filioque

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Serios ? I-auzi:


In 429 St. Cyril says in Thesaurus 34 [PG 75:576B], "Thus, Paul knows no difference of nature between the Son and the Holy Spirit, but because the Spirit exists from Him and in Him by nature, He calls Him by the name of Lordship."
(subl mea)

Decretele pseudo-isidoriene chiar asta contineau, citate false sau interpolate. Chiar si pe site-urile catolice gasiti unele citate interoplate de catolici, aduse in discutie la Sinodul Ferrara. Mai intai trebuie sa vedem daca acestea sunt corecte, apoi sa discutam despre ele.
O alta confuzie facuta intentionat de catolici, e faptul ca atunci cand un sfant se refera la unitatea de fiinta intre Fiul si Tatal ei spun ca la asta se refera ca sunt una.
Dar si Duhul are aceeasi Fiinta ca si Tatal si Fiul.
Unii teologi catolici recunosc ca in vest nu se facea deosebire intre ipostase. Cum se facea confuzie si in link-ul dat de dvs., Purcederea nu poate fi o insusire fiintiala, adica ce e comuna tuturor Persoanelor Sfintei Treimi. Pentru ca daca e comuna, din ceea ce are Tatal si Fiul, adica e fiintiala, atunci ar trebui sa fie comuna si Duhului, pentru ca are aceeasi Fiinta, ceea ce e absurd. Asadar e o insusire personala, adica a Tatalui, la fel ca Nasterea Fiului.

[catalin2]

Pentru a nu mai pierde timpul cu discutii fara rost despre o eroare ilogica din orice puncte de vedere, iata o dovada clara, unul din punctele Sfantului Fotie. De remarcat ca in link-ul dat de dvs. autorul se insala, crezand ca Sf. Fotie se refera doar la purcederea din doua principii (sau se face ca nu intelege).

Dogma Filioque spune ca Tatal si Fiul Purced pe Duhul dintr-un singur principiu, printr-o singura spiratie. Asta inseamna ca e o spiratie comuna, necompusa, unica.
Intr-adevar, Purcederea Duhului nu poate fi compusa, adica sa primeasca o parte de la Tatal si o parte de la Fiul, pentru ca Duhul nu poate fi compus. Tot in ceea ce se stie, Tatal sau Fiul nu pot face ceva nedesavarsit, deci nu pot Purcede nedesavarsit pe Duhul, adica o Purcedere incompleta.

Avem urmatoarele trei cazuri:
1. Daca si Tatal si Fiul participa la purcedere, pentru ca nu poate fi o Purcedere compusa sau nedesavarsita facuta de O Persoana divina, ar insemna ca si Tatal va Purcede desavarsit, si Fiul va avea o Purcedere desavarsita. Adica vom avea doua Purcederi, si asa, cum spunea Sf. Fotie, Duhul va fi dublu. Dar nu putem accepta asa ceva, deci nu pot participa ambele Persoane.
2. Pentru ca nu poate fi decat o singura Purcedere necompusa inseamna ca ori numai Tatal va Purcede, ori numai Fiul. Daca presupunem ca doar Fiul Purcede nu poate fi ceva acceptat nici de dogma catolica.
3. Asadar singura solutie este ca doar Tatal Purcede, purcederea de la Fiul fiind superflua, adica Fiul nu poate contribui cu nimic la Purcedere. Cel mult, asa cum spunea Sf Papa Grigorie, Duhul se odihneste in Fiul dupa Purcedere.

Vedem cum si dogma catolica duce in mod inevitabil la Purcederea de la Tatal. Practic la aceasta contradictie nu se poate argumenta nimic in plus, e destul de clara. E una din contradictiile semnalate de Sf. Fotie, dar nu se gaseste asa la el, aici am facut o dezvoltare.

[catalin2]

Ca o completare, dogma Filioque, spune ca este o Purcedere dintr-un singur principiu, nu din doua cauze. Este o singura purcedere, comuna.
Dar la Purcedere participa Doua Persoane (conform Filioque), deci doua principii, cauze. Pentru ca daca e un singur principiu inseamna ca:
1) sau purcederea e fiintiala, deci nu din doua ipostasuri, ci din faptul ca Tatal si Fiul au Fiinta comuna (cum afirma Fer. Augustin). In aces caz purcederea e comuna si Duhului, ceea ce o absurditate. daca n-ar fi comuna inseamna ca Tatal si Fiul nu ar avea exact aceeasi Fiinta cu Duhul, ar avea in plus Purcederea. Ar insemna astfel ca avem nu avem un singur Dumnezeu, ci doi! Asadar purcederea nu e fiintiala, ci persoanal, cum afirma si Sf. Damaschin si toti sfintii (cele Trei Persoane au in comun Fiinta, afara de origini, adica nasterea, purcederea si nenasterea).
2) Daca nu e fiintiala, dar avem un singur principiu, inseamna ca Tatal si Fiul sunt aceeasi Persoana, nu Doua. Aceasta e o erezie numita sabelianism sau modalism.

[catalin2]

In legatua cu harul si legatura cu Dumnezeu, avem o intamplare la 40 de ani dupa Schisma, relatata de capelanul catolic al regilor Ierusalimului. Se pare ca apusenii isi pierdusera deja harul, Sfanta Lumina nu a aparut decat dupa plecarea preotilor ci ierarhilor catolici din Biserica Mormantului.

Iar aici relatarea capelanului regilor cruciati Ierusalimului, in memoriile sale:

Fulk- capelanul Regilor Cruciaţi ai Ierusalimului, după cucerirea Palestinei scrie următoarele:
Când pelerinii din vest – (din rândurile cruciaţilor), care au vizitat oraşul Sfânt înainte de căderea Cezareei, pentru a sărbători Paştele - au ajuns la Ierusalim, tot oraşul era în mare fierbere, deoarece Focul Sfânt nu mai apărea, iar credincioşii şi-au petrecut întreaga zi, aşteptănd zadarnic in biserica Învierii.
Deja de câteva ori preoţimea greacă şi cea latină începusera să cânte „Doamne miluieşte”, de câteva ori începuse cântările şi patriarhul latin de asupra Sfântului mormânt, dar focul ceresc nu cobora peste nici una din candelele templului.
În următoarea zi, chiar de Paşti, tot clerul şi întreg poporul s-au adunat din nou în biserica Învierii şi iarăşi focul ceresc nu a pogorât.
Atunci, parcă inspiraţi de sus, preoţimea latină şi regele, împreună cu toată curtea sa au purces, desculţi, într-o procesiune către templul lui Solomon, fosta moschee a lui Omar, recent transformată în biserică creştină.
Între timp, grecii ortodocşi împreună cu sirienii au rămas la mormântul Sfânt, rupându-şi hainele de pe ei şi implorând cu strigăte disperate harul divin când, în cele din urmă, Focul Sfânt a pogorât.
La vederea Lui, lacrimi de recunoştinţă au izvorât din ochii credincioşilor, toţi au exclamat în cor „Doamne miluieşte!” şi s-au grăbit să îşi aprindă lumânările.
O bucurie totală a cuprins atunci Ierusalimul.

P.S. Am postat gresit, la alt subiect doream sa postez acest mesaj, dar se potriveste si aici.

[Decebal]

În prealabil postat de catalin2

Dogma Filioque spune ca Tatal si Fiul Purced pe Duhul dintr-un singur principiu, printr-o singura spiratie.

În prealabil postat de catalin2

Ca o completare, dogma Filioque, spune ca este o Purcedere dintr-un singur principiu, nu din doua cauze. Este o singura purcedere, comuna.
Dar la Purcedere participa Doua Persoane (conform Filioque), deci doua principii, cauze. Pentru ca daca e un singur principiu inseamna ca:
1) sau purcederea e fiintiala, deci nu din doua ipostasuri, ci din faptul ca Tatal si Fiul au Fiinta comuna (cum afirma Fer. Augustin). In aces caz purcederea e comuna si Duhului, ceea ce o absurditate. daca n-ar fi comuna inseamna ca Tatal si Fiul nu ar avea exact aceeasi Fiinta cu Duhul, ar avea in plus Purcederea. Ar insemna astfel ca avem nu avem un singur Dumnezeu, ci doi! Asadar purcederea nu e fiintiala, ci persoanal, cum afirma si Sf. Damaschin si toti sfintii (cele Trei Persoane au in comun Fiinta, afara de origini, adica nasterea, purcederea si nenasterea).
2) Daca nu e fiintiala, dar avem un singur principiu, inseamna ca Tatal si Fiul sunt aceeasi Persoana, nu Doua. Aceasta e o erezie numita sabelianism sau modalism.

La Sinodul de la Florenţa au reafirmat dogma filioque şi şi mie mi s-a părut că se află în contradicţie dogmatică cu ei înşişi, în propria lor dogmă, şi asta pentru că, pe de o parte ei refuză să postuleze două principii ale Sfântului Spirit sau ale purcederii Spiritului, afirmând că este un singur principiu al Spiritului şi o singură spiraţie

The Latins asserted that they say the holy Spirit proceeds from the Father and the Son not with the intention of excluding the Father from being the source and principle of all deity, that is of the Son and of the holy Spirit, nor to imply that the Son does not receive from the Father, because the holy Spirit proceeds from the Son, nor that they posit two principles or two spirations; but they assert that there is only one principle and a single spiration of the holy Spirit, as they have asserted hitherto. http://www.ewtn.com/library/councils/florence.htm

iar pe de altă parte dogmatizează că de fapt Spiritul ar purcede atât din Tatăl cât şi din Fiul ca dintr-un singur principiu.

that the holy Spirit is eternally from the Father and the Son, and has his essence and his subsistent being from the Father together with the Son, and proceeds from both eternally as from one principle and a single spiration
http://www.ewtn.com/library/councils/florence.htm

Aceste două poziţii dogmatice afirmate la Sinodul de la Florenţa mi se par contradictorii pentru că, pe de o parte postulează că numai unul ar fi principiul Spiritului, sau cauza purcederii Sale, iar pe de altă parte de fapt Spiritul purcede atât din persoana Tatălui cât şi din cea a Fiului, adică din două persoane, ca dintr-un princpiu. Ori de vreme ce Tatăl şi Fiul sunt două persoane unite dar care totuşi nu se confundă în Sfânta Triadă, nu înţeleg cum ele nu pot fi două principii ci doar unul singur. Pe de altă parte o dată se afirmă că Spiritul are un singur principiu, iar apoi se afirmă că de fapt purcede atât din Tatăl cât şi din Fiul ca dintr-un principiu; problema care se pune este cum Tatăl şi Fiul deşi sunt persoane care nu se confundă în Triadă sunt considerate un singur principiu al Spiritului, şi nu două din moment ce persoanele sunt unite dar fără să se confunde.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de catalin2

Decretele pseudo-isidoriene chiar asta contineau, citate false sau interpolate. Chiar si pe site-urile catolice gasiti unele citate interoplate de catolici, aduse in discutie la Sinodul Ferrara.

Deosebirea (mare de tot !) este că noi recunoaştem falsurile noastre drept ceea ce sunt: falsuri. Pe când ortodocşii nu recunosc falsurile grosolane la care s-au dedat de-a lungul secolelor, ba chiar la cel mai înalt nivel. Şi cine ar putea vorbi mai în temă despre falsurile ortodoxe în materie de Filioque decât principala porta-voce a ortodocşilor la Conciliul de la Ferrara-Florenţa ? Să îl ascultăm pe Preasfinţitul Visarion şi să-i citim stupefacţia printre rânduri:

Firstly five exemplars, then six, were found in this Council. Four were
written on parchment and very ancient, two others on silk. From the two writings
on silk, one was the property of our powerful Emperor, the other of the sacred
Patriarch. Five of these six exemplars had the text as I quoted it, that is,
they were affirming that the Holy Spirit takes His being from the Son, and that
He depends on this same cause, that is, on the Son. But one only, the copy of
the Patriarch, was different: someone had cut off the text and had afterwards
added and retrenched certain things. Later, after the Council, after it was
suggested to me that I should examine almost all the books of these monasteries,
I found that in the most recent ones, that is, in those that were written after
this great quarrel [dupa schisma, nota mea], the passage was cut out .
By contrary, all those that were by a more ancient hand, and that were composed
before the quarrel of the Greeks between them, all those ones have remained
healthy and complete and they are, however, in the same great number as the
corrupted texts... Meanwhile, I have found among other books, in the monastery
of Christ-Saviour in Pantepoptos, two copies of Saint Basil, one, on a very
ancient parchment, judging by the sight..., the other, on paper, that was dated
at least three hundred years old, for the date was written at the end. These
two copies have the passage of Saint Basil ; only these audacious men, and
by an even more audacious hand, have cut out the passage. But the place has
remained empty and half of the syllables subsists, which does not but betray the
trickery and show forth even better the truth. In another book, an erasure
was put on the phrase: "receiving being from Him and depending in a unique way
on Him as on His cause."
(sursa: PG 161, 319 şi urm)

Să ne mai mirăm că Visarion a rămas fidel Unirii până la sfârşitul vieţii, refugiindu-se de asemenea plastografi în veşminte albe ? Aşa cum a rămas şi împăratul Constantin, care a murit pe zidurile cetăţii cu sabia în mână ? Aşa cum a rămas şi mitropolitul Damian al Moldovei, care a murit catolic ?

[doctor_faustus]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Deosebirea (mare de tot !) este că noi recunoaştem falsurile noastre drept ceea ce sunt: falsuri. Pe când ortodocşii nu recunosc falsurile grosolane la care s-au dedat de-a lungul secolelor, ba chiar la cel mai înalt nivel. Şi cine ar putea vorbi mai în temă despre falsurile ortodoxe în materie de Filioque decât principala porta-voce a ortodocşilor la Conciliul de la Ferrara-Florenţa ? Să îl ascultăm pe Preasfinţitul Visarion şi să-i citim stupefacţia printre rânduri:

Firstly five exemplars, then six, were found in this Council. Four were
written on parchment and very ancient, two others on silk. From the two writings
on silk, one was the property of our powerful Emperor, the other of the sacred
Patriarch. Five of these six exemplars had the text as I quoted it, that is,
they were affirming that the Holy Spirit takes His being from the Son, and that
He depends on this same cause, that is, on the Son. But one only, the copy of
the Patriarch, was different: someone had cut off the text and had afterwards
added and retrenched certain things. Later, after the Council, after it was
suggested to me that I should examine almost all the books of these monasteries,
I found that in the most recent ones, that is, in those that were written after
this great quarrel [dupa schisma, nota mea], the passage was cut out .
By contrary, all those that were by a more ancient hand, and that were composed
before the quarrel of the Greeks between them, all those ones have remained
healthy and complete and they are, however, in the same great number as the
corrupted texts... Meanwhile, I have found among other books, in the monastery
of Christ-Saviour in Pantepoptos, two copies of Saint Basil, one, on a very
ancient parchment, judging by the sight..., the other, on paper, that was dated
at least three hundred years old, for the date was written at the end. These
two copies have the passage of Saint Basil ; only these audacious men, and
by an even more audacious hand, have cut out the passage. But the place has
remained empty and half of the syllables subsists, which does not but betray the
trickery and show forth even better the truth. In another book, an erasure
was put on the phrase: "receiving being from Him and depending in a unique way
on Him as on His cause."
(sursa: PG 161, 319 şi urm)

Să ne mai mirăm că Visarion a rămas fidel Unirii până la sfârşitul vieţii, refugiindu-se de asemenea plastografi în veşminte albe ? Aşa cum a rămas şi împăratul Constantin, care a murit pe zidurile cetăţii cu sabia în mână ? Aşa cum a rămas şi mitropolitul Damian al Moldovei, care a murit catolic ?

Domnule, nu înţeleg ce ne tot vii cu sinodul de la Ferrara-Florenţa ? Ţi-am adus argumente de la sfântul Chiril al Alexandriei că el nu avea nici un filioque în teologia lui. Puteţi să răstălmăciţi cât vreţi citate cine ştie cât de false/adevărate, însă eu v-am adus citate din traducerea părintelui Stăniloae, citate care nu vorbesc despre nici un filioque.

[doctor_faustus]

„Încă multe am a vă spune, dar acum nu puteţi să le purtaţi. Iar când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul; căci nu va vorbi de la Sine, ci câte va auzi va grăi şi cele viitoare vă va vesti” (In 16, 12-13)

Văzându-i stăpâniţi de dorinţa puternică de a afla cele viitoare şi de teama că nu vor putea suporta cele ce vor veni (căci întristarea umplea, zice, inimile lor) şi socotind că nu trebuie să-i împovăreze cu altele, în chip oportun le îngroapă pe acelea în tăcere. Astfel, îi uimeşte nu puţin, spunându-le că păstrează unele spre cunoaşterea de mai târziu şi li se vor comunica, în mod cuvenit, în viitor, prin descoperirea şi prin luminarea ce va avea loc la timpul potrivit, prin Duhul. Le spune acestea poate văzându-i încă neînstare să înţeleagă cele mai tainice, deoarece nu erau încă luminaţi prin Duhul, nici părtaşi de firea dumnezeiască (II Pt. l, 4). Nu venise încă Duhul Sfânt, după Sfântul Evanghelist, pentru că Hristos încă nu se preamărise (In 7, 39). Deci, vrea să le arate că are încă să le descopere taine foarte adânci pentru mintea omenească, dar nu o face acum deoarece încă nu-i vede în stare să le priceapă. Dar când Duhul Meu vă va preface din ceea ce sunteţi în alţii şi va preschimba mintea voastră ca să voiţi şi să puteţi să depăşiţi tipurile Legii, să alegeţi frumuseţea slujirii în duh şi să preferaţi umbrelor adevărul, atunci veţi înţelege mai uşor cele ale Mele. Căci atunci va fi bine primit şi-şi va găsi loc în voi cuvântul Meu.

Deci socotesc că trebuie să înţelegem că acestea vrea Domnul să le spună ucenicilor Săi. În modul acesta le va ridica înţelegerea la cele spuse acum, ca şi la ceea ce a spus altă dată în chip de parabolă: „Nimeni nu pune un petic de postav nou la o haină veche... Nici nu pun oamenii vin nou în burdufuri vechi; altminteri burdufurile crapă; vinul se varsă...” (Mt. 9, 16-17). Astfel, nu li se potrivesc învăţăturile noi ale propovăduirii evanghelice celor încă neschimbaţi prin Duhul la o viaţă şi cunoştinţă nouă şi nu pot încă cuprinde tainele despre Sfânta Treime. Deci expunerea învăţăturilor mai adânci aparţinea în chip folositor vieţii reînnoite duhovniceşte prin Duhul, care nu mai stăruie în litera Legii, pe care nu o mai primeşte înţelegerea celor ce cred în Hristos, preschimbată în gânduri înnoite şi în stare să vadă cele în care se află frumuseţea adevărului. Iar că înainte de învierea din morţi a Mântuitorului nostru Hristos şi de împărtăşirea de Duhul, ucenicii vieţuiau încă în mod iudaic şi persistau încă în vieţuirea după Lege, deşi taina lui Hristos este mai mare, o poate vedea cineva cu mare uşurinţă.1852 Astfel, fericitul Petru, deşi era mai mare între ucenici, când Şi-a vestit Mântuitorul Patima Sa de pe cruce şi a explicat că trebuie să Se supună îndrăznelilor iudaice, I-a răspuns, zicând: „Fie-Ţi milă de Tine, să nu Ţi se întâmple Ţie aceasta” (Mt. 16, 22), deşi Sfinţii Prooroci spuseseră clar nu numai că El va pătimi, ci şi ce va pătimi şi când. Pe lângă acestea, mai trebuie să cugetăm şi la altceva: Precum s-a scris şi citim în Faptele Apostolilor, când Petru era flămând şi voia să mănânce ceva, apoi a văzut coborându-se din cer o pânzătură în patru colţuri, pe care erau toate dobitoacele de pe pământ şi peştii şi păsările, şi un glas de sus i-a zis: „Sculându-te, Petre, junghie şi mănâncă,” a răspuns, zicând: „Nicidecum, Doamne, căci niciodată n-am mâncat nimic spurcat şi necurat.” De aceea, cu dreptate a fost mustrat, auzind iarăşi: „Cele ce Dumnezeu a curăţit, tu să nu le numeşti spurcate” (Fapte 10, 13-15). Apoi trebuie să ne aducem des aminte de Mântuitorul nostru, Care a zis către iudei: „Nu ceea ce intră în gură spurcă pe om” (Mt. 15, 11). Observi deci că aveau trebuinţă şi Apostolii de luminarea prin Duhul? Vezi că trebuia să-şi preschimbe iudeii deprinderea în una mai bună şi mai înţeleaptă? Când s-au îmbogăţit cu harul de sus şi din cer, şi-au schimbat puterea şi s-au făcut mai buni ca înainte în cunoştinţă. Atunci i-am auzit spunând cu curaj: „Noi însă avem gândul lui Hristos” (I Cor. 2, 16). Şi nu arată altceva prin „gândul lui Hristos”, decât pe Duhul Sfânt venit la ei, Care le-a descoperit, potrivit raţiunii cuvenite, toate câte trebuia să ştie şi să înveţe. „Când va veni Acela, Duhul Adevărului, vă va călăuzi la tot adevărul.”1853

Dar priveşte cum veghează asupra celor spuse; vezi trezvia cuvântului. Căci, prezicând că va veni la ei Mângâietorul, L-a numit Duhul Adevărului, adică al Său, fiindcă El este Adevărul (In 14, 6).1854 Şi spune aceasta ca să ştie ucenicii că nu le va veni o putere străină, ci le făgăduieşte să li Se dea pe Sine altfel, prin Duhul Adevărului, adică al Său,1855 pe Care îl numeşte Mângâietorul. Căci nu este de înţeles Duhul ca străin de fiinţa Unuia-Născutului, ci El iese în chip natural din ea, nefiind altceva decât Fiul, cât priveşte identitatea firii, deşi se cugetă ca subzistând în mod propriu.1856 Deci Duhul Adevărului, zice, ne va călăuzi la toată cunoştinţa Adevărului.1857 Căci, ştiind deplin Adevărul, al Cărui Duh este, nu-L va descoperi parţial celor ce-L iubesc pe El, ci le va insufla în mod deplin taina Lui. Deşi acum cunoaştem în parte, cum zice Pavel (I Cor. 13, 9), în această cunoştinţă mică ne străluceşte frumuseţea întreagă şi neclintită a Adevărului. Deci, precum nimeni nu cunoaşte ale omului, după cum s-a scris, decât duhul omului, care este din el (I Cor. 2, 11), în acelaşi mod, după cuvântul lui Pavel, nimeni nu cunoaşte cele ale lui Dumnezeu, decât Duhul lui Dumnezeu, Care este în El. Deci, când va veni, zice, nu va grăi, adică nu vă va face să înţelegeţi de la Sine nimic, ci vă va descoperi taina Adevărului, căci nu vă va grăi nimic din cele străine de Mine. Nu vă va da legi proprii, ci, deoarece este Duhul şi oarecum Mintea Mea, va grăi sigur cele ale Mele. Şi Mântuitorul spune aceasta, nu ca să cugetăm pe Duhul Sfânt ca slujitor, după nepriceperea unora. Voind să-i încredinţeze pe ucenicii Săi că Duhul Său nu este altul decât El, prin raţiunea unităţii de fiinţă, le spune că va grăi şi va lucra şi va voi aceleaşi ca El. De aceea a dăugat: „Şi cele viitoare va grăi vouă.” Prin aceasta spune de fapt: Acestea vi le spun pentru că Duhul este din fiinţa Mea şi este într-un fel Mintea Mea. De aceea, El vă va spune cele viitoare, ca Mine. Căci vi le-am spus Eu mai înainte, dar n-aţi putut să le cuprindeţi. Şi nu v-ar spune ca Mine cele viitoare dacă n-ar fi în Mine, nu v-ar veni prin Mine şi n-ar fi de aceeaşi fiinţă cu Mine.

sursa: idem, pag. 987-989

În pasajul subliniat: "Căci, prezicând că va veni la ei Mângâietorul, L-a numit Duhul Adevărului, adică al Său, fiindcă El este Adevărul (In 14, 6). Şi spune aceasta ca să ştie ucenicii că nu le va veni o putere străină, ci le făgăduieşte să li Se dea pe Sine altfel, prin Duhul Adevărului, adică al Său, pe Care îl numeşte Mângâietorul. Căci nu este de înţeles Duhul ca străin de fiinţa Unuia-Născutului, ci El iese în chip natural din ea, nefiind altceva decât Fiul, cât priveşte identitatea firii, deşi se cugetă ca subzistând în mod propriu. Deci Duhul Adevărului, zice, ne va călăuzi la toată cunoştinţa Adevărului. Căci, ştiind deplin Adevărul, al Cărui Duh este, nu-L va descoperi parţial celor ce-L iubesc pe El, ci le va insufla în mod deplin taina Lui." este din nou vorba, în mod evident despre din nou, venirea Duhului Sfânt făgăduită apostolilor. În acest context că Duhul Sfânt iese în chip natural din fiinţa Fiului lui Dumnezeu, însă din nou, aici este vorba despre trimiterea, dăruirea Duhului Sfânt apostolilor. Deci încă o dată, nici urmă de vreun filioque !! Nu neagă nimeni că dăruirea Duhului Sfânt se dă şi din/prin Fiul, însă trimiterea/dăruirea Duhului Sfânt nu este acelaşi lucru cu purcederea Duhului Sfânt, aceasta fiind din Tatăl (Ioan 15:26)!!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de doctor_faustus

Domnule, nu înţeleg ce ne tot vii cu sinodul de la Ferrara-Florenţa ?

La sinodul de la Ferrara-Florenţa s-a discutat şi răsdiscutat pe toate feţele despre subiectul Filioque, care a tronat pe ordinea de zi. Acolo, oameni mult mai în temă decât noi (sau decât mine, că de dv nu zic nimic), crema teologiei din Apus şi din Răsărit, nu au făcut nimic altceva decât să discute şi să examineze probe asupra scrierilor Sfinţilor Părinţi. Concluzia lor comună, semnată de cei mai mulţi, a fost că există o singură concepţie ortodoxă, şi aceasta este că Duhul Sfânt provine de la Tatăl şi de la Fiul, aşa cum mereu a crezut Biserica şi a mărturisit prin sfinţii săi. Că, după aceea, a triumfat spiritul de dezbinare mergând până acolo încât cei care făceau jocul padişahului au ajuns să conteste propriile semnături şi însuşi caracterul ecumenic al conciliului pe care împăratul lor l-a deschis, e altă poveste. Rămân faptele: elita ortodoxiei a studiat cu atenţie problema şi a ajuns la aceeaşi concluzie la care catolicii ajunseseră: în asta constă importanţa acestui sinod.

[doctor_faustus]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

La sinodul de la Ferrara-Florenţa s-a discutat şi răsdiscutat pe toate feţele despre subiectul Filioque, care a tronat pe ordinea de zi. Acolo, oameni mult mai în temă decât noi (sau decât mine, că de dv nu zic nimic), crema teologiei din Apus şi din Răsărit, nu au făcut nimic altceva decât să discute şi să examineze probe asupra scrierilor Sfinţilor Părinţi. Concluzia lor comună, semnată de cei mai mulţi, a fost că există o singură concepţie ortodoxă, şi aceasta este că Duhul Sfânt provine de la Tatăl şi de la Fiul, aşa cum mereu a crezut Biserica şi a mărturisit prin sfinţii săi. Că, după aceea, a triumfat spiritul de dezbinare mergând până acolo încât cei care făceau jocul padişahului au ajuns să conteste propriile semnături şi însuşi caracterul ecumenic al conciliului pe care împăratul lor l-a deschis, e altă poveste. Rămân faptele: elita ortodoxiei a studiat cu atenţie problema şi a ajuns la aceeaşi concluzie la care catolicii ajunseseră: în asta constă importanţa acestui sinod.

Ia mai lăsaţi-ne cu crema scolasticii latine, până una-alta la ora actuală acel sinod nu este recunoscut de Biserica Ortodoxă. Nu ştiu ce au discutat ei acolo pe fugă, problema este că trebuie să se vină cu argumente fundamentate, nu cu pretenţii că aşa vrem noi ! Daţi-mi domnule argumente, nu abureli "catolice" ale unor minţi înfierbântate de setea de hegemonie universală.