Dumnezeu plange? E fericit?...

[anna21]

Am ales acest thread pentru titlu..
Dumnezeu plange. Noi suntem cei impietriti.


Dintr-un articol:

Secolul 20 a fost violent peste masura. Treizeci si sapte de milioane de oameni au fost ucisi in Primul Razboi Mondial. Peste 60 de milioane au pierit in Al -2-lea Razboi Mondial. Sase milioane de evrei si alte sase milioane de catolici au murit in lagarele de concentrare hitleriste. Douazeci de milioane au murit de mina autoritatilor sovietice. Saizeci si cinci de milioane de chinezi au fost ucisi de Partidul Comunist, in timp ce alte patruzeci si doua de milioane au murit de foame in timpul marii revolutii a lui Mao. Si asa mai departe.
Dar aceste cifre sunt mici in comparatie cu numarul de copii ucisi in aceasta ultima jumatate de secol!

La 40 de milioane de avorturi pe an, ar trebui doar 25 de ani pentru a elimina un miliard de copii. De vreme ce institutia avortului a luat avint in jurul anului 1960, am ucis probabil in jur de dublul acestei cifre, adica doua miliarde de copii nenascuti.


Este prea putin daca afirmam ca numarul acestor avorturi este un eveniment demografic de proportii gigantice. In vreme ce rasa umana il sarbatoreste in aceasta toamna pe cel de-al sapte miliardelea sau membru, noi ar trebui sa pastram un moment de reculegere in amintirea celor care au cazut – si inca mai cad – victime ale chiuretelor si aspiratoarelor.

Odihneasca-se in pace.

În prealabil postat de anna21

Am ales acest thread pentru titlu..
Dumnezeu plange. Noi suntem cei impietriti.


Dintr-un articol:

Secolul 20 a fost violent peste masura. Treizeci si sapte de milioane de oameni au fost ucisi in Primul Razboi Mondial. Peste 60 de milioane au pierit in Al -2-lea Razboi Mondial. Sase milioane de evrei si alte sase milioane de catolici au murit in lagarele de concentrare hitleriste. Douazeci de milioane au murit de mina autoritatilor sovietice. Saizeci si cinci de milioane de chinezi au fost ucisi de Partidul Comunist, in timp ce alte patruzeci si doua de milioane au murit de foame in timpul marii revolutii a lui Mao. Si asa mai departe.
Dar aceste cifre sunt mici in comparatie cu numarul de copii ucisi in aceasta ultima jumatate de secol!

La 40 de milioane de avorturi pe an, ar trebui doar 25 de ani pentru a elimina un miliard de copii. De vreme ce institutia avortului a luat avint in jurul anului 1960, am ucis probabil in jur de dublul acestei cifre, adica doua miliarde de copii nenascuti.


Este prea putin daca afirmam ca numarul acestor avorturi este un eveniment demografic de proportii gigantice. In vreme ce rasa umana il sarbatoreste in aceasta toamna pe cel de-al sapte miliardelea sau membru, noi ar trebui sa pastram un moment de reculegere in amintirea celor care au cazut – si inca mai cad – victime ale chiuretelor si aspiratoarelor.

Odihneasca-se in pace.

Asa este. Cred ca Dumnezeu plange in locul nostru... Plange plansul nostru.
Dar ai sa fi surprinsa Anna, statisticile spun ca "epoca in care traim este cea mai putin violenta din istoria umanitatii"... Mie mi-e greu sa cred asta, de fapt eu nici nu cred dar, de', asa spun statisiticile oamenilor informati. S-ar putea ca acei oameni sa nu fi luat in calcul si avorturile. Pentru multi, un avort, aceasta crima atroce, nu este un act de violenta.

[georgeval]

Consider ca a plange este un afect ireprosabil care apartine firi umane. Natura umana asumata de catre Fiul lui Dumnezeu in urma inomenirii avea si afectele ireprosabile pe care le-a transfigurat. Este prea antromorfica imaginea unui Dumnezeu care palange.

În prealabil postat de georgeval

Consider ca a plange este un afect ireprosabil care apartine firi umane. Natura umana asumata de catre Fiul lui Dumnezeu in urma inomenirii avea si afectele ireprosabile pe care le-a transfigurat. Este prea antromorfica imaginea unui Dumnezeu care palange.

George, pe Dumnezeu nu ni-l putem imagina. Si stiu ca este si pacat sa-i dam noi in imaginatia noastra o forma anume... Si nici plin de "afecte" umane, cum le spui tu atat de academic, nu mi-L pot imagina. Dar nici indierent nu cred ca este. Dumnezeu nu este rece, nu? Are in primul rand MILA. Acesta este un sentiment de compasiune fata de negazurile si suferintele noastre, deci un afect. Nu stie nimeni daca plange asa ca oameni (nu stiu ce vrei sa zici cu "imaginea antromorfica" sau antropomorfica).Dar sunt sigura ca se supara sau se intristeaza, cand noi facem voia noastra... si se bucura cand facem voia Lui.
Dumnezeu sa intristeaza si se bucura. Eu stiu asta din experienta mea. Eu simt si tristetea Lui si Bucuria Lui in propria mea constiinta, in sufletul meu.
Dar ceea ce se intampla acum in lume, violenta, desfranarea si ura oamenilor, ar intrista chiar si pe idolii din piatra ai paganilor.
Asadar, nimeni nu-si pune problema daca Dumnezeu este plangacios, nervos sau daca are simtul umorului. Problema noastra este alta: oare cat ne va mai rabda Bunul Dumnezeu??
Mila si rabdarea Lui sunt imense dar sa ne trezim din moleseala pacatului inainte de a
se termina.
Mila Domnului asupra noastra!

[georgeval]

În prealabil postat de vintage

George, pe Dumnezeu nu ni-l putem imagina. Si stiu ca este si pacat sa-i dam noi in imaginatia noastra o forma anume... Si nici plin de "afecte" umane, cum le spui tu atat de academic, nu mi-L pot imagina. Dar nici indierent nu cred ca este. Dumnezeu nu este rece, nu? Are in primul rand MILA. Acesta este un sentiment de compasiune fata de negazurile si suferintele noastre, deci un afect. Nu stie nimeni daca plange asa ca oameni (nu stiu ce vrei sa zici cu "imaginea antromorfica" sau antropomorfica).Dar sunt sigura ca se supara sau se intristeaza, cand noi facem voia noastra... si se bucura cand facem voia Lui.
Dumnezeu sa intristeaza si se bucura. Eu stiu asta din experienta mea. Eu simt si tristetea Lui si Bucuria Lui in propria mea constiinta, in sufletul meu.
Dar ceea ce se intampla acum in lume, violenta, desfranarea si ura oamenilor, ar intrista chiar si pe idolii din piatra ai paganilor.
Asadar, nimeni nu-si pune problema daca Dumnezeu este plangacios, nervos sau daca are simtul umorului. Problema noastra este alta: oare cat ne va mai rabda Bunul Dumnezeu??
Mila si rabdarea Lui sunt imense dar sa ne trezim din moleseala pacatului inainte de a
se termina.
Mila Domnului asupra noastra!

Nu vreau sa par academic. Am vrut sa spun ca de multe ori exageram cand il antropomorfizam pe Dumnezeu ni-L inchipuim doar uman. Nu neg ca se bucura sau se intristeaza, ca doar asta ne spune si Sfanta Scriptura si rugaciunile minunanate ale Bisericii, dar nu intr-o latura exclusiv umana.