Tu, mama!

[costel]

Eu am avut parte si de un tata minunat, motiv pentru care nu pot vorbi doar de mama. Pot vorbi in schimb de parinti.

[Rodica50]

În prealabil postat de costel

Eu am avut parte si de un tata minunat, motiv pentru care nu pot vorbi doar de mama. Pot vorbi in schimb de parinti.

Ai dreptate, Costel, si eu am avut un tata cum rar intalnesti!Obisnuiam sa le spun parintilor- "Cand nu-L cunosteam indeajuns pe Dumnezeu, pe voi va iubeam cel mai mult!"

[Rodica50]

"Mantuind pe Augustin, Monica mantui pe toti cei care au fost apoi mantuiti de el. El se nastea a doua oara din lacrimile si rugaciunile mamei, se nastea din inima ei pentru vesnicie, cum zice el, dupa ce se nascuse mai intai din trupul sau pentru viata aceasta. La cei cincizeci si sase de ani ai mamei, Augustin avea treizeci si trei. Cate mame n-ar fi pierdut pana la aceasta varsta nadejdea de a intoarce la calea cea buna un fiu de doua ori ratacit? Pedagogia crestina a Monicai, pedagogia credintei, a dragostei, a nadejdii si a rabdarii a biruit natura tare, dura, a biruit lumea din afara prin inima ei de mama crestina. Durerea si bucuria ei pentru Augustin este o mare experienta pedagogica, cum nu se cunoaste niciuna dincolo de domeniul Bisericii."

"Nu este o intamplare ca in familia Sfantului Vasile cel Mare, care a dat Bisericii mai multi sfinti, femeile tin un loc de seama. Bunica Macrina suferise impreuna cu ai sai sapte ani de pribegie prin paduri, in vremea persecutiilor lui Diocletian, Galeriu si Maximian Daia. Batrana cunoscuse si ascultase pe Sfantul Grigorie Taumaturgul, ale carui invataturi o impresionasera mult si i se tiparisera in minte. Sfantul Vasile marturiseste ca amintirile si povestirile ei au lasat asupra lui o impresie nestearsa. Ea a fost astfel primul lui pedagog crestin. Emmilia, mama Sfantului Vasile, era fiica unui martir. Macrina, sora lui, o fiinta virtuoasa si inteleapta, a avut un rol foarte insemnat in viata si cariera lui. Dupa terminarea stralucitelor studii, tanarul Vasile era ispitit de succesul si de gloria retoricii. Orasele se intreceau sa-l atraga ca profesor, increzator in stiinta si in talentul sau, care-i creau faima, Vasile dispretuia toate demnitatile. Nu era inca din smerenie, era mai degraba din mandrie. Sora Macrina observase aceasta si voia sa-l sustraga lumii pentru a-l castiga Bisericii. Cu sfaturile si cu staruinta ei, ea reusi sa-l convinga de vanitatea gloriei lumesti. Biserica si fratele avura norocul s-o asculte. Cu aceasta, preocuparile invatatului si talentatului profesor de retorica se indreptara toate spre Biserica si spre monahism. Influenta acestor femei sfinte - bunica, mama si sora - a fost fara indoiala hotaratoare pentru formarea si orientarea vietii sufletesti a lui Vasile cel Mare, unul din cei mai straluciti ierarhi ai Bisericii."

"Daca geniul oratoric al lui Ioan Gura de Aur se formase si se alimenta din stiinta ilustrului Libarius, fondul sufletesc al vorbirii, care-l face pe marele predicator atat de bogat, de cald si de bun, curat, iubit si admirat, venea din fiinta Anthusei si din pedagogia ei crestina, din invatatura si din povata Domnului. Cand o mama isi iubeste si isi creste copilul ca o crestina, cu simtul raspunderii pentru viata si pentru mantuirea lui, urmarind sa faca din el nu doar un om de cariera lumeasca obisnuita, ci un om intreg, mare la suflet, inzestrat cu calitati morale, bine-placut lui Dumnezeu, ea gaseste puterea si mijlocul de a revarsa inima sa in inima lui, de a trece gandurile, sentimentele, dorintele sale in ale copilului, de a-l indruma pe calea binelui si a virtutilor."

[Rodica50]

"Daca geniul oratoric al lui Ioan Gura de Aur se formase si se alimenta din stiinta ilustrului Libarius, fondul sufletesc al vorbirii, care-l face pe marele predicator atat de bogat, de cald si de bun, curat, iubit si admirat, venea din fiinta Anthusei si din pedagogia ei crestina, din invatatura si din povata Domnului. Cand o mama isi iubeste si isi creste copilul ca o crestina, cu simtul raspunderii pentru viata si pentru mantuirea lui, urmarind sa faca din el nu doar un om de cariera lumeasca obisnuita, ci un om intreg, mare la suflet, inzestrat cu calitati morale, bine-placut lui Dumnezeu, ea gaseste puterea si mijlocul de a revarsa inima sa in inima lui, de a trece gandurile, sentimentele, dorintele sale in ale copilului, de a-l indruma pe calea binelui si a virtutilor."

[cristiana21]

iti multumesc Rodica, tare mult ma ajuta cuvintele tale

În prealabil postat de costel

Eu am avut parte si de un tata minunat, motiv pentru care nu pot vorbi doar de mama. Pot vorbi in schimb de parinti.

Fericiti copiii care traiesc in familii cu ambii parinti, in pace si armonie. De multe ori insa, preferam pentru noi "altceva", si in loc sa ne asezam in genunchi in fata icoanei Mantuitorului si a Sfintei Fecioare, ingenunchem in fata patimilor din noi si alergam la tribunal pentru divort! Apoi realizam ca orice-am face, nu vom mai putea aduce niciodata pe chipul copiilor, zambetul si increderea in oameni!
Nu neg ca o mica parte dintre divorturi sunt necesare, dar marea majoritate sunt datorate orgoliilor, slabiciunilor, mofturilor si influentelor straine...

Mama? "O vad" mereu alergand, mereu zambind, mereu in picioarele noastre straduindu-se din toate puterile sa nu ne lipseasca nimic, mereu la fel de iubitoare pentru toti cei 6 copii... "O vad" plangand de dor, "o vad" venind de la biserica si punand de mamaliga cand aveam sarmalute sau pui cu ostropel... Desi "a plecat" de peste 15 ani, inca mai vine in vis, cu chipul ei bland, cu ochii ei albastri... Daca mi-e dor? Nu, nu mi-este dor! O port in suflet mereu si stiu ca acolo ii este mai bine decat aici.
Tata? Mereu vesel si pus pe shotii, mereu ultrageneros, mereu exagerat in parerea lui de sine: "Pe mine nu ma suceste nimeni!", desi cred ca se lasa pacalit cu cea mai mare usurinta, dar pozand oricum in invingator chiar si atunci cand pierdea... "Il vad" stapan pe situatie, niciodata plangandu-se de ceva; "il vad" imbratisandu-ma cu ochii umeziti, spunandu-mi: "Sa fii cuminte, tata, si sa fii cu suflet bun!"
Tata si mama! Bunii mei parinti! Stiu ca le-am oferit de multe ori sansa sa se mandreasca cu mine, mai ales cand le scriam scrisori lungi pe care erau in stare sa le arate la tot satul. Dar as vrea sa cred ca inca le mai pot face cate o bucurie, pomenindu-i mereu la Sf. Liturghie, sau ingrijindu-le mormantul impodobit cu flori (de fapt e mai mult meritul sotiei!).

In amintirea tatei: http://www.youtube.com/watch?v=P1i9pS6yvkw

[Rodica50]

În prealabil postat de OmuBun

Fericiti copiii care traiesc in familii cu ambii parinti, in pace si armonie. De multe ori insa, preferam pentru noi "altceva", si in loc sa ne asezam in genunchi in fata icoanei Mantuitorului si a Sfintei Fecioare, ingenunchem in fata patimilor din noi si alergam la tribunal pentru divort! Apoi realizam ca orice-am face, nu vom mai putea aduce niciodata pe chipul copiilor, zambetul si increderea in oameni!
Nu neg ca o mica parte dintre divorturi sunt necesare, dar marea majoritate sunt datorate orgoliilor, slabiciunilor, mofturilor si influentelor straine...

Mama? "O vad" mereu alergand, mereu zambind, mereu in picioarele noastre straduindu-se din toate puterile sa nu ne lipseasca nimic, mereu la fel de iubitoare pentru toti cei 6 copii... "O vad" plangand de dor, "o vad" venind de la biserica si punand de mamaliga cand aveam sarmalute sau pui cu ostropel... Desi "a plecat" de peste 15 ani, inca mai vine in vis, cu chipul ei bland, cu ochii ei albastri... Daca mi-e dor? Nu, nu mi-este dor! O port in suflet mereu si stiu ca acolo ii este mai bine decat aici.
Tata? Mereu vesel si pus pe shotii, mereu ultrageneros, mereu exagerat in parerea lui de sine: "Pe mine nu ma suceste nimeni!", desi cred ca se lasa pacalit cu cea mai mare usurinta, dar pozand oricum in invingator chiar si atunci cand pierdea... "Il vad" stapan pe situatie, niciodata plangandu-se de ceva; "il vad" imbratisandu-ma cu ochii umeziti, spunandu-mi: "Sa fii cuminte, tata, si sa fii cu suflet bun!"
Tata si mama! Bunii mei parinti! Stiu ca le-am oferit de multe ori sansa sa se mandreasca cu mine, mai ales cand le scriam scrisori lungi pe care erau in stare sa le arate la tot satul. Dar as vrea sa cred ca inca le mai pot face cate o bucurie, pomenindu-i mereu la Sf. Liturghie, sau ingrijindu-le mormantul impodobit cu flori (de fapt e mai mult meritul sotiei!).

In amintirea tatei: http://www.youtube.com/watch?v=P1i9pS6yvkw

Foarte frumos, Omule Bun!Ti-e sufletul cum ti-e semnatura!

[lacrimi]

Asear-am plâns cu Mama mea Sfinţită
Ţinând icoana Ei la pieptul meu,
Chiar dacă ştiu că-s fiica Ei iubită,
Să părăsesc păcatul, mi-este greu.

Aşa icoana Mamei mele plânge,
Căci eu covoare de păcat păşesc
Şi Crucea lui Hristos plină de sânge,
Aşteaptă ca măcar să o privesc.

Am început să dărâmăm biserici
Cu necredinţa noastra luptatoare,
Am început să aruncăm în clerici
Cu hule şi cuvinte arzătoare.

Hristos ne stă pe buze când cădem,
Cu semnul Sfintei Cruci pe trup umblăm,
Orfanii şi bătrânii nu-i vedem,
Dar suntem sfinţi, căci seara ne-nchinăm.

Cu pumnu'-n piept mărturisim credinţa,
Cu posturi tot mai aspre ne mândrim,
În suflet nu se vede pocăinţa,
Dar aşteptăm că să ne mântuim.

Aseară Maica mea Sfinţită-a plâns
Şi eu nu am mai stat să plâng cu Ea,
Căci faţa cu păcate iar mi-am uns ...
Doar Ea o să mă ierte, dacă vrea.

Ce fel de christofor poţi fi numit
Când râzi de aşteptarea lui Iisus?
Cu fiecare gând L-ai amăgit,
Cu locuri rău famate L-ai pătruns.

Prin locuri nesfinţite L-ai târât
Cu lucruri de păcat L-ai murdărit
De Sfânta Liturghie n-ai ştiut
Copilul meu, hai, zi-mi că n-ai pierit!

La omenire Maica se închină
Şi moare pentru tot ce-i omenesc,
Iar Fiul ei ne ceartă când suspină:
O, mama mea, ce mult eu te iubesc!

Creştinilor de pretutindeni
Cu luare-aminte să păşim,
Să ne-ndreptăm spre vindecare,
Caci doar aşa ne mântuim!

[costel]

La multi ani tuturor fetelor de pe acest forum.

[tabitha]

În prealabil postat de costel

La multi ani tuturor fetelor de pe acest forum.

Mulțumim!

Am primit și eu o poezie frumoasă, și o trimit mai departe:

Dacă ai ghici
Tot ce-ți pot dori,
Eu ți-aș prinde-n păr
Cunună de sori,
Stropită cu flori.

Încearcă să zâmbești
Făr'să te-amăgești
Și să îți dorești
Un lucru ușor
Fiindcă-i trecător.

Dacă iei un strop de ploaie
În palmă ai să vezi
Că nu-i atât de greu să speri.
Fur-o rază de lumină,
Încearcă-n ea să crezi
Și ridică-ți fruntea spre cer.

Ia un strop de fericire
Dintr-un colț de cer,
Ochii oglindește-i în el.
Ia un fluture din soare,
Puneți-l în păr,
Lângă o cunună de măr.

Dacă ai ghici
Tot ce-ți pot dori,
Eu ți-aș prinde-n păr
Cunună de sori,
Stropită cu flori.

Încearcă să zâmbești
Făr'să te-amăgești
Și să îți dorești
Un lucru ușor
Fiindcă-i trecător.