Cum impartim lumea cu Dumnezeu?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Seraphim7

,,Cine iubeste lumea si cele ce sunt ale lumii,in acela nu este dragostea lui Dumnezeu'',spune Sf Ioan Teologul,dar noi toti traim in lume ,facem parte din ea,noi suntem lumea ,fiecare dintre noi este un element al lumii.Dar cum putem iubii pe Dumnezeu ,sau cum putem atrage dragostea lui,salasluind in lumea care ne trage dupa ea,care ne momeste,care nu ne lasa in pace oferindu-ne din cupele ei pline cu mireasma atatatoarea.Putem oare slujii cu adevarat pe Dumnezeu gustand uneori si din cupele placerii desarte?

Învăţătorul nostru clarifică aceste lucruri spunând: "voi (cei care Îl urmează) sunteţi sarea pământului", "voi sunteţi lumina lumii". În altă parte spune şi mai limpede să fim precum maiaua în aluat. Iar Apostolul completează zicând să fim în lume, dar nu ai lumii.

Aceasta este Liturghia: El Se coboară ca să ne ridice pe noi. El a venit, mai întâi ca Duh care a grăit prin gura proorocilor. Pe urmă, a fost Evanghelia şi S-a prefăcut în substanţă, ca să ne sfinţească. La Evanghelie, care încununează Liturghia Cuvântului, noi primim un mesaj îngeresc din Cer (amvon). La Ectenia Mare rugăm sfinţirea a toate. La Heruvic suntem deja la cotele îngerilor (noi, cei care pe heruvimi / cu taină închipuim). Aceasta este Liturghia: un suiş neîntrerupt, până la împărtăşirea cu Domnul şi la a fi una cu El. După aceea, cântăm "văzut-am lumina cea adevărată". Am intrat păcătoşi, ieşim străluminaţi. Apoi, plecăm din Ierusalim în lume, ca să o prefacem în Împărăţia lui Dumnezeu. Facem noi asta ?