un sectant care se rusineaza in fata preotul in legatura cu Taina Botezului

În prealabil postat de anatolie

"Diavolul nu năzuiește, el vrea să le distrugă. "
Dupa parearea mea este gresit. Diavolul nu poate sa distruga sufletul. Sufletul e vesnic. Diavolului ii este ciuda ca omul ii ia locul in Cer. Din aceasta cauza nu ne lasa in pace. Diavolul nu poate face absolut nimic cu sufletele noastre.

"Hotul nu vine decat sa fure, sa injunghie si sa prapadeasca." - Ioan 10. Cam asta face diavolul cu sufletele noastre.
Cea mai mare arma a sa este minciuna. Se pricepe de minune sa ne strecoare in minte minciuni despre cine suntem, despre valoarea noastra, despre mantuirea noastra, despre sfintenia noastra ...
Eu cred ca una dintre minciunile lui preferate are legatura cu smerenia. A fi smerit nu inseamna a te anula ca om, a te considera nedemn de a umbla in doua picioare, a te respinge, a nu te accepta ... Isus nu a murit pentru ca noi sa ne taram de colo-colo si sa consideram ca nu avem nici o valoare. El a murit pentru ca slava Tatalui sa fie aratata si pentru ca noi, fiecare dintre noi, suntem pretiosi pentru El. De aceea ne vrea acolo, langa El.
A fi smerit inseamna a sti exact cine esti in Hristos si a-ti recunoaste dependenta de El. Nu inseamna a umbla cu fruntea plecata si ochii in tarana, asa cum ne explica diavolul adesea, ci a umbla cu fruntea ridicata si cu ochii atintiti catre Domnul, constienti fiind de iubirea Lui pentru noi si recunoscatori pentru jertfa facuta.

Dumnezeu uraste pacatul, dar il iubeste pe pacatos. Adica pe mine. Si pe tine. Si pe fiecare. Pentru ca toti am pacatuit si suntem lipsiti de slava lui Dumnezeu, cum spune in Romani.

Diavolul poate distruge un suflet. Un om poate suferi atat de multa respingere din partea celor din jur, atat de multe abuzuri, incat sa nu mai ramana nimic intreg din sufletul sau. Din demnitatea sa de om. Foarte des, cand ma plimb pe strada, vad oameni tristi, cumplit de tristi, obositi, incruntati ... Atat de multe minti care sunt obisnuite sa asculte vocea distrugatoare a diavolului. Si eu am fost acolo.

Spune Domnul ca adevarul ne va elibera. Si asa este. Oamenii cu privirea senina, cu bucurie in inima lor, indiferent de cat de grele sunt zilele prin care trec, sunt cei care IL cunosc pe Dumnezeu... cei care stiu ca nu sunt singuri in incercarile prin care trec ... Cand Il cunosti pe Domnul, cand stii cine esti in El, diavolul nu mai are nici o putere asupra ta... pentru ca sti adevarul.

[dobrin7m]

În prealabil postat de macsim

"Hotul nu vine decat sa fure, sa injunghie si sa prapadeasca." - Ioan 10. Cam asta face diavolul cu sufletele noastre.
Cea mai mare arma a sa este minciuna. Se pricepe de minune sa ne strecoare in minte minciuni despre cine suntem, despre valoarea noastra, despre mantuirea noastra, despre sfintenia noastra ...
Eu cred ca una dintre minciunile lui preferate are legatura cu smerenia. A fi smerit nu inseamna a te anula ca om, a te considera nedemn de a umbla in doua picioare, a te respinge, a nu te accepta ... Isus nu a murit pentru ca noi sa ne taram de colo-colo si sa consideram ca nu avem nici o valoare. El a murit pentru ca slava Tatalui sa fie aratata si pentru ca noi, fiecare dintre noi, suntem pretiosi pentru El. De aceea ne vrea acolo, langa El.
A fi smerit inseamna a sti exact cine esti in Hristos si a-ti recunoaste dependenta de El. Nu inseamna a umbla cu fruntea plecata si ochii in tarana, asa cum ne explica diavolul adesea, ci a umbla cu fruntea ridicata si cu ochii atintiti catre Domnul, constienti fiind de iubirea Lui pentru noi si recunoscatori pentru jertfa facuta.

Cea mai mare arma a diavolului este minciuna, adevarat.
Dar atunci cand minciuna devine adevar si adevarul minciuna, aceasta este arma armelor.
Copilul se naste si vede deasupra ochilor cerul albastru si curat. Creste mare privind cerul curat si apoi vine cineva si ii spune: cerul e cenusiu nu mai e curat.
Copilul este omenirea care s-a crestinat dupa Hristos si care a stiut calea, 1000 ani. Cineva sunt sectele care au aparut ca ciupercile dupa ploaie de 1000 ani incoace sa ne faca pe noi crestinii sa credem ca cerul nu mai e curat. Dar ele uita ca nu pot sa ascunda sub cearceaf (scuzati cuvantul dar nu vad altul potrivit pentru ceea ce fac sectarii) 1000 ani de istorie, 1000 de ani de crestinatate.

``Eu cred ca una dintre minciunile lui (diavolului) preferate are legatura cu smerenia.``
Adevarat si aici. Doar numai diavolul putea sa va strecoare in minte un alt sens al smereniei.

smerenie = atitudine umila, respectoasa, plina de iubire si intelegere, plina de buna-vointa. As adauga: blanzi, plang, milostivi, curati cu inima, prigoniti pentru dreptate (datorita smereniei nu reactioneaza), facatori de pace.

Matei Cap.5:
1. Văzând mulţimile, Iisus S-a suit în munte, şi aşezându-se, ucenicii Lui au venit la El.
2. Şi deschizându-şi gura, îi învăţa zicând:
3. Fericiţi cei săraci cu duhul, că a lor este împărăţia cerurilor.
4. Fericiţi cei ce plâng, că aceia se vor mângâia.
5. Fericiţi cei blânzi, că aceia vor moşteni pământul.
6. Fericiţi cei ce flămânzesc şi însetează de dreptate, că aceia se vor sătura.
7. Fericiţi cei milostivi, că aceia se vor milui.
8. Fericiţi cei curaţi cu inima, că aceia vor vedea pe Dumnezeu.
9. Fericiţi făcătorii de pace, că aceia fiii lui Dumnezeu se vor chema.
10. Fericiţi cei prigoniţi pentru dreptate, că a lor este împărăţia cerurilor.
11. Fericiţi veţi fi voi când vă vor ocărî şi vă vor prigoni şi vor zice tot cuvântul rău împotriva voastră, minţind din pricina Mea.
12. Bucuraţi-vă şi vă veseliţi, că plata voastră multă este în ceruri, că aşa au prigonit pe proorocii cei dinainte de voi.

39. Eu însă vă spun vouă: Nu vă împotriviţi celui rău; iar cui te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i şi pe celălalt.

Iata suprematia smereniei : sa nu te impotrivesti celui rau si sa intorci obrazul stang cand esti lovit peste cel drept.
Atunci cand privirea iti e in sus, cum sugerati dvs, atunci esti mandru, sfidator si plin de sine si atunci, fara sa vrei, devii palmuitorul pentru omul milos, bland si facator de pace, pentru omul smerit.

Ati stricat domnule sensul cuvantului smerenie si fara sa vreau imi vine in minte:

19. Deci, cel ce va strica una din aceste porunci, foarte mici, şi va învăţa aşa pe oameni, foarte mic se va chema în împărăţia cerurilor; iar cel ce va face şi va învăţa, acesta mare se va chema în împărăţia cerurilor.

Pentru ca asa cum spune Hristos in fericiri, porunca lui este sa fim curati cu inima, milostivi, blanzi, facatori de pace, deci SMERITI.

[dobrin7m]

În prealabil postat de macsim

"Hotul nu vine decat sa fure, sa injunghie si sa prapadeasca." - Ioan 10. Cam asta face diavolul cu sufletele noastre.
Cea mai mare arma a sa este minciuna. Se pricepe de minune sa ne strecoare in minte minciuni despre cine suntem, despre valoarea noastra, despre mantuirea noastra, despre sfintenia noastra ...
Eu cred ca una dintre minciunile lui preferate are legatura cu smerenia. A fi smerit nu inseamna a te anula ca om, a te considera nedemn de a umbla in doua picioare, a te respinge, a nu te accepta ... Isus nu a murit pentru ca noi sa ne taram de colo-colo si sa consideram ca nu avem nici o valoare. El a murit pentru ca slava Tatalui sa fie aratata si pentru ca noi, fiecare dintre noi, suntem pretiosi pentru El. De aceea ne vrea acolo, langa El.
A fi smerit inseamna a sti exact cine esti in Hristos si a-ti recunoaste dependenta de El. Nu inseamna a umbla cu fruntea plecata si ochii in tarana, asa cum ne explica diavolul adesea, ci a umbla cu fruntea ridicata si cu ochii atintiti catre Domnul, constienti fiind de iubirea Lui pentru noi si recunoscatori pentru jertfa facuta.

.

Sa vorbim tot despre smerenie.
Cat de mandru si plin de sine poti sa te socotesti crezand ca umbland printre semeni cu fruntea sus si ochii atintiti spre cer reusesti :
- sa nu te impiedici de femeia sau barbatul ispititor si astfel sa te feresti sa pacatuiesti cu gandul impiedicandu-te de ispita
- sa nu te impiedici de amagitorul care cu vorbe marsave strecurate in ureche te amageste spre locuri efemere
.... si lista poate continua

Iata de ce crestinul adevarat umbla cu fruntea plecata dar cu gandul inaltat la Domnul si astfel nu se impiedica si nici nu vede ispita si amagitorul, reusind sa se pastreze departe de pacat.

Ca desarte sunt hainele, desarta este atitudinea mandra, desarta este vorba amagitoare, desarta este a judeca pe altii, desarta este privirea sfidatoare, desarte sunt toate cele lumesti, pentru nimic din lumea asta nu ne face mai aproape de Dumnezeu decat sufletul smerit.

Smerenia nu anuleaza constiinta dragostei lu Dumnezeu fata de noi si nici recunoasterea fata de jertfa adusa.
Sa invatam de la insusi Isus Hristos ce inseamna smerenia.

[dobrin7m]

În prealabil postat de macsim

Dumnezeu uraste pacatul, dar il iubeste pe pacatos. Adica pe mine. Si pe tine. Si pe fiecare. Pentru ca toti am pacatuit si suntem lipsiti de slava lui Dumnezeu, cum spune in Romani.

Diavolul poate distruge un suflet. Un om poate suferi atat de multa respingere din partea celor din jur, atat de multe abuzuri, incat sa nu mai ramana nimic intreg din sufletul sau. Din demnitatea sa de om. Foarte des, cand ma plimb pe strada, vad oameni tristi, cumplit de tristi, obositi, incruntati ... Atat de multe minti care sunt obisnuite sa asculte vocea distrugatoare a diavolului. Si eu am fost acolo.

Adevarat. Un om poate suferi multa respingere din partea celor din jur, multe abuzuri, dar doar de el depinde ca sufletul sa ramana intreg si curat.
Ca asa cum spunea chiar Avva Antonie, cei rai iti pot face mult rau trupului tau dar la suflet nu ajunde decat daca tu il lasi. Sufletul este acolo in tine, si poti sa il pastrezi curat prin smerenie si rugaciune.
Trupul este nimic, tarana desarta, sufletul e totul.

omul trist , incruntat, obosit, este omul care a uitat aceasta arma de pret pe care o are: smerenia si rugaciunea. acest om priveste prea des la cei din jur, si vede prea multe diferente, si se incrunta, si oboseste, si se intristeaza. Ar trebui sa se uite in el , in sufletul lui, si sa puna mana pe arma smerenie si arma rugaciune si dintr-o data se va insenina, dintr-o data se va veseli si dintr-o data se va odihni.

Eu ma uit in sus nu din mandrie ... ci privesc catre cer pentru ca stiu ca acolo este Cel care conteaza cel mai mult pentru mine ... pentru ca stiu ca de acolo imi vine ajutorul, scaparea, binecuvantarea, libertatea ... pentru ca stiu cui apartin, iar Tatal meu ceresc este in ceruri ...

Copilul cand este mic are mereu privirea atintita in sus, catre parintii lui, asteptand de la ei protectia, iubirea, hrana ... la fel si eu, privesc in sus, catre Cel care ma protejeaza, ma iubeste si ma hraneste ... Daca a privi catre Domnul meu inseamna pentru dumneavoastra mandrie, atunci fie ... Pentru mine insa inseamna nevoia si bucuria de a nu uita al cui copil sunt.

Eu inteleg prin smerenie, in afara de cele pe care le-ati definit, si mai presus de cele pe care le-ati spus, faptul ca recunosc ca depind total de Dumnezeu. Recunosc ca am nevoie de El in toate lucrurile ... Recunosc ca Domnul Dumnezeu este bucuria mea si odihna mea ... Eu nu reusesc sa fac nimic, dar Domnul meu resuste sa faca totul in mine ...

Sunt un om smerit daca admit ca "pot totul in Hristos care ma intareste". Nu prin puterile mele ci prin puterea Sa pot strabate fiecare zi ... Indraznesc totul, pentru ca Isus a biruit lumea ...

Eu Il cunosc pe Domnul meu ... Si cu un astfel de Domn, nu pot merge cu ochii in pamant ... Dumnezeul meu este cel mai mare dumnezeu ... Si de la El invat ce anume inseamna smerenia... Cat a umblat pe pamant a avut ochii tintiti catre Tatal Sau. Nu a facut decat ceea ce I-a cerut Tatal sa faca ... De aceea este exemplul meu de smerenie.

Iar cand spuneam de suflete distruse spuneam despre ceea ce vad in jurul meu. Si sunt oameni atat de raniti si de haituiti incat nu mai cred - daca au crezut vreodata - ca Dumnezeu le poate reda speranta ... Iar cand ajung aici, unii dintre ei isi pun capat zilelor ... Cum putem spune atunci ca diavolul nu poate ucide un suflet??

[dobrin7m]

În prealabil postat de macsim

Eu ma uit in sus nu din mandrie ... ci privesc catre cer pentru ca stiu ca acolo este Cel care conteaza cel mai mult pentru mine ... pentru ca stiu ca de acolo imi vine ajutorul, scaparea, binecuvantarea, libertatea ... pentru ca stiu cui apartin, iar Tatal meu ceresc este in ceruri ...

Copilul cand este mic are mereu privirea atintita in sus, catre parintii lui, asteptand de la ei protectia, iubirea, hrana ... la fel si eu, privesc in sus, catre Cel care ma protejeaza, ma iubeste si ma hraneste ... Daca a privi catre Domnul meu inseamna pentru dumneavoastra mandrie, atunci fie ... Pentru mine insa inseamna nevoia si bucuria de a nu uita al cui copil sunt.

Eu inteleg prin smerenie, in afara de cele pe care le-ati definit, si mai presus de cele pe care le-ati spus, faptul ca recunosc ca depind total de Dumnezeu. Recunosc ca am nevoie de El in toate lucrurile ... Recunosc ca Domnul Dumnezeu este bucuria mea si odihna mea ... Eu nu reusesc sa fac nimic, dar Domnul meu resuste sa faca totul in mine ...

Sunt un om smerit daca admit ca "pot totul in Hristos care ma intareste". Nu prin puterile mele ci prin puterea Sa pot strabate fiecare zi ... Indraznesc totul, pentru ca Isus a biruit lumea ...

Eu Il cunosc pe Domnul meu ... Si cu un astfel de Domn, nu pot merge cu ochii in pamant ... Dumnezeul meu este cel mai mare dumnezeu ... Si de la El invat ce anume inseamna smerenia... Cat a umblat pe pamant a avut ochii tintiti catre Tatal Sau. Nu a facut decat ceea ce I-a cerut Tatal sa faca ... De aceea este exemplul meu de smerenie.

Iar cand spuneam de suflete distruse spuneam despre ceea ce vad in jurul meu. Si sunt oameni atat de raniti si de haituiti incat nu mai cred - daca au crezut vreodata - ca Dumnezeu le poate reda speranta ... Iar cand ajung aici, unii dintre ei isi pun capat zilelor ... Cum putem spune atunci ca diavolul nu poate ucide un suflet??

Diavolul ucide sufletul slab. acela care nu e intarit prin rugaciune si smerenie.
Omul orb unde crezi ca priveste ? spre cer, in jos sau niciunde? atunci cand il cauta pe Dumnezeu.
Ridiculizai pe calugarii nostri ortodocsi cand spuneai ca merg cu capul plecat si ochii in tarana si rau ai facut.
Sa nu crezi ca daca mergi mandru cu ochii in sus spre cer, de parca exact in vazduh, la propriu, este Dumnezeu, esti smerit si mai credincios decat altii.
Pe Dumnezeu il vezi cu ochii mintii, aceia pe care si orbul ii are, si il simti cu sufletul. Crezi ca ortodoxul nu recunoaste dependenta de Dumnezeu? Nu mai concluziona lucruri pe care nu le stii.
Eu zic sa mergi si sa traiesti o saptamana intr-una din manastirile ortodoxe, si cu siguranta ai sa intelegi ca atitudinea umila, plecata si blanda a omului cu adevarat credincios nu este altceva decat smerenie si iubire. Atunci poti sa simti diferenta dintre atitudinea plina de trufie, (uite eu ce credincios sunt , merg cu ochii atintiti in sus, sunt curat la patru ace, frumos si destept) pe care o afisai intr-un post mai sus si atitudinea plina de smerenie pe care o reclamai tot intr-un post mai sus.

Stimate domn, eu nu am ridiculizat pe nimeni ... Mi-am impartasit pur si simplu trairea pe care o am. Si cred cu tarie ca smerenia inseamna dependenta si ascultarea totala de Dumnezeu ...

Iar modelul meu in viata, singurul meu model, este Isus Cristos. Nu vreun om obisnuit sau vreun calugar, sau preot, sau pastor - indiferent de cat de sfanta este viata sa. Si modelul pe care Il urmez si pe care Il ascult a avut mereu privirea tintita in sus ... catre Tatal Sau ceresc.

Faptul ca stiu cine sunt si cui apartin nu este un act de mandrie. Pur si simplu traiesc adevarul despre care Domnul Isus a promis ca imi va aduce libertatea. Iar oamenii liberi ... umbla intodeauna cu fruntea ridicata, constienti de valoarea si de libertatea lor. O constienta pe care am obtinut-o intr-un singur fel: printr-o relatie exclusiva si directa cu Dumnezeu.

Si, imi pare rau ca va simtiti atacat de mine in ceea ce spun. Eu nu va cunosc si nu am nimic perosnal cu dumneavoastra. Sunt doar pe un subiect deschis in sectiunea secte si culte si nu pe un subiect ce priveste ortodoxia. Daca simtiti nevoia sa aparati niste lucruri pe care eu nu le-am pomenit ... inseamna ca am atins vreo coarda sensibila.

[Seraphim7]

Am retinut un aspect esential pe care dvs l-ati mentionat,,relatie directa si exclusiva cu Dumnezeu'' .As vrea sa detaliati putin acest aspect,ce intelegi prin acest concept,relatie directa si exclusiva cu Dumnezeu.

Pentru mine nu este un concept, ci un mod de viata. Isus este tovarasul meu de drum in fiecare clipa. Este prietenul meu, fratele meu, Mantuitorul meu, Domnul meu si modelul meu de viata. Tatal meu, Creatorul meu este in ceruri. In rugaciune, Ii vorbesc si Il ascult. Este pentru mine Autoritatea suprema in viata mea si sensul vietii mele: traiesc pentru ca sa fac voia Lui si toata viata mea incerc sa o traiesc in asa fel incat, prin tot ceea ce fac, sa-I pot aduce Lui Slava. Iar Duhul Sfant este Calauza, Mangaierea, Puterea si Intelepciunea mea. Este cel care imi reveleaza si imi arata si ma ajuta sa inteleg mai mult cine este Domnul meu.

Imi traiesc fiecare zi in asa fel incat Domnul Dumnezeul meu sa fie pe primul loc, in toate. Nu iau decizii fara a-I cere calauzirea. Cand mi se intampla o bucurie, Lui Ii multumesc in primul rand. Cand imi este greu, Lui ii multumesc si Lui ii cer rabdarea si puterea. Orice lucru pe care il fac, il fac ca pentru Domnul, incercand sa dau tot ce pot mai bun din mine. Este etalonul meu si singurul punct de echilibru.

Am inteles ca nimic din ce este al meu nu imi apartine, ci totul, fiecare zi si fiecare respiratie, fiecare bataie a inimii mele, este un dar al Sau pentru mine.

El este bucuria si pacea din inima mea.

Desigur, nu reusesc sa fac lucrurile bine de fiecare data. Gresesc, pacatuiesc ... nu sunt asa cum ar trebui sa fiu, dar nu mai sunt nici asa cum am fost. Schimbarea mea este un proces care nu se va termina niciodata. Si nu ma schimb eu, ci Domnul meu lucreaza in mine si ma modeleaza dupa voia Sa.

Domnul meu este tot ce am nevoie. Il am pe El, si asta inseamna ca am viata. Restul ... sunt doar detalii ...

[dobrin7m]

În prealabil postat de macsim

Stimate domn, eu nu am ridiculizat pe nimeni ... Mi-am impartasit pur si simplu trairea pe care o am. Si cred cu tarie ca smerenia inseamna dependenta si ascultarea totala de Dumnezeu ...

Iar modelul meu in viata, singurul meu model, este Isus Cristos. Nu vreun om obisnuit sau vreun calugar, sau preot, sau pastor - indiferent de cat de sfanta este viata sa. Si modelul pe care Il urmez si pe care Il ascult a avut mereu privirea tintita in sus ... catre Tatal Sau ceresc.

Faptul ca stiu cine sunt si cui apartin nu este un act de mandrie. Pur si simplu traiesc adevarul despre care Domnul Isus a promis ca imi va aduce libertatea. Iar oamenii liberi ... umbla intodeauna cu fruntea ridicata, constienti de valoarea si de libertatea lor. O constienta pe care am obtinut-o intr-un singur fel: printr-o relatie exclusiva si directa cu Dumnezeu.

Si, imi pare rau ca va simtiti atacat de mine in ceea ce spun. Eu nu va cunosc si nu am nimic perosnal cu dumneavoastra. Sunt doar pe un subiect deschis in sectiunea secte si culte si nu pe un subiect ce priveste ortodoxia. Daca simtiti nevoia sa aparati niste lucruri pe care eu nu le-am pomenit ... inseamna ca am atins vreo coarda sensibila.

Macsim
In primul rand, sunt doamna nu domn, stiu ca ID-ul deruteaza.
Acum, in mod direct, va rog sa imi spuneti exact la cine faceati referire in citatul dvs. pe care il redau mai jos:

``A fi smerit nu inseamna a te anula ca om, a te considera nedemn de a umbla in doua picioare, a te respinge, a nu te accepta ... Isus nu a murit pentru ca noi sa ne taram de colo-colo si sa consideram ca nu avem nici o valoare. El a murit pentru ca slava Tatalui sa fie aratata si pentru ca noi, fiecare dintre noi, suntem pretiosi pentru El. De aceea ne vrea acolo, langa El.
A fi smerit inseamna a sti exact cine esti in Hristos si a-ti recunoaste dependenta de El. Nu inseamna a umbla cu fruntea plecata si ochii in tarana, asa cum ne explica diavolul adesea, ci a umbla cu fruntea ridicata si cu ochii atintiti catre Domnul, constienti fiind de iubirea Lui pentru noi si recunoscatori pentru jertfa facuta.``

Va rog sa imi spuneti exact, cine se anuleaza ca om, cine se considera nedemn de a umbla in doua picioare, cine se respinge, cine nu se accepta, cine se tareste de colo-colo, cine crede ca nu are valoare, cine umbla cu fruntea plecata si ochii in tarana, cine? in numele smereniei.
Poate eu am inteles gresit si atunci va rog sa ma lamuriti.

Eu nu ma simt atacata, ci doar asa am inteles din cuvintele dvs. si am simtit nevoia sa restabilesc adevarul.
Sunt convinsa ca toti crestinii ortodocsi il au ca model pe Mantuitor.
dar vedeti dumneavoastra ca fiecare transpune prin faptele sale propriul sau mod de intelegere. Ce e mai grav este ca de multe ori, unii dintre noi, nu ne dam seama ca intelegem gresit.