolul poate "cunoaste" viitorul si il poate sopti slugilor sale: cazul I (diavolul detectiv): dacă persoana A vrea să treaca pe neasteptate pe la persoana B si atunci persoana B are o "descoperire" cum ca va fi vizitata de persoana A, nu înseamnă ca i s-a descoperit viitorul; diavolul stia că persoana A se îndreapta spre persoana B si numai un accident neprevazut i-ar fi putut nega "profetia"; in multe cazuri premonitive se ignora faptul ca ele nu contin elemente care să nu poata fi deduse logic de o a treia "persoană" aflată în momentul optim la locul potrivit (un asemenea caz il intalnim descris in viata sfantului Antonie cel Mare); cazul II (diavolul psiholog): cunoscand bine relatia cauza-efect, diavolul - bun cunoscator al sufletului omenesc - poate deduce efectele atunci când stie bine "datele problemei"; stiind de superficialitatea unei relatii de familie, el poate deduce destramarea ei, stiind de tensiunile existente între două state, el poate deduce începutul unui război, ... cazul III (diavolul păpusar): diavolul planuieste ca in timp sa determine anumite fapte, si se foloseste de oameni precum păpusarul de figurinele sale; este cazul cel mai spectaculos, cel mai interesant, cel mai "nevinovat", cel mai greu de prevazut din punct de vedere omenesc. Si de aceea cel mai smintitor pentru cei care refuza sa accepte punctul de vedere al Bisericii. Precizam ca intelegem dificultatea acceptarii explicatiei cum ca nu ar fi vorba de nici o premonitie, ci doar de o dureroasa inscenare a ghicirii viitorului, dirijata de Marele Papusar al Imparatiei întunericului. Dar a nu accepta aceasta explicatie inseamna a accepta ori faptul ca Dumnezeu lucreaza prin mediumi, ori faptul că diavolul cunoaste viitorul. Aceste doua variante fiind excluse pentru cel care crede in învataturile Bisericii, singura alternativa posibila rămane cea cu "diavolul papusar"." Textul de mai sus este de Danion Vasile si preluat de pe site-ul www.sfaturiortodoxe.ro Deci, Danion Vasile ne comunica ca Biserica respinge orice forma de prezicere a viitorului. Prin urmare, a sustine ca era "inainte vazator cu duhul" e poate unul din motivele pentru care nu a fost canonizat si probabil nu va fi, daca aceste zvonuri vor continua sa circule asupra lui. |
#3
|
|||
|
|||
![]()
Vă înștiințez că există această fundație, care are deja următoarele adrese:
E-mail: birou@fundatiaarsenieboca.ro Web: www.fundatiaarsenieboca.ro |
#4
|
||||
|
||||
![]()
copacul care are o cruce pe trunchi
__________________
[SIZE=3]"Dragostea adevarata se aseamana cu flacara unei lumanari. Oricate alte lumanari s-ar aprinde din ea, flacara primeia ramane intreaga si nu se micsoreaza deloc. Si, fiecare noua lumanare, are aceeasi flacara ca si precedentele... ![]() ![]() |
#5
|
|||
|
|||
![]()
Ei, iarta-ma, draga mea, dar hai sa nu facem "minuni" orice scrijelitura din copac. Nu de alta, dar din asa o bazaconie, un ateu inspirat poate dezvolta o adevarata filozofie menita sa darame si minunile adevarate.
Ceea ce ne-ai prezentat tu aici, este clar ca a fost o cruce scrijelita in coaja unui copac, iar anii si-au spus cuvantul. "Minunea" este simbolul in sine si valoarea crucii, nicidecum prezenta ei acolo! Iarta-ma, te rog. |
#6
|
|||
|
|||
![]()
unii spun ca a aparut out of the blue,altii ca a fost inscriptionata de cineva.
|
#7
|
|||
|
|||
![]() Citat:
Pe de alta parte, Parintii inainte vazatori cu duhul sunt oameni peste care Dumnezeu a revarsat Harul si Darul Duhului Sfant, oameni induhovniciti carora Dumnezeu le descopera, in mai mica sau mai mare masura, anumite lucruri care s-au intamplat sau urmeaza sa se intample. Pentru mine, cel mai drag si cutremurator exemplu este acela al Parintelui Porfirie din Grecia, care insusi se minuna de lucrarea Lui Dumnezeu in firava sa persoana: dar marturisea acest lucru cu smerenie, explicandu-le unora dintre ucenicii uimiti de darul inainte vederii ca el nu este decat un instrument prin care Dumnezeu ii indruma pe oamenii care cauta scapare, povata si putere la scaunul sau de duhovnic. Spunea Parintele: "Nu mai traiesc eu, ci Hristos traieste in mine. (...) Toate - ale Lui Hristos sunt: trecutul, prezentul si viitorul nostru, in care se vadeste Pronia Sa, pana in cel mai mic amanunt al vietii noastre". Parintele raspundea nu doar la intrebarile pe care i le puneau altii, ci si la intrebarile - adesea mult mai important - pe care acestia nici nu s-au gandit sa i le puna. Darul discernamantului (diakritis), darul vindecarii sufletesti si trupesti, vederea locurilor, oamenilor si tainelor cunoscute doar de Dumnezeu - toate acestea impodobeau pe "bunicutul" firav, care era orb cu ochii trupului, dar care patrundea dincolo de toate cu ochii sufletesti. Sunt cateva carti traduse si la noi despre viata si minunile sale, va pot spune si eu despre acestea: Langa Parintele Porfirie (Unul dintre fiii sai duhovnicesti isi aminteste) - Konstantinos Yannitsiotis, Ed. Bunavestire, Bacau, 1999 Parintele Porfirie (Marturii si experiente) - Klitos Ioannidis, Editura Bunavestire, Bacau, 2005 => prezinta tot felul de minuni savarsite de Dumnezeu prin Parintele, marturisite cu recunostinta dupa moartea acestuia de oameni carora "bunicutul" le-a luminat calea care duce la mantuire. Inchei cu un citat din prefata celei de-a doua carti mentionate: "Poate ca se vor gasi persoane care, din nestiinta, dezinformare sau rea credinta, ar dori sa dea o interpretare proprie continutului prezentei editii. Acest lucru nu ne intristeaza, nici nu ne descurajeaza. Dumnezeu este singurul Adevar. Asa cum ne spunea adesea, Cuviosul Porfirie nu graia niciodata cu de la sine putere, ci intotdeauna graia din Evanghelii; cuvintele sale erau cuvintele Lui Hristos." Si tot din prefata: "Cand sfintii trec la cele vesnice, avem datoria sa asternem pe hartie si sa prezentam cat de mult stim despre ei". Si iarasi, iata ce spunea insusi Parintele Porfirie despre acest subiect: "Intr-adevar, pentru a intelege aceste lucruri, trebuie sa le cercetezi minutios. Altfel, nu pot fi intelese. De aceea gandesti in felul acesta, dar nu e chiar asa... Nimeni nu poate explica aceasta stare. Numai cel care o traieste, care cu adevarat o traieste, o constientizeaza si nici chiar el nu o poate descrie. Ma intelegi?" Asadar, dintre cei care s-au invrednicit de ajutor de la Sfintii Lui Dumnezeu si de la Parinti duhovnicesti cum este si Parintele Arsenie Boca, multi ajung sa simta preaplinul bucuriei si al binecuvantarii si simt nevoia sa marturiseasca tuturor mila Lui Dumnezeu mijlocita pentru ei de rugaciunile acestora. Cum ar putea cineva sa-i certe sau sa-i rusineze sau sa-i contrazica, cum se intampla inclusiv pe topicul acesta? Cum? Ei au trait cu adevarat experienta vindecatoare a vizitei la un astfel de Parinte sau doar la mormantul vreunuia si de aceea marturia lor cere sa vada lumina. Si mai cere ceva: macar respect, daca nu cutremur si recunostinta in fata milei nemarginite de care s-au invrednicit acestia de la Dumnezeu. Doamne ajuta! ![]() ![]() ![]() Last edited by IonelaC; 01.09.2010 at 15:32:47. |
#8
|
|||
|
|||
![]()
îi rog pe iubitorii părintelui Arsenie Boca să acceseze acest link:http://felicitari.tfm.ro/felicitari/...d770/index.htm
|
#9
|
|||
|
|||
![]() Părintele Arsenie Boca despre războiul “LUMII” și despre fericirea CRUCII 04.12.2009 21:06 - razbointrucuvant.ro ![]() ![]() ![]() ![]() Prin „lume” se înțelege categoria păcatului, adică turma oamenilor necredincioși (Ioan 1, 10), cei ce din toată voia s-au unit cu sfaturile dracilor (1 Ioan 3, 8). E lumea pentru care nu s-a rugat Mântuitorul (Ioan 17, 9). E gura satului, gura vecinului și, de multe ori, gura și faptele celor dintr-o casă cu tine (Matei 10, 36). Aceștia, sau lumea, îți iartă orice ticăloșie ai face, oricât ai îndărăpta cu sufletul, dar nu te iartă nicidecum să le-o iei un pas înainte și să te faci mai bun. Oamenii aceștia ai lumii au o ciudată rușine de a fi buni. Bunătatea ta îi arde și se trudesc să te scoată de vină cu tot felul de ponoase. „Lumea” e veacul viclean (Galateni 1, 4), placul oamenilor (Efeseni 6, 6) și slava deșartă (1 Ioan 2, 16). Gura lumii grăiește ale stăpânitorului ei (1 Ioan 5, 19). De aceea avem poruncă: „Nu iubiți lumea, nici cele din lume: pofta trupului, pofta ochilor și trufia vieții, care nu sunt de la Tatăl” (1 Ioan 2, 15-16). Cine vrea să biruie această primă piedică în calea mântuirii, are la îndemână aceste trei: răbdarea, iertarea și rugăciunea. Cine vrea să biruie lumea e dator să ia arma rar folosită a iertării, oricâte necazuri ar pătimi de la oamenii lumii acesteia, ca unul ce vede că frații săi stau legați într-o robie străină, în întunericul necunoștinței de Dumnezeu și de ei înșiși. Cine vrea să biruie lumea se roagă Tatălui său în ascuns sau în gând, pentru orice fiu al lui Dumnezeu, oricât de întunecată purtare ar avea și oricâte rele i-ar face. Căci răbdarea răului, iertarea fraților și rugăciunea în ascuns au mare putere înaintea lui Dumnezeu, căci pentru ele biruie El în locul omului, întorcând spre bine cele pornite de la lume cu răutate. Stăruind în acestea te-ai făcut pricină de mântuire și pentru fratele tău din lume. URA Acestor două feluri de oameni le-a zis Dumnezeu nebuni: celor ce leapădă pe Dumnezeu și celor ce leapădă pe oameni din inima lor. De fapt, nu mai sunt buni decât să facă din viața celorlalți un iad. Ura, această desfigurare spirituală, face mii de victime, căci stinge pe Dumnezeu și din ochii celorlalți. Ura își ridică împotrivă și mai mare ură, atât a oamenilor cât și a lui Dumnezeu. E un climat al mediului viciat, o viforniță, o boare a haosului. Ea face din viața aceasta o anticameră a iadului. Precum în viața pământească lucra Harul asupra celor ce se sfințeau și sporea în ei iubirea, iar la dezlegarea lor din trup, rămânând în Împărăția Harului, acesta sporește, desăvârșind în ei iubirea; așa prin contrast, în starea de iad a conștiinței, în împărăția fără de Har, lucrează demonii asupra sufletelor chinuite și sporesc în ele ura. URMAREA LUI HRISTOS Ar trebui să urmăm Mântuitorului toată calea Sa pământească, măcar tot așa de zornic, pe cât ne zorește foamea și setea după cele pieritoare. E lucru de mirare că, pentru pricini pământești se găsesc mii și milioane de oameni care merg cântând la moarte, dar pentru Împăratul Cerurilor abia se mai găsesc puțini, din când în când, care să fie liniștiți și bucuroși de moarte. Sunt mulți cărturari „aproape de Împărăția lui Dumnezeu”. Sunt toți cei care cred în Dumnezeu, dar nu cred în Iisus Hristos. Aceștia au simplificat tot aparatul religiei, ca odinioară cărturarul cu care a vorbit Iisus. Au rămas cu un Dumnezeu abstract, care nu le cere mai mult decât să-I recunoască existența. Se mulțumeau foarte bine cu un Dumnezeu pe care Îl deduc ei, creat de ei, chiar un Dumnezeu al lor, deși absolut, inaccesibil dacă nu chiar inexistent. Fără revelația lui Dumnezeu în Iisus Hristos și fără angajarea în toate consecințele concrete ale acestei Revelații, cărturarii rămân aproape pe „dinafară de Împărăție”. Toți care nu cred și nu urmează lui Dumnezeu sunt morți înaintea lui Dumnezeu. La aceștia s-a referit Iisus când descurca pe al doilea spre rostul său: „lasă morții să-și îngroape morții lor”. Ar fi surprinzător răspunsul vreunuia: „Doamne, lasă-mă să-mi îngrop necredința mea!” Când ți-a găsit Dumnezeu vreo treabă pentru Împărăția Sa între oameni, ai isprăvit toate obligațiile lumii. A fi ucenicul lui Iisus nu însemnează a te opri la mijlocul uceniciei. A fi ucenicul lui Iisus însemnează o prevedere, un război și a-ți zidi o cetate. A nu-ți face socoteala aceasta însemnează a te face de râs. Iar a nu te face de râs însemnează a-L urma pe Iisus în toată calea vieții Sale pământești, chiar dacă ultimul pas al căii îl vei avea de făcut răstignit pe o cruce. „Dumnezeu poartă pașii omului”, iar acestea sunt marile hotărâri spre El. Vecinul tău bate crâșmele, verișoara ta a fugit necununată, feciorul tău fuge de biserică, copiii tăi umblă la joc seara și scuipă după preot. N-ai pe nimeni de adus la Iisus? Poate ai de gând să te aduci pe tine. O întâlnire cu Iisus înseamnă o misiune, înseamnă chemare la apostolie și la toate riscurile trăirii de Dumnezeu între irozii neamurilor, pe care, de asemenea, trebuie să-i iubești. Nu cumva sunteți și voi căutând pe Iisus? (din: Parintele Arsenie Boca, mare indrumator de suflete din sec. XX – O sinteza a gandirii Parintelui Arsenie in 800 de capete Editura Teognost, Cluj-Napoca, 2002) Cuvântare la molitvă „E ultimul cuvânt pe care vi-l spun. Nu te simți mai aproape de Dumnezeu și de oameni ca de pe Cruce (dupa ce ai trecut prin calvarul „crucii”). Dar nouă nu ne-a fost rînduită, pentru că nu suntem vrednici. Am vrut să țin „ieri” acest cuvânt, dar am vrut să aleg oamenii care vin pentru mîntuirea sufletului, pentru ca să nu-l spun în vânt. Eu nu va dau neapărat canoane, mătănii, rugăciuni și post, ci vă îndemn să vă schimbați purtările și să-I mulțumiți lui Dumnezeu pentru crucea pe care v-a dat-o, că Sfânta Biserică, Sfânta Împărtășanie le știți- dar faptul acesta l-am găsit de cuviință să vi-l spun mai mult. Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, că mulțumind lui Dumnezeu de toate durerile și schimbându-vă purtările vă veți bucura. O veți face? (…) Cei care au dureri și suferințe sunt cei distinși, pe care i-a ales Dumnezeu pentru Împărăția lui cea veșnică, căci veșnic e orice om – dar care veșnicie? Dometie, un călugăr tânăr de la Muntele Athos, era foarte vesel, tot timpul cânta. Într-o zi l-am găsit în chilie plîngînd și l-am întrebat, de ce plânge. Mi-a răspuns că l-a părăsit Dumnezeu. Eu l-am întrebat, cum? Și a zis: – Nu mai am niciun necaz, „sunt scutit de supărări”. Care dintre voi ați plînge, pentru faptul că v-a părăsit Dumnezeu, în cazul că v-a luat crucea? Căci nu v-a bătut nimeni piroane în mâini și nici cunună de spini nu v-a pus pe cap. Sfântul Apostol Pavel zice așa: „Roagă-te neîncetat, muncește neîncetat și mulțumește lui Dumnezeu neîncetat pentru toate bucuriile și durerile pe care ți le-a dăruit” (I Tesaloniceni 5, 16-18). Viața aceasta nu este pentru a strânge averi, sau numai pentru a te îmbrăca, căci nu aceștia sunt oamenii fericiți, ci aceia care au o cruce de purtat. Mă doare faptul că sunt unii care se supără pentru suferințele pe care le au din cauza bolilor, pentru că nu sunt înțeleși în familie, dar puțini sunt aceia care vin pentru mântuirea sufletului. Amin” (Părintele Arsenie Boca –,,Ucigașa cetate") |
#10
|
|||
|
|||
![]()
„Talanții sunt talentele: înzestrări cu daruri, misiuni, slujbe duhovnicești și slujiri cetățenești; meșteșugul artelor; meșteșugul științei, al oricărei științe, darul chivernisirii avuției; pe scurt valorile culturii: valoarea morală, politică, teoretică (știința), estetică, economică și religioasă (Tudor Vianu). Iar slujitorii sunt oamenii înzestrați cu toate aceste valori sau talente.
Și fără vorbă, s-ar pricepe, din felul cum e pusă problema, că toate valorile, talentele, ar trebui să se negustorească între oameni, în favoarea lui Dumnezeu, căci precum este o ierarhie a valorilor, tot așa este un Ierarh al lor. Dar, zice parabola, că unii din talentați, n-au vrut sa-l recunoască de stăpân, 80% au facut rebeliune împotriva Stăpânului averii. Aceștia sunt cei ce socotesc că sunt ale lor darurile date de Dumnezeu. Ei se umflă cu părerea de sine, își afumă mintea cu mândria și scot afară pe Dumnezeu din negustoria lor. Toată zdroaba lor e egală cu îngroparea talantului în pământ. A nu lucra cu valorile, în sensul în care le-a rostit Dumnezeu, înseamnă a ieși din ierarhie și a face anarhie. Deci 20% petrec în ierarhie și 80% în anarhie: exact situația a 20 de oi în mijlocul a 80 de lupi. Dar minunea lui Dumnezeu e că oile biruie lupii!” Sursa: Ieromonah Arsenie Boca, Cărarea Împărăției, Editura Sfintei Episcopii Ortodoxe Române a Aradului, Deva, 2006. |
![]() |
|
![]() |
||||
Subiect | Subiect început de | Forum | Răspunsuri | Ultimele Postari |
Parintele Arsenie Boca | Carmen FUNIERU | Biserica Ortodoxa Romana | 141 | 20.01.2014 16:22:05 |
PR. ARSENIE BOCA | cristina83 | Mari Duhovnici si predicile lor | 70 | 17.01.2013 14:14:43 |
7 intamplari cu Arsenie Boca | florisca | Generalitati | 13 | 31.08.2010 20:40:31 |
|