un sectant care se rusineaza in fata preotul in legatura cu Taina Botezului

Eu ma uit in sus nu din mandrie ... ci privesc catre cer pentru ca stiu ca acolo este Cel care conteaza cel mai mult pentru mine ... pentru ca stiu ca de acolo imi vine ajutorul, scaparea, binecuvantarea, libertatea ... pentru ca stiu cui apartin, iar Tatal meu ceresc este in ceruri ...

Copilul cand este mic are mereu privirea atintita in sus, catre parintii lui, asteptand de la ei protectia, iubirea, hrana ... la fel si eu, privesc in sus, catre Cel care ma protejeaza, ma iubeste si ma hraneste ... Daca a privi catre Domnul meu inseamna pentru dumneavoastra mandrie, atunci fie ... Pentru mine insa inseamna nevoia si bucuria de a nu uita al cui copil sunt.

Eu inteleg prin smerenie, in afara de cele pe care le-ati definit, si mai presus de cele pe care le-ati spus, faptul ca recunosc ca depind total de Dumnezeu. Recunosc ca am nevoie de El in toate lucrurile ... Recunosc ca Domnul Dumnezeu este bucuria mea si odihna mea ... Eu nu reusesc sa fac nimic, dar Domnul meu resuste sa faca totul in mine ...

Sunt un om smerit daca admit ca "pot totul in Hristos care ma intareste". Nu prin puterile mele ci prin puterea Sa pot strabate fiecare zi ... Indraznesc totul, pentru ca Isus a biruit lumea ...

Eu Il cunosc pe Domnul meu ... Si cu un astfel de Domn, nu pot merge cu ochii in pamant ... Dumnezeul meu este cel mai mare dumnezeu ... Si de la El invat ce anume inseamna smerenia... Cat a umblat pe pamant a avut ochii tintiti catre Tatal Sau. Nu a facut decat ceea ce I-a cerut Tatal sa faca ... De aceea este exemplul meu de smerenie.

Iar cand spuneam de suflete distruse spuneam despre ceea ce vad in jurul meu. Si sunt oameni atat de raniti si de haituiti incat nu mai cred - daca au crezut vreodata - ca Dumnezeu le poate reda speranta ... Iar cand ajung aici, unii dintre ei isi pun capat zilelor ... Cum putem spune atunci ca diavolul nu poate ucide un suflet??