Biserica, Traditie, Scriptura

[tricesimusquintus]

În prealabil postat de doctor_faustus

Auzi, mă fiule de satană, unde sunt acele multe pe care Hristos mai avea să le spună apostolilor şi Bisericii, şi pe care le va transmite prin Duhul adevărului ??

Când o să înveţi să vorbeşti cuviincios o să ţi se răspundă, până atunci mai meditează la deserviciul pe care-l aduci ortodoxiei prin atitudinea ta necreştinească, neortodoxă şi neobrăzată.

[tricesimusquintus]

Apostolii au trăit împreună cu Mântuitorul, au auzit cuvintele Lui, au văzut minunile Lui, au primit învăţătura Lui şi au consemnat în scris, atât cât a fost necesar pentru a crede în El, pentru toţi aceia care nu au avut harul de a fi împreună cu Fiul lui Dumnezeu. Apostolul Ioan spune:

"Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii, - Şi Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă - Ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos." (1 Ioan 1,1-3)

Mărturia aceasta este directă, întrucât vine din partea unui participant la evenimente. Acum se cuvine să facem un raţionament: Dacă apostolii au fost martori la toate aceste lucruri şi le-au scris (tocmai ca să nu se schimbe cu trecerea timpului), iar Tradiţia bisericească va „reevalua" învăţătura Mmtuitorului şi informaţiile privitoare la practicarea credinţei lăsate de apostoli, schimbînd mai multe concepte de bază, ce anume va fi considerat adevărat? Nişte schimbări impuse după sute de ani de către oameni care nu au fost martori oculari Ia viaţa şi învăţătura Domnului Iisus, ci doar doreau unele avantaje şi privilegii de pe urma schimbării, sau ceea ce este scris de la început şi constituie sursă originală?
Răspunsul corect la această întrebare ne conduce la aitudinea ce trebuie s-o luăm cu privire la Scriptură şi Tradiţie.

[doctor_faustus]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Apostolii au trăit împreună cu Mântuitorul, au auzit cuvintele Lui, au văzut minunile Lui, au primit învăţătura Lui şi au consemnat în scris, atât cât a fost necesar pentru a crede în El, pentru toţi aceia care nu au avut harul de a fi împreună cu Fiul lui Dumnezeu. Apostolul Ioan spune:

"Ce era de la început, ce am auzit, ce am văzut cu ochii noştri, ce am privit şi mâinile noastre au pipăit despre Cuvântul vieţii, - Şi Viaţa s-a arătat şi am văzut-o şi mărturisim şi vă vestim Viaţa de veci, care era la Tatăl şi s-a arătat nouă - Ce am văzut şi am auzit, vă vestim şi vouă, ca şi voi să aveţi împărtăşire cu noi. Iar împărtăşirea noastră este cu Tatăl şi cu Fiul Său, Iisus Hristos." (1 Ioan 1,1-3)

Mărturia aceasta este directă, întrucât vine din partea unui participant la evenimente. Acum se cuvine să facem un raţionament: Dacă apostolii au fost martori la toate aceste lucruri şi le-au scris (tocmai ca să nu se schimbe cu trecerea timpului), iar Tradiţia bisericească va „reevalua" învăţătura Mmtuitorului şi informaţiile privitoare la practicarea credinţei lăsate de apostoli, schimbînd mai multe concepte de bază, ce anume va fi considerat adevărat? Nişte schimbări impuse după sute de ani de către oameni care nu au fost martori oculari Ia viaţa şi învăţătura Domnului Iisus, ci doar doreau unele avantaje şi privilegii de pe urma schimbării, sau ceea ce este scris de la început şi constituie sursă originală?
Răspunsul corect la această întrebare ne conduce la aitudinea ce trebuie s-o luăm cu privire la Scriptură şi Tradiţie.

Domne "pocăit" având în vedere că nu poţi să răspunzi la întrebări, eu zic să stai şi să te mai gândeşti înainte de a face afirmaţii care nu au acoperire în realitate ci doar în interpretările dumitale personale despre realitate. Din fericire un om mic ca dumneata nu poate desfiinţa lucrarea Duhului Sfânt în Biserică prin Sinoadele Ecumenice şi prin opera Sfinţilor Părinţi pe care oricum dumneata nu îi poţi înţelege pentru că eşti lipsit de iluminarea pe care ei au avut-o de la Dumnezeu.

[tricesimusquintus]

Sfinţii apostolii nu s-au dezis niciodată de învăţătura Evangheliilor, iar o simplă privire asupra epistolelor scrise de aceştia dovedeşte că învăţătura lor era conformă cu aceea a Mântuitorului. Ei nu au schimbat nimic, ba mai mult, apostolul Pavel spune că nimic nu se mai poate schimba în ceea ce a lăsat Hristos, cu toate că vor veni mulţi care vor spune că au mesaje noi de la Dumnezeu:

"Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - să fie anatema!" (Galateni 1:7-9)

Tradiţia bisericească tocmai aceasta a făcut atunci când a promovat învăţături noi sub mantaua afirmaţiei că numai Biserica (y compris clerul), poate interpreta Cuvântul lui Dumnezeu. Se ridică o altă întrebare absolut normală: Pentru ce este dat Duhul Sfânt credincioşilor? Nu pentru a-i ilumina în înţelegerea Scripturilor? Acest lucru e cu atît mai valabil, cu cât Biserica nu este clerul, sinoadele ecumenice, ori sfinţii părinţi, ci adunarea celor care se strâng la un loc în Numele lui Iisus Hristos.

[doctor_faustus]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Sfinţii apostolii nu s-au dezis niciodată de învăţătura Evangheliilor, iar o simplă privire asupra epistolelor scrise de aceştia dovedeşte că învăţătura lor era conformă cu aceea a Mântuitorului. Ei nu au schimbat nimic, ba mai mult, apostolul Pavel spune că nimic nu se mai poate schimba în ceea ce a lăsat Hristos, cu toate că vor veni mulţi care vor spune că au mesaje noi de la Dumnezeu:

"Care nu este alta, decât că sunt unii care vă tulbură şi voiesc să schimbe Evanghelia lui Hristos. Dar chiar dacă noi sau un înger din cer v-ar vesti altă Evanghelie decât aceea pe care v-am vestit-o - să fie anatema! Precum v-am spus mai înainte, şi acum vă spun iarăşi: Dacă vă propovăduieşte cineva altceva decât aţi primit - să fie anatema!" (Galateni 1:7-9)

Tradiţia bisericească tocmai aceasta a făcut atunci când a promovat învăţături noi sub mantaua afirmaţiei că numai Biserica (y compris clerul), poate interpreta Cuvântul lui Dumnezeu. Se ridică o altă întrebare absolut normală: Pentru ce este dat Duhul Sfânt credincioşilor? Nu pentru a-i ilumina în înţelegerea Scripturilor? Acest lucru e cu atît mai valabil, cu cât Biserica nu este clerul, sinoadele ecumenice, ori sfinţii părinţi, ci adunarea celor care se strâng la un loc în Numele lui Iisus Hristos.

Fiecare sectant şi/sau eretic este liber să creadă ce vrea, să interpreteze ce vrea, cum vrea, când vrea, DAR ÎN AFARA BISERICII !!!

[tricesimusquintus]

Însuşi termenul acesta de "eretic", ori de "sectant" a fost atribuit celor care neagă Sfânta Tradiţie, tot pe baza tradiţiei bisericeşti şi a scrierilor sfinţilor părinţi, în loc ca baza comparativă să fie constituită de Sfintele Scripturi. Acele culte care nu recunosc Tradiţia bisericească ca autoritate a credinţei creştine au fost declarate eretice tocmai pe baza învăţăturii Tradiţiei!

Cu obiectivitatea unui istoric adevărat, Mircea Eliade spune în „Istoria credinţelor şi ideilor religioase":
"În fond, primele forme creştine erau mai aproape de acelea care au fost considerate mai târziu drept eretice." (p.461)

Pe ce bază au fost declarate eretice acele forme creştine care semănau cu cele din primul secol? Pe baza Tradiţiei bisericeşti, deşi acele culte sunt fidele Cuvântului lui Dumnezeu! Sfânta Tradiţie a înlocuit Cuvântul scris al lui Dumnezeu, aşezînd învăţături noi, prin care harul lui Dumnezeu este făcut inutil. Prin dogmele adăugate de către preoţi la învăţătura apostolilor, ridicate apoi la rangul de Tradiţie şi autoritate a credinţei, creştinismul original, care era o religie a inimii, a fost transformat într-un creştinism ritualist încorsetat de reguli şi ritualuri fără viaţă care nu-L mai înalţă pe Hristos, ci evidenţiază importanţa slujitorilor Bisericii şi justifică existenţa ierarhiei bisericeşti, ca segment distinct, diferit de credincioşii de rând. De aici şi ţinerea cu dinţii de aceste obiceiuri fără temei scripturistic.

[doctor_faustus]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Însuşi termenul acesta de "eretic", ori de "sectant" a fost atribuit celor care neagă Sfânta Tradiţie, tot pe baza tradiţiei bisericeşti şi a scrierilor sfinţilor părinţi, în loc ca baza comparativă să fie constituită de Sfintele Scripturi. Acele culte care nu recunosc Tradiţia bisericească ca autoritate a credinţei creştine au fost declarate eretice tocmai pe baza învăţăturii Tradiţiei!

Cu obiectivitatea unui istoric adevărat, Mircea Eliade spune în „Istoria credinţelor şi ideilor religioase":
"În fond, primele forme creştine erau mai aproape de acelea care au fost considerate mai târziu drept eretice." (p.461)

Pe ce bază au fost declarate eretice acele forme creştine care semănau cu cele din primul secol? Pe baza Tradiţiei bisericeşti, deşi acele culte sunt fidele Cuvântului lui Dumnezeu! Sfânta Tradiţie a înlocuit Cuvântul scris al lui Dumnezeu, aşezînd învăţături noi, prin care harul lui Dumnezeu este făcut inutil. Prin dogmele adăugate de către preoţi la învăţătura apostolilor, ridicate apoi la rangul de Tradiţie şi autoritate a credinţei, creştinismul original, care era o religie a inimii, a fost transformat într-un creştinism ritualist încorsetat de reguli şi ritualuri fără viaţă care nu-L mai înalţă pe Hristos, ci evidenţiază importanţa slujitorilor Bisericii şi justifică existenţa ierarhiei bisericeşti, ca segment distinct, diferit de credincioşii de rând. De aici şi ţinerea cu dinţii de aceste obiceiuri fără temei scripturistic.

Când vine vorba despre creştinism Mircea Eliade nu este un reper, o autoritate. El este un reper în ştiinţa numită Istoria Religiilor. Creştinismul nu este o simplă religie în comparaţie cu altele, ci este Revelaţie Dumnezeiască. Poziţiile lui Eliade nu au făcut decât să arate că nu cunoaşte şi nu înţelege creştinismul cu adevărat. Formele de creştinism care au fost considerate ca eretice, chiar au şi fost eretice, nu degeaba au fost considerate aşa. Problema a fost că papistaşii au aplicat metode necreştine pentru contracararea lor, fapt care a făcut, din nefericire, nişte eroi din nişte eretici lipsiţi de adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu prin harul Duhului Sfânt. Biserica păstrătoare a adevăratului mesaj creştin, adică Sfânta Biserică Ortodoxă, este şi, prin lucrarea de iluminare şi de călăuzire a Duhului Sfânt, interpreta fidelă adevărului Revelaţiei Dumnezeieşti. Sectele/cultele, mai mult sau mai puţin eretice, au toată libertatea să gândească ce vor, să creadă ce vor, să interpreteze ce vor şi când vor, sub orice titulatură (chiar şi cu simptome evident de uzurpare a numelui de biserică, pe care ei nu îl poartă în mod legitim, ci doar legal !!) DAR NUMAI ÎN AFARA BISERICII !!! Cât priveşte religia inimii, creştinismul este o religie a harului şi a inimii, nu doar a inimii, iar din câte ştim noi Ortodoxia chiar are o aplecare foarte serioasă şi substanţială asupra acestui aspect; de unde şi rugăciunea inimii sau rugăciunea lui Iisus ! Faptul că sfinţii Bisericii, şi nu doar sfinţii ci şi alţi simpli credincioşi ortodocşi, au simţit profunzimile cele mai adânci ale sufletului uman prin luminarea acelor profunzimi ale inimii de energiile necreate, de harul lucrător în inimă al lui Dumnezeu, şi au fost astfel iluminaţi de Dumnezeu cu mai mult decât un studiu biblic sau o simplă credinţă, nu dă dreptul unor ignoranţi, în comparaţie cu marii trăitori ortodocşi, să acuze nişte ţinte false. Ortodoxia este un cult liturgic plin de lumină dumnezeiască, plin de har al Duhului Sfânt, plin de sfinţenie şi de sfinţi adevăraţi trăitori ai lui Dumnezeu şi ai cuvântului Său, este o spiritualitate extrem de vie pentru că este alimentată de însăşi viaţa dumnezeiască şi harul necreat. Sectarii nu fac decât să rămână la suprafaţa lucrurilor, să creeze ţinte false, să le identifice în mod fals şi greşit cu Ortodoxia, şi să atace acele ţinte false având impresia că acele ţinte false ar reprezenta spiritualitatea creştină autetntică, adică cea ortodoxă !! Aceste false ţinte, chiar dacă au acoperire, din nefericire, în anumite cazuri nereprezentative, sunt contrazise însă de spiritualitatea ortodoxă:

Parintele Arsenie - Despre trairea ortodoxa
http://www.ortodoxtv.com/filme-video...a-ortodoxa.php
Pr. Ioanichie - Despre sihastrii
http://www.ortodoxtv.com/filme-video...-sihastrii.php
PARINTELE DUMITRU STANILOAE - CONVORBIRI DUHOVNICESTI - CERNICA
http://www.ortodoxtv.com/filme-video...hovnicesti.php
Pr. Ilie Ceopa - Rugaciunea inimii
http://www.orthodoxtube.com/videos/v...ea-inimii.html
Parintele Ioan Ica jr.- Provocarile lumii contemporane si mesajul Evangheliei I
http://www.crestinortodox.ro/predici...iei-i-369.html
Parintele Ioan Ica jr.- Provocarile lumii contemporane si mesajul Evangheliei II
http://www.crestinortodox.ro/predici...ei-ii-368.html
Sfantul Maxim Marturisitorul - Despre dragoste
http://www.crestinortodox.ro/predici...goste-835.html

[tricesimusquintus]

Următorul citat găsit în "Dicţionarul de Teologie Ortodoxă" al lui Ion Bria este de-a dreptul şocant dacă vrem să fim fideli învăţăturii biblice:

"... dacă am încerca să lăsăm la o parte obiceiurile (care n-au temei scris), ca şi cînd n-ar avea mare însemnătate, am greşi, păgubind Evanghelia în cele esenţiale." (p.404)

Cum s-ar putea păgubi Evanghelia în părţile ei esenţiale dacă acestea nici măcar nu au fost pomenite în Evanghelii? Cât de importante erau dacă au fost omise de apostoli? Acele culte care nu recunosc Tradiţia bisericească ca autoritate a credinţei creştine au fost declarate eretice tocmai pe baza învăţăturii Tradiţiei!

Iar şi iar,
Acelaşi argument circular...

[doctor_faustus]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Următorul citat găsit în "Dicţionarul de Teologie Ortodoxă" al lui Ion Bria este de-a dreptul şocant dacă vrem să fim fideli învăţăturii biblice:

"... dacă am încerca să lăsăm la o parte obiceiurile (care n-au temei scris), ca şi cînd n-ar avea mare însemnătate, am greşi, păgubind Evanghelia în cele esenţiale." (p.404)

Cum s-ar putea păgubi Evanghelia în părţile ei esenţiale dacă acestea nici măcar nu au fost pomenite în Evanghelii? Cât de importante erau dacă au fost omise de apostoli? Acele culte care nu recunosc Tradiţia bisericească ca autoritate a credinţei creştine au fost declarate eretice tocmai pe baza învăţăturii Tradiţiei!

Iar şi iar,
Acelaşi argument circular...

Când vine vorba despre creştinism Mircea Eliade nu este un reper, o autoritate. El este un reper în ştiinţa numită Istoria Religiilor. Creştinismul nu este o simplă religie în comparaţie cu altele, ci este Revelaţie Dumnezeiască. Poziţiile lui Eliade nu au făcut decât să arate că nu cunoaşte şi nu înţelege creştinismul cu adevărat. Formele de creştinism care au fost considerate ca eretice, chiar au şi fost eretice, nu degeaba au fost considerate aşa. Problema a fost că papistaşii au aplicat metode necreştine pentru contracararea lor, fapt care a făcut, din nefericire, nişte eroi din nişte eretici lipsiţi de adevărata cunoaştere a lui Dumnezeu prin harul Duhului Sfânt. Biserica păstrătoare a adevăratului mesaj creştin, adică Sfânta Biserică Ortodoxă, este şi, prin lucrarea de iluminare şi de călăuzire a Duhului Sfânt, interpreta fidelă adevărului Revelaţiei Dumnezeieşti. Sectele/cultele, mai mult sau mai puţin eretice, au toată libertatea să gândească ce vor, să creadă ce vor, să interpreteze ce vor şi când vor, sub orice titulatură (chiar şi cu simptome evident de uzurpare a numelui de biserică, pe care ei nu îl poartă în mod legitim, ci doar legal !!) DAR NUMAI ÎN AFARA BISERICII !!! Cât priveşte religia inimii, creştinismul este o religie a harului şi a inimii, nu doar a inimii, iar din câte ştim noi Ortodoxia chiar are o aplecare foarte serioasă şi substanţială asupra acestui aspect; de unde şi rugăciunea inimii sau rugăciunea lui Iisus ! Faptul că sfinţii Bisericii, şi nu doar sfinţii ci şi alţi simpli credincioşi ortodocşi, au simţit profunzimile cele mai adânci ale sufletului uman prin luminarea acelor profunzimi ale inimii de energiile necreate, de harul lucrător în inimă al lui Dumnezeu, şi au fost astfel iluminaţi de Dumnezeu cu mai mult decât un studiu biblic sau o simplă credinţă, nu dă dreptul unor ignoranţi, în comparaţie cu marii trăitori ortodocşi, să acuze nişte ţinte false. Ortodoxia este un cult liturgic plin de lumină dumnezeiască, plin de har al Duhului Sfânt, plin de sfinţenie şi de sfinţi adevăraţi trăitori ai lui Dumnezeu şi ai cuvântului Său, este o spiritualitate extrem de vie pentru că este alimentată de însăşi viaţa dumnezeiască şi harul necreat. Sectarii nu fac decât să rămână la suprafaţa lucrurilor, să creeze ţinte false, să le identifice în mod fals şi greşit cu Ortodoxia, şi să atace acele ţinte false având impresia că acele ţinte false ar reprezenta spiritualitatea creştină autentică, adică cea ortodoxă !! Aceste false ţinte, chiar dacă au acoperire, din nefericire, în anumite cazuri nereprezentative, sunt contrazise însă de spiritualitatea ortodoxă:

Parintele Arsenie - Despre trairea ortodoxa
http://www.ortodoxtv.com/filme-video...a-ortodoxa.php
Pr. Ioanichie - Despre sihastrii
http://www.ortodoxtv.com/filme-video...-sihastrii.php
PARINTELE DUMITRU STANILOAE - CONVORBIRI DUHOVNICESTI - CERNICA
http://www.ortodoxtv.com/filme-video...hovnicesti.php
Pr. Ilie Ceopa - Rugaciunea inimii
http://www.orthodoxtube.com/videos/v...ea-inimii.html
Parintele Ioan Ica jr.- Provocarile lumii contemporane si mesajul Evangheliei I
http://www.crestinortodox.ro/predici...iei-i-369.html
Parintele Ioan Ica jr.- Provocarile lumii contemporane si mesajul Evangheliei II
http://www.crestinortodox.ro/predici...ei-ii-368.html
Sfantul Maxim Marturisitorul - Despre dragoste
http://www.crestinortodox.ro/predici...goste-835.html

[iustin10]

În prealabil postat de tricesimusquintus

Tradiţia bisericească tocmai aceasta a făcut atunci când a promovat învăţături noi sub mantaua afirmaţiei că numai Biserica (y compris clerul), poate interpreta Cuvântul lui Dumnezeu. Se ridică o altă întrebare absolut normală: Pentru ce este dat Duhul Sfânt credincioşilor? Nu pentru a-i ilumina în înţelegerea Scripturilor? Acest lucru e cu atît mai valabil, cu cât Biserica nu este clerul, sinoadele ecumenice, ori sfinţii părinţi, ci adunarea celor care se strâng la un loc în Numele lui Iisus Hristos.

Traditia nu a contrazis niciodata Scriptura,ci doar a intregit-o.Totul in Orotodoxie se face pe baza scripturii.
Doar cine priveste superficial,gaseste aceste contradictii.Iar contradictiile sunt in litera si nu in spirit.
Traditia fara Scriptura ar fi simpla datina umana,un simplu ritual.Toti mari invatati ai Ortodoxiei au talcuit Scriptura,si nu au venit cu inventii omenesti.
Pentru a intelege Traditia trebuie multa finete,si nu dat cu barda ,nici de o parte nici de alta.Tainele Bisericii sunt o completare a Scripturii,aparent fara o legatura vizibila cu acestea.Dar pt un cercetator atent si un traitor al lor,tainele devin o alta cale de imparatsire cu lumina Dumnezeirii,imbracand minunat in slujbe,puterea Cuvantului lui Dumnezeu
Cand zicem ca nu este mantuire fara Tainele Bisericii,nu o zicem din spirit de excludere,ci din faptul ca este cea mai accesibila cale lasata pentru intelegerea si urmarea Cuvantului lui Dumnezeu,care este Scriptura.
Cine nu se tine de Taine se poate mantui si doar prin Scriptura,dar ca unul care ia lupta pe cont propriu,si refuza ajutorul lui Dumnezeu.