Crestinismul Aplicat in Practica

[ory]

În prealabil postat de windorin

Faptele bune sunt bune atata timp cat sunt savarsite cu gandul la Dumnezeu.
Nu cred ca este intelept a cauta fapte "de mijloc", pe care si crestinul, si budistul, si musulmanul, si oricare altul sa le poata face.

A face o donatie la biserica, pentru reparatii, cu gandul la Dumnezeu si la dragostea fata de Acesta, este lucru bun.
A o face insa din bani nemunciti, ori dintr'un surplus financiar, lipsit fiind de orice intelegere a jertfei, nu mai e ceva asa de bun.

Putem vorbi de fapte crestine (sociale) contemporane.
Insa toate sunt vechi, nimic fiind nou. Pe toate le gasim scrise deja in Scriptura si la Sfinti.

Eu cred si in fapta " buna " a budistului, paganului, etc., pentru ca eu cred in fapta buna a omului pentru om.
Fapta buna vine din cugetul bun si tot ceea ce este intr-un duh curat este, voit sau nevoit, de la Dumnezeu. Ai Lui Dumnezeu suntem indiferent de confesiune, restul ramane de vazut.
Oricum, imi amintesc pilda aceea cu fapta buna facuta din mila, de catre o prostituata care nu avea nici o credinta, insa avea mila fata de aproapele si astfel a reusit sa salveze pe cineva de la suicid.
Nu a facut-o pentru Dumnezeu, insa prin aceasta fapta buna Insusi Dumnezeu nu a lasat-o si a murit, in cele din urma, pocaita si fericita.
Nici o fapta buna nu este trecuta cu vederea, indiferent de confesiunea pe care o ai sau nu o ai, de culoarea pielii, de statut, de taramul pe care locuiesti. Fapta buna este unica, creeaza bucurie si salveaza clipa umui om, a unui suflet.
Windorin, sa stii ca multe donatii catre biserici s-au facut din bani nemunciti sau din surplusul de bani al celui binevoitor, deci o donatie inseamna un gest binevoitor, asa ca hai sa nu-l mocirlim aici, fiindca multe biserici exista astazi din aceasta cauza, ori gandul in sine de a dona reprezinta impulsul bun al constiintei .
Ce-ar fi sa spunem astazi institutiilor de caritate sa-si inceteze activitatea pentru ca nu au credinta, sau pentru ca fac aceste gesturi caritabile din surplusul de fonduri al celor care-si permit .
Ce-ar fi sa spunem manifestarilor caritabine ca nu-si are rostul activitatea lor ? Se stii ca oamenii carora le prisosesc banii sunt invitatii in cadrul acestor grupuri, pusi in situatia de a salva lumea de foamete si boala . Deci, asta reprezinta marea forta a omenirii in combaterea suferintei, daca ne-am lipsi de ea pe premiza ca " doar banul vaduvei " este primit, cred ca ar insemna ca Dumnezeul propovaduit in acest sens, s-ar complace in suferinta. Si nu este deloc asa.
Astfel, hai sa-i dam Cezarului ce este al Cezarului si Lui Dumnezeu, ce este a lui Dumnezeu ! Sa nu exageram, caci suntem prea mici....