Sfintirea icoanelor

[mihailt]

Despre acest subiect scrie parintele Dumitru Staniloae in "Teologia Dogmatica ortodoxa" destul de clar.
Icoanele se sfintesc,acesta e punctul de vedere al BO.
Referitor la cruce (care si aceasta se sfinteste),vedeti ce zice despre aflarea crucii lui Dumnezeu Iisus Hristos si despre celalte cruci.
(serbarea Inaltarii Sfintei Cruci).
Numai cand a fost atinsa crucea lui Dumnezeu Iisus Hristos de acel mort a inviat,iar cand au fost atinse celalte cruci nu a inviat.
Si zice undeva intr-un text al Sfintei Biserici:
"Crucii tale ne inchinam Hristoase" iar nu "crucii".
Vedeti ce zice despre Inaltarea Sfintei Cruci:
http://ro.orthodoxwiki.org/%C3%8En%C..._Sfintei_Cruci
"Biruinţă binecredincioşilor creştini asupra celor potrivnici dăruieşte, şi cu Crucea Ta păzeşte pe poporul Tău."
Nu zice cu crucea ci cu "Crucea Ta".
Si vedeti tot textul de acolo.

Ca nu s-a sfintit Sfanta Icoana de a pictat-o Sfantul Evanghelist Luca Maicii Domnului?
Pai cum nu s-a sfintit?
S-a sfintit prin atingerea Sfantului Evanghelist Luca,la fel s-a sfintit si icoana Sfanta Mahrama de si-a sters chipul Sau cu ea Dumnezeu Iisus Hristos (cand s-a imprimat chipul lui Dumnezeu Iisus Hristos si a fost prima Sfanta Icoana).
(s-a sfintit prin atingerea de trupul lui Dumnezeu Iisus Hristos).
Nimeni nu zice sa te inchini la toate cuiele pentru ca lui Dumnezeu Iisus Hristos i s-au batut cuie in Sfantul sau trup cand a fost rastignit,dar acele cuie care au fost batute in Sfantul trup al lui Dumnezeu Iisus Hristos sunt Sfinte si pe acelea le cinstim.
Precum ne inchiman si lespezii pe care a stat trupul lui Dumnezeu Iisus Hristos la Sfantul Mormant in Ierusalim,dar nu ne inchinam la toate lespezile care seamana cu aceea.Ca atunci ar fi idolatrie.

[Marius22]

Nu intamplator practica sfintirii icoanelor prin randuieli speciale apare in sec. XVII. Incepand cu acest secol, viata Bisericii Ortodoxe sufera o "criza de identitate". Acum incepe "captivitatea babilonica" a teologiei ortodoxe care, sub multe aspecte, impumuta elemente din Biserica Apuseana, straine de adevarata sa spiritualitate. Practica sfintirii icoanelor este o astfel de influenta.

In vechime, stim ca atunci cand chipul si numele reprezentate erau grav deteriorate, icoana era retrasa din cult si totodata arsa. Nu din motive estetice se facea acest lucru, ci intemeindu-se profund pe teologia icoanei (chipului si numele, ca simboluri ce indica prezenta celui reprezentat). Icoana nu isi mai implinea scopul existentei, nu mai trimitea la prototip.

Or, daca icoana aceasta ar fi fost sfintita prin randuieli speciale, sfintenia ei poate fi inteleasa ca independenta de prototip, ca ceva exterior. In acest sens, o icoana al carei chip si nume sunt neinteligibile, ar putea fi pastrata in cult, din moment ce aceasta si-a primit sfintenia prin ungerea cu mir sau prin stropirea cu aghiasma etc. Si astfel de exemple nu sunt putine.

[windorin]

Si mie mi'a placut mult acest articol.
Am in casa icoane sfintite si icoane nesfintite, probabil, luate de prin pangare.

Raman insa la cuvantul duhovnicului meu: "O rugaciune in plus, nu strica." :)
Adica "rugaciunea de sfintire", din Molitfelnic, nu poate dauna nici inchinatorului, nici icoanei.

[costel]

Zugravii in vechime se rugau, posteau pentru a face o icoana. Acum avem parte si de multe persoane care picteaza fara a mai respecta canoanele. Pentru reprezentarile celor dintai, as spune ca nu mai era nevoie de sfintire, de vreme ce ele era un rod al rugaciunii.

Ar trebui ca orice preot sa cunoasca diferenta dintre o icoana care marturiseste adevarul si una care vesteste o erezie. Iar actul de sfintire al icoanelor ar fi de folos in prezent si pentru respingerea reprezentarilor care sunt straine adevarului. Am spus "si pentru" deoarece eu sustin a fi necesara sfintirea icoanelor, pentru ca si o biserica chiar daca respecta canoanele, ea este sfintita. Si asa cum spunea si windorin - o rugaciune in plus nu strica.