Tu, mama!

În prealabil postat de costel

Eu am avut parte si de un tata minunat, motiv pentru care nu pot vorbi doar de mama. Pot vorbi in schimb de parinti.

Fericiti copiii care traiesc in familii cu ambii parinti, in pace si armonie. De multe ori insa, preferam pentru noi "altceva", si in loc sa ne asezam in genunchi in fata icoanei Mantuitorului si a Sfintei Fecioare, ingenunchem in fata patimilor din noi si alergam la tribunal pentru divort! Apoi realizam ca orice-am face, nu vom mai putea aduce niciodata pe chipul copiilor, zambetul si increderea in oameni!
Nu neg ca o mica parte dintre divorturi sunt necesare, dar marea majoritate sunt datorate orgoliilor, slabiciunilor, mofturilor si influentelor straine...

Mama? "O vad" mereu alergand, mereu zambind, mereu in picioarele noastre straduindu-se din toate puterile sa nu ne lipseasca nimic, mereu la fel de iubitoare pentru toti cei 6 copii... "O vad" plangand de dor, "o vad" venind de la biserica si punand de mamaliga cand aveam sarmalute sau pui cu ostropel... Desi "a plecat" de peste 15 ani, inca mai vine in vis, cu chipul ei bland, cu ochii ei albastri... Daca mi-e dor? Nu, nu mi-este dor! O port in suflet mereu si stiu ca acolo ii este mai bine decat aici.
Tata? Mereu vesel si pus pe shotii, mereu ultrageneros, mereu exagerat in parerea lui de sine: "Pe mine nu ma suceste nimeni!", desi cred ca se lasa pacalit cu cea mai mare usurinta, dar pozand oricum in invingator chiar si atunci cand pierdea... "Il vad" stapan pe situatie, niciodata plangandu-se de ceva; "il vad" imbratisandu-ma cu ochii umeziti, spunandu-mi: "Sa fii cuminte, tata, si sa fii cu suflet bun!"
Tata si mama! Bunii mei parinti! Stiu ca le-am oferit de multe ori sansa sa se mandreasca cu mine, mai ales cand le scriam scrisori lungi pe care erau in stare sa le arate la tot satul. Dar as vrea sa cred ca inca le mai pot face cate o bucurie, pomenindu-i mereu la Sf. Liturghie, sau ingrijindu-le mormantul impodobit cu flori (de fapt e mai mult meritul sotiei!).

In amintirea tatei: http://www.youtube.com/watch?v=P1i9pS6yvkw

[Rodica50]

În prealabil postat de OmuBun

Fericiti copiii care traiesc in familii cu ambii parinti, in pace si armonie. De multe ori insa, preferam pentru noi "altceva", si in loc sa ne asezam in genunchi in fata icoanei Mantuitorului si a Sfintei Fecioare, ingenunchem in fata patimilor din noi si alergam la tribunal pentru divort! Apoi realizam ca orice-am face, nu vom mai putea aduce niciodata pe chipul copiilor, zambetul si increderea in oameni!
Nu neg ca o mica parte dintre divorturi sunt necesare, dar marea majoritate sunt datorate orgoliilor, slabiciunilor, mofturilor si influentelor straine...

Mama? "O vad" mereu alergand, mereu zambind, mereu in picioarele noastre straduindu-se din toate puterile sa nu ne lipseasca nimic, mereu la fel de iubitoare pentru toti cei 6 copii... "O vad" plangand de dor, "o vad" venind de la biserica si punand de mamaliga cand aveam sarmalute sau pui cu ostropel... Desi "a plecat" de peste 15 ani, inca mai vine in vis, cu chipul ei bland, cu ochii ei albastri... Daca mi-e dor? Nu, nu mi-este dor! O port in suflet mereu si stiu ca acolo ii este mai bine decat aici.
Tata? Mereu vesel si pus pe shotii, mereu ultrageneros, mereu exagerat in parerea lui de sine: "Pe mine nu ma suceste nimeni!", desi cred ca se lasa pacalit cu cea mai mare usurinta, dar pozand oricum in invingator chiar si atunci cand pierdea... "Il vad" stapan pe situatie, niciodata plangandu-se de ceva; "il vad" imbratisandu-ma cu ochii umeziti, spunandu-mi: "Sa fii cuminte, tata, si sa fii cu suflet bun!"
Tata si mama! Bunii mei parinti! Stiu ca le-am oferit de multe ori sansa sa se mandreasca cu mine, mai ales cand le scriam scrisori lungi pe care erau in stare sa le arate la tot satul. Dar as vrea sa cred ca inca le mai pot face cate o bucurie, pomenindu-i mereu la Sf. Liturghie, sau ingrijindu-le mormantul impodobit cu flori (de fapt e mai mult meritul sotiei!).

In amintirea tatei: http://www.youtube.com/watch?v=P1i9pS6yvkw

Foarte frumos, Omule Bun!Ti-e sufletul cum ti-e semnatura!

[lacrimi]

Asear-am plâns cu Mama mea Sfinţită
Ţinând icoana Ei la pieptul meu,
Chiar dacă ştiu că-s fiica Ei iubită,
Să părăsesc păcatul, mi-este greu.

Aşa icoana Mamei mele plânge,
Căci eu covoare de păcat păşesc
Şi Crucea lui Hristos plină de sânge,
Aşteaptă ca măcar să o privesc.

Am început să dărâmăm biserici
Cu necredinţa noastra luptatoare,
Am început să aruncăm în clerici
Cu hule şi cuvinte arzătoare.

Hristos ne stă pe buze când cădem,
Cu semnul Sfintei Cruci pe trup umblăm,
Orfanii şi bătrânii nu-i vedem,
Dar suntem sfinţi, căci seara ne-nchinăm.

Cu pumnu'-n piept mărturisim credinţa,
Cu posturi tot mai aspre ne mândrim,
În suflet nu se vede pocăinţa,
Dar aşteptăm că să ne mântuim.

Aseară Maica mea Sfinţită-a plâns
Şi eu nu am mai stat să plâng cu Ea,
Căci faţa cu păcate iar mi-am uns ...
Doar Ea o să mă ierte, dacă vrea.

Ce fel de christofor poţi fi numit
Când râzi de aşteptarea lui Iisus?
Cu fiecare gând L-ai amăgit,
Cu locuri rău famate L-ai pătruns.

Prin locuri nesfinţite L-ai târât
Cu lucruri de păcat L-ai murdărit
De Sfânta Liturghie n-ai ştiut
Copilul meu, hai, zi-mi că n-ai pierit!

La omenire Maica se închină
Şi moare pentru tot ce-i omenesc,
Iar Fiul ei ne ceartă când suspină:
O, mama mea, ce mult eu te iubesc!

Creştinilor de pretutindeni
Cu luare-aminte să păşim,
Să ne-ndreptăm spre vindecare,
Caci doar aşa ne mântuim!

[costel]

La multi ani tuturor fetelor de pe acest forum.

[tabitha]

În prealabil postat de costel

La multi ani tuturor fetelor de pe acest forum.

Mulțumim!

Am primit și eu o poezie frumoasă, și o trimit mai departe:

Dacă ai ghici
Tot ce-ți pot dori,
Eu ți-aș prinde-n păr
Cunună de sori,
Stropită cu flori.

Încearcă să zâmbești
Făr'să te-amăgești
Și să îți dorești
Un lucru ușor
Fiindcă-i trecător.

Dacă iei un strop de ploaie
În palmă ai să vezi
Că nu-i atât de greu să speri.
Fur-o rază de lumină,
Încearcă-n ea să crezi
Și ridică-ți fruntea spre cer.

Ia un strop de fericire
Dintr-un colț de cer,
Ochii oglindește-i în el.
Ia un fluture din soare,
Puneți-l în păr,
Lângă o cunună de măr.

Dacă ai ghici
Tot ce-ți pot dori,
Eu ți-aș prinde-n păr
Cunună de sori,
Stropită cu flori.

Încearcă să zâmbești
Făr'să te-amăgești
Și să îți dorești
Un lucru ușor
Fiindcă-i trecător.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de mirela.t

Mulțumim!

Am primit și eu o poezie frumoasă, și o trimit mai departe:

Dacă ai ghici
Tot ce-ți pot dori,
Eu ți-aș prinde-n păr
Cunună de sori,
Stropită cu flori.

Încearcă să zâmbești
Făr'să te-amăgești
Și să îți dorești
Un lucru ușor
Fiindcă-i trecător.

Dacă iei un strop de ploaie
În palmă ai să vezi
Că nu-i atât de greu să speri.
Fur-o rază de lumină,
Încearcă-n ea să crezi
Și ridică-ți fruntea spre cer.

Ia un strop de fericire
Dintr-un colț de cer,
Ochii oglindește-i în el.
Ia un fluture din soare,
Puneți-l în păr,
Lângă o cunună de măr.

Dacă ai ghici
Tot ce-ți pot dori,
Eu ți-aș prinde-n păr
Cunună de sori,
Stropită cu flori.

Încearcă să zâmbești
Făr'să te-amăgești
Și să îți dorești
Un lucru ușor
Fiindcă-i trecător.

http://www.youtube.com/watch?v=tPbCPBRe6ik

[tabitha]

În prealabil postat de florin.oltean75

http://www.youtube.com/watch?v=tPbCPBRe6ik

Multumesc, Florin! So unexpected!

[Hartford]

În prealabil postat de lacrimi

Asear-am plâns cu Mama mea Sfinţită
Ţinând icoana Ei la pieptul meu,
Chiar dacă ştiu că-s fiica Ei iubită,
Să părăsesc păcatul, mi-este greu.

Aşa icoana Mamei mele plânge,
Căci eu covoare de păcat păşesc
Şi Crucea lui Hristos plină de sânge,
Aşteaptă ca măcar să o privesc.

Am început să dărâmăm biserici
Cu necredinţa noastra luptatoare,
Am început să aruncăm în clerici
Cu hule şi cuvinte arzătoare.

Hristos ne stă pe buze când cădem,
Cu semnul Sfintei Cruci pe trup umblăm,
Orfanii şi bătrânii nu-i vedem,
Dar suntem sfinţi, căci seara ne-nchinăm.

Cu pumnu'-n piept mărturisim credinţa,
Cu posturi tot mai aspre ne mândrim,
În suflet nu se vede pocăinţa,
Dar aşteptăm că să ne mântuim.

Aseară Maica mea Sfinţită-a plâns
Şi eu nu am mai stat să plâng cu Ea,
Căci faţa cu păcate iar mi-am uns ...
Doar Ea o să mă ierte, dacă vrea.

Ce fel de christofor poţi fi numit
Când râzi de aşteptarea lui Iisus?
Cu fiecare gând L-ai amăgit,
Cu locuri rău famate L-ai pătruns.

Prin locuri nesfinţite L-ai târât
Cu lucruri de păcat L-ai murdărit
De Sfânta Liturghie n-ai ştiut
Copilul meu, hai, zi-mi că n-ai pierit!

La omenire Maica se închină
Şi moare pentru tot ce-i omenesc,
Iar Fiul ei ne ceartă când suspină:
O, mama mea, ce mult eu te iubesc!

Creştinilor de pretutindeni
Cu luare-aminte să păşim,
Să ne-ndreptăm spre vindecare,
Caci doar aşa ne mântuim!

Multumim de poezie si cuvinte adevarate.

[alicia]

Cântec femeiesc - Adrian Păunescu

Aşa e mama şi a fost bunica
Aşa suntem femei lângă femei
Părem nimic şi nu-nsemnăm nimica
Doar nişte "ele" ce slujesc pe "ei".

Ei neglijenţi, iar ele foarte calme
Ei încurcând ce ele limpezesc
Ei numai tălpi şi ele numai palme
Acesta e destinul femeiesc.

Şi-n fond, ce fac femeile pe lume?
Nimic măreţ, nimic impunător.
Schimbându-şi după ei şi drum şi nume
Pun lucrurile iar la locul lor.

Cu-atâţia paşi ce au făcut prin casă
Şi pentru care plată nici nu cer
De-ar fi pornit pe-o cale glorioasă
Ar fi ajuns şi dincolo de cer.

Ei fac ce fac şi tot ce fac se vede
Ba strică mult şi ele-ndreaptă tot
Şi de aceea nimeni nu le crede
Când cad, îmbătrânesc şi nu mai pot.

Aşa e mama şi a fost bunica
Şi ca ele mâine eu voi fi.
Ce facem noi, femeile? Nimica,
Decât curat şi uneori copii.

Suntem veriga firului de aţă
În fiecare lanţ făcut din doi
Ce greu cu noi femeile în viaţă
Dar e şi imposibil fără noi...

[Gracchus]

La multi ani tuturor domnisoarelor, doamnelor si mamicilor de pe forum