Dumnezeu plange? E fericit?...

În prealabil postat de georgeval

Din punct de vedere dogmatic, suferinta, plansul sunt specifice naturii umane. Prin intruparea lui Fiului lui Dumnezeu natura umana se uneste cu cea divina in unicul Ipostas, astefel incat Fiul lui Dumnezeu a patimit cu trupul, a lacrimat pentru prietenul Sau Lazar, deci nu a fost strain de acestea. Nu trebuie sa uitam ca aceasta unire ipostatica este pentru vesnicie.

eu mă gândesc că suferinţa e o dimensiune caracteristică iubirii (apare odată cu orice formă de nefericire a celui iubit) şi că Dumnezeu fiind iubire a suferit şi înainte de unirea Fiului cu omul.