Inchipuirea = puntea demonilor

[mihailt]

Gandirea imaginativa este buna sau rea in functie de cum o foloseste omul.
Gandirea imaginativa este ceva foarte normal pentru oameni si toti suntem inzestrati cu ea de Dumnezeu de la creatie.
Este scris in cartea "Viata si Invatatura Sfantului Grigorie Palama " de parintele Staniloae ca Sfintii au avut insuflate de Dumnezeu imaginatii Sfinte.
(vedenii).
Puteti vedea cartea Apocalipsei care a fost scrisa de Sfantul Ioan Teologul dupa ce a primit a acea vedenie Sfanta de la Dumnezeu.
Dealtfel se istoriseste destul in Sfanta Scriptura si in Noul si in Vechiul Testament de imaginatii Sfinte.

Nu este vreun Sfant Sinod panortodox care sa fi condamnat imaginatia da este Sfant Sinod Ecumenic care a startornicit in Biserica Ortodoxa (pentru ca BC nu asculta in totalitate acel Sfant Sinod) cultul Sfintelor Icoane,Sfantul Sinod Ecumenic al VII-lea.
Cum atunci cand privesti faci uz de imaginatie se poate intelege foarte bine ca imaginatia nu te desparte de Dumnezeu ca atunci ni s-ar fi zis sa nu ne inchinam la Sfintele Icoane.

Parerea mea.

[anna21]

Icoanele sunt reprezentari ale unor persoane sau fapte reale, nu inchipuite.
Altfel spus, nu inteleg punctul tau de vedere.

[ionutpopa]

Eu sunt foarte imaginativ, am o imaginatie bogata, va spun sincer, cand vad o femeie frumoasa, imaginatia mea nu cunoaste limite, ma smintesc foarte tare.

Deci, chiar e adevarat cu imaginatia de la demoni, daca si ele ar umbla un pic mai decent, macar sfarcurile sa nu li se vada ca ma ia cu ape, darmite mai mult.

Cred ca daca ne rugam o vreme atunci, dupa aia nu mai vedem asa lucrurile, asta numai daca ne rugam.

[Bast-et]

Ei, chiar ati ajuns la limite: in crestinism nu pot sa-ti imaginezi prea mult, nu trebuie sa gandesti, nu trebuie sa mananci, nu trebuie sa faci dragoste, nu fa aia, nu fa cealalta, zau asa, da chiar nu v-ajung toate interzicerile astea? Orice miscare va este controlata, sunteit ca niste roboti. Hey lume, un pic de relaxare nu dauneaza, sau si aia ii lucru diavolesc?

adevarata credinta=cedarea totala a vointei. "dai vointa, iei putere"

Nu e nimic de imaginat. Cum spunea Petre Tutea- Intelectul este dat omului nu sa cunoasca adevarul ci sa primeasca adevarul.

Imaginatia este cam la fel de greu de biruit ca si mandria... poate doar sfintii au ajuns la nivelul asta. Dar trebuie sa incerce fiecare...

[Traditie1]

Părinții se referau la imaginația ca formă de divere de la realitate, de cădere în plasa gândurilor.

Dar imaginația ca formă de cunoaștere științifică sau artistică nu este un păcat, fiind un act conștient, controlat.

[Rodica50]

În prealabil postat de Traditie1

Părinții se referau la imaginația ca formă de divere de la realitate, de cădere în plasa gândurilor.

Dar imaginația ca formă de cunoaștere științifică sau artistică nu este un păcat, fiind un act conștient, controlat.

Sunt de acord!

[mihailt]

Una e nalucirea si alta e gandirea imaginativa.
De unde pana unde sa zici imaginatiei ca e rea pentru ca unii o folosesc pentru a-si naluci pacate?
Daca spre exemplu eu fur ceva inseamna ca mainile sunt rele ca am furat cu ele?
Sau ca eu le folosesc rau?
Nu se vede ca Dumnezeu Iisus Hristos da pilda folosind imagini din viata normala pentru a explica celor care il ascultau pe cat puteau sa inteleaga cele referitoare la Imparatia cerurilor si la altele?

[anna21]

În prealabil postat de mihailt

Gandirea imaginativa este buna sau rea in functie de cum o foloseste omul.
Gandirea imaginativa este ceva foarte normal pentru oameni si toti suntem inzestrati cu ea de Dumnezeu de la creatie.
Este scris in cartea "Viata si Invatatura Sfantului Grigorie Palama " de parintele Staniloae ca Sfintii au avut insuflate de Dumnezeu imaginatii Sfinte.
(vedenii).
Puteti vedea cartea Apocalipsei care a fost scrisa de Sfantul Ioan Teologul dupa ce a primit a acea vedenie Sfanta de la Dumnezeu.
Dealtfel se istoriseste destul in Sfanta Scriptura si in Noul si in Vechiul Testament de imaginatii Sfinte.

Nu este vreun Sfant Sinod panortodox care sa fi condamnat imaginatia da este Sfant Sinod Ecumenic care a startornicit in Biserica Ortodoxa (pentru ca BC nu asculta in totalitate acel Sfant Sinod) cultul Sfintelor Icoane,Sfantul Sinod Ecumenic al VII-lea.
Cum atunci cand privesti faci uz de imaginatie se poate intelege foarte bine ca imaginatia nu te desparte de Dumnezeu ca atunci ni s-ar fi zis sa nu ne inchinam la Sfintele Icoane.

Parerea mea.

Am evitat initial sa raspund deoarece a)ma gandesc ca este diferenta de varsta intre noi si este nepoliticos sa dau "lectii", b) nu sunt sigura ca te intereseaza subiectul sau doar vrei sa-ti afirmi propriul punct de vedere (asta pt ca evident nu ai citit articolul la care fac trimitere pt a da un raspuns la obiect), c) in urma discutiilor cu tine iti vine ideea ciudata sa ma banezi (pe motive absolut fanteziste - apropo de utilizarea imaginatiei - cum ar fi acum sugestia ca eu am ceva impotriva icoanelor!)

Dar am ceva timp la dispozitie si incerc sa raspund, totusi, la ambele tale postari.

1. Ce este aceea "gandire imaginativa"? Gandirea si imaginatia sunt procese complet separate (asa cum apar ele si la Dogmatica sf. I. Damaschin, dar si in manualul de psihologie studiat in liceu)

2. In articolul citat de mine se exprima ideea ca imaginatia este urmarea caderii, iar in cartea citata de Aurelia Popescu se spune ca imaginatia a dus la caderea omului care a imaginat sa ajunga dumnezeu... Deci ideea ca imaginatia exista de la inceput este doar o opinie.

3. Sfintii NU au "imaginatii Sfinte", ci nu imagineaza nimic. Eu primesc cunoasterea dumnezeiasca nemijlocit! Nu au nevoie sa "imagineze" lucruri.
De fapt, ei sfatuiesc in permanenta paza mintii.. pazirea de orice plasmuire a mintii umane.

Citat din articol:
"Pocainta este legata cu smerenia. Mai mult, pocainta exista in climatul smereniei. De aceea spunem ca unde exista profunda smerenie, acolo nu este posibil sa se dezvolte imaginatia. Imaginatia creste mai mult prin trufie, egoism, ingamfare. Cel trufas viseaza necontenit, are parere buna despre sine insusi, stabileste inalte gaduri pe care vrea sa le realizeze si astfel da un mare prilej pentru atatarea imaginarului."

4. Vedenie nu este tot una cu lucrarea imaginatiei. In nici un caz. Faci mari confuzii in termeni. Am mai spus, sfintii se lupta cu orice plasmuire a mintii lor.

5. Si acum problema icoanelor. Icoanele sunt reprezentari ale unor lucruri reale.
(Daca ar fi produse de imaginatie nu ar fi icoane ci ar fi tablouri cu tematica religioasa (cel mult- cum sunt picturile altor religii crestine). Sfintii pot fi pictati tocmai pentru ca au o existenta reala, au fost oameni care au avut bucuria sa-i cunoasca etc.)

Ele sfintesc vazul (asa cum ascultarea Sf. Liturghii sfinteste auzul) si inalta cugetul omului spre cele ceresti.
Dar icoanele nu sunt prilej de plasmuiri fanteziste (daca la asta te-ai referit, ca nu am inteles de fapt unde bate argumentatia ta).
Privirea unei icoane nu trebuie sa duca la inchipuiri de lucruri. Si de fapt presupun ca stii ca in rugaciune, mai ales, omul trebuie sa respinga orice imagine, orice reprezentare vizuala care ia nastere in mintea sa cu privire la lucrurile ceresti. Multi s-au demonizat cedand placerii de a imagina lucruri sfinte in rugaciune pentru o stare exaltata! Adica este pericol mare.

[mihailt]

Normal ca imaginatiile sfinte sunt lucrarea lui Dumnezeu in imaginatia Sfintilor.


In Dogmatica Sfantului Ioan Damaschinul scrie ca si vederea foloseste imaginatia si nu scrie pe undeva in Dogmatica Sfantului Ioan Damaschinul de imaginatie ca ar fi rea sau ca ar fi aparut in urma caderii.
Gandirea imaginativa (cu imagini) e foarte folosita (in constructii si nu numai) si nu e deloc rea ci e foarte buna si ma indoiesc foarte tare ca ar fi aparuta in urma caderii.
"Facultatea de imaginaţie este o putere a sufletului iraţional. Ea lucrează prin organele simţurilor si se numeşte si percepţie. Imaginabil si perceptibil este ceea ce cade sub imaginaţie si sub percepţie, după cum vederea este însăşi puterea optică, iar vizibil ceea ce cade sub vedere, spre exemplu: o piatră sau altceva din acestea. Imaginaţia este un afect al sufletului iraţional, produs de un lucru ce cade sub imaginaţie. Halucinaţia este un afect zadarnic al sufletului iraţional, care nu are ca pricină nici un lucru ce cade sub imaginaţie. Organul puterii de imaginaţie este cavitatea anterioară a creierului."
Asa au fost facuti Adam si Eva de Dumnezeu cu simturi si imaginatie si nimeni nu a zis ca acestea ar fi fost cauza caderii ca doar in Sfanta Scriptura si de la Sfintii Parinti aflam de cauza caderii a fost ca Eva a fost amagita de Satana sa pacatuiasca iar nu ca imaginatia cu care Adam si Eva fusesera inzestrati de ziditor ar fi fost de vina.

Daca e sa o luam dupa cum spune Sfantul Ioan Damaschinul apoi a folosi imaginatia pentru a iti inchipui pacate se numeste halucinatie iar nu imaginatie.
(si aceasta a aparut in urma caderii iar nu imaginatia).

(mai incolo in Dogmatica Sfantului Ioan Damaschinul zice:
"Puterea de imaginaţie percepe prin simţuri pe cele materiale şi le transmite puterii cugetătoare sau celei
raţionale, căci amândouă sunt identice.")