Inchipuirea = puntea demonilor

[Traditie1]

Părinții se referau la imaginația ca formă de divere de la realitate, de cădere în plasa gândurilor.

Dar imaginația ca formă de cunoaștere științifică sau artistică nu este un păcat, fiind un act conștient, controlat.

[Rodica50]

În prealabil postat de Traditie1

Părinții se referau la imaginația ca formă de divere de la realitate, de cădere în plasa gândurilor.

Dar imaginația ca formă de cunoaștere științifică sau artistică nu este un păcat, fiind un act conștient, controlat.

Sunt de acord!

[mihailt]

Una e nalucirea si alta e gandirea imaginativa.
De unde pana unde sa zici imaginatiei ca e rea pentru ca unii o folosesc pentru a-si naluci pacate?
Daca spre exemplu eu fur ceva inseamna ca mainile sunt rele ca am furat cu ele?
Sau ca eu le folosesc rau?
Nu se vede ca Dumnezeu Iisus Hristos da pilda folosind imagini din viata normala pentru a explica celor care il ascultau pe cat puteau sa inteleaga cele referitoare la Imparatia cerurilor si la altele?

[aureliapopescu]

Imaginatia este una din facultatile de cunoastere ale omului, una din cele mai elementare.
Functia ei fireasca este de a-i permite omului reprezentarea lucrurilor sensibile asa cum sunt ele. Ea este direct legata de simtire si de cele care cad sub simturi. Ea transforma senzatiile in imagini si ii permite omului sa aiba, sub forma unei imagini, o reprezentare a ceea ce percepe. Ii permite de asemenea, in legatura cu memoria sa-si reprezinte amintirile ramase in urma celor percepute.
Imaginatia este astfel capabila sa capete trei forme: cea a unei imaginatii producatoare de imagini, a unei imaginatii reproductive si a unei imaginatii creatoare, fiecare dintre ele bazandu-se pe cea precedenta. Sub cele doua ultime forme, in conditiile particulare ale somnului, ea produce visele.
Prin pacatul stramosesc, imaginatia devine pentru om un mijloc de separare de Dumnezeu.
Omul incepe de-acum sa-si umple mintea golita de Dumnezeu, cu produsele imaginatiei sale. Sfantul Atanasie cel Mare ne da explicatia potrivit careia sufletul neputand ramane nemiscat si fara sa aiba ceva spre care sa se indrepte, dupa ce s-a departat de Dumnezeu, catre Care il purta initial firea sa, a inceput sa-si imagineze obiecte pentru nazuintele sale:" Firea nu se mai misca pe calea virtutii, nici ca sa vada pe Dumnezeu, ci gandind la cele ce nu sunt, preface ceea ce e in puterea ei, folosindu-se rau de aceasta pentru poftele pe care le-a nascocit"; " raul nu este de la Dumnezeu, nici n-a fost in Dumnezeu, nici n-a fost de la inceput, nici nu exista vreo substanta a lui, ci oamenii respingand gandul binelui au inceput sa gandeasca si sa-si nascoceasca cele ce nu sunt."
Imaginatia este principalul instrument al lucrarii diavolesti impotriva sufletului, fie in starea de veghe, fie in somn; prin ea diavolii il hartuiesc pe om, cautand nu numai sa-l impinga in pacat sau sa-i trezeasca si sa-i atate patimile, ci si sa-l umple de tulburarea in felurite chipuri, trezind in el mai ales tristete, neliniste, ingrijorare, amagindu-l si facandu-l sa rataceasca din pricina multimii nalucirilor, ajungand chiar sa-l robeasca cu totul.
Sfantul Isihie Sinaitul spune chiar ca imaginatia a pricinuit in principal caderea omului:" Si asa l-a despartit pe Adam de Dumnezeu, dandu-i nalucirea demnitatii dumnezeiesti. Si la fel obisnuieste sa-i amageasca vrajmasul mincinos si viclean pe toti cei ce pacatuiesc."
Sfintii Parinti subliniaza astfel responsabilitatea omului in ceea ce priveste pervertirea imaginatieie sale, care duce la imbolnavirea ei: din pricina ca omul n-a ramas credincios poruncilor dumnezeiesti, n-a ascultata de glasul Lui Dumnezeu, nu si-a ferit inima de cugetele straine, pe scurt, pentru ca n-a ramas treaz si veghetor, omul a facut din imaginatie, care i-a fost data ca un fel de punte spre Dumnezeu, "o punte pentru demoni".
Atata vreme cat omul nu-si regaseste trezvia, adica vigilenta care caracterizeaza natura sa in starea desavarsita si deplin sanatoasa, inima ii ramane deschisa la momelile mincinoase ale Celui Viclean, aduse prin mijlocirea imaginatiei fiind napadit ziua si noaptea de imagini care-i fac mintea sa rataceasca si o abat de la rostul ei, instrainand-o si tinand-o departe de Dumnezeu.
Din faptul ca omul isi imagineaza cele care-l indeparteaza de Dumnezeu, se vede nu doar simpla imbolnavire a imaginatieie, ci faptul ca sufletul sau este in intregime este bolnav.

În prealabil postat de aureliapopescu

Imaginatia este una din facultatile de cunoastere ale omului, una din cele mai elementare.
Functia ei fireasca este de a-i permite omului reprezentarea lucrurilor sensibile asa cum sunt ele. Ea este direct legata de simtire si de cele care cad sub simturi. Ea transforma senzatiile in imagini si ii permite omului sa aiba, sub forma unei imagini, o reprezentare a ceea ce percepe. Ii permite de asemenea, in legatura cu memoria sa-si reprezinte amintirile ramase in urma celor percepute.
Imaginatia este astfel capabila sa capete trei forme: cea a unei imaginatii producatoare de imagini, a unei imaginatii reproductive si a unei imaginatii creatoare, fiecare dintre ele bazandu-se pe cea precedenta. Sub cele doua ultime forme, in conditiile particulare ale somnului, ea produce visele.
Prin pacatul stramosesc, imaginatia devine pentru om un mijloc de separare de Dumnezeu.
Omul incepe de-acum sa-si umple mintea golita de Dumnezeu, cu produsele imaginatiei sale. Sfantul Atanasie cel Mare ne da explicatia potrivit careia sufletul neputand ramane nemiscat si fara sa aiba ceva spre care sa se indrepte, dupa ce s-a departat de Dumnezeu, catre Care il purta initial firea sa, a inceput sa-si imagineze obiecte pentru nazuintele sale:" Firea nu se mai misca pe calea virtutii, nici ca sa vada pe Dumnezeu, ci gandind la cele ce nu sunt, preface ceea ce e in puterea ei, folosindu-se rau de aceasta pentru poftele pe care le-a nascocit"; " raul nu este de la Dumnezeu, nici n-a fost in Dumnezeu, nici n-a fost de la inceput, nici nu exista vreo substanta a lui, ci oamenii respingand gandul binelui au inceput sa gandeasca si sa-si nascoceasca cele ce nu sunt."
Imaginatia este principalul instrument al lucrarii diavolesti impotriva sufletului, fie in starea de veghe, fie in somn; prin ea diavolii il hartuiesc pe om, cautand nu numai sa-l impinga in pacat sau sa-i trezeasca si sa-i atate patimile, ci si sa-l umple de tulburarea in felurite chipuri, trezind in el mai ales tristete, neliniste, ingrijorare, amagindu-l si facandu-l sa rataceasca din pricina multimii nalucirilor, ajungand chiar sa-l robeasca cu totul.
Sfantul Isihie Sinaitul spune chiar ca imaginatia a pricinuit in principal caderea omului:" Si asa l-a despartit pe Adam de Dumnezeu, dandu-i nalucirea demnitatii dumnezeiesti. Si la fel obisnuieste sa-i amageasca vrajmasul mincinos si viclean pe toti cei ce pacatuiesc."
Sfintii Parinti subliniaza astfel responsabilitatea omului in ceea ce priveste pervertirea imaginatieie sale, care duce la imbolnavirea ei: din pricina ca omul n-a ramas credincios poruncilor dumnezeiesti, n-a ascultata de glasul Lui Dumnezeu, nu si-a ferit inima de cugetele straine, pe scurt, pentru ca n-a ramas treaz si veghetor, omul a facut din imaginatie, care i-a fost data ca un fel de punte spre Dumnezeu, "o punte pentru demoni".
Atata vreme cat omul nu-si regaseste trezvia, adica vigilenta care caracterizeaza natura sa in starea desavarsita si deplin sanatoasa, inima ii ramane deschisa la momelile mincinoase ale Celui Viclean, aduse prin mijlocirea imaginatiei fiind napadit ziua si noaptea de imagini care-i fac mintea sa rataceasca si o abat de la rostul ei, instrainand-o si tinand-o departe de Dumnezeu.
Din faptul ca omul isi imagineaza cele care-l indeparteaza de Dumnezeu, se vede nu doar simpla imbolnavire a imaginatieie, ci faptul ca sufletul sau este in intregime este bolnav.

Foarte,foarte interesant post.O singura intrebare ca sa stiu unde sa caut mai pe larg:este cumva din ,,Patologia imaginatiei" iar autor este Jean Claude Larchet? Multumesc pentru precizari.

[IonelS]

Pai putem sa ne imaginam numai lucruri de folos noua. Cei care picteaza icoane oare nu au nevoie de imaginatie ? Cei care fac un film crestin oare nu au nevoie de imaginatie ? V-a placut Ostrovul ? Credeti ca a fost facut fara imaginatie ? In arta nu exista arta de calitate fara aceasta calitate exceptionala si necesara: imaginatia !

[umilul]

Dupa parerea mea imaginatia depinde in ce scopuri e folosita, daca ne imaginam si cream ceva palpabil pentru a ajuta pe cineva si e spre folosul cuiva, si din punct de vedere spiritual implicit al nostru, atunci eu consider ca e buna, daca e folosita in alte scopuri atunci ea e inselare. Pace tuturor si iertati-ma daca v-am gresit !!

[Marius22]

Mintea niciodata nu sta degeaba. Ea continuu opereaza cu imagini. De aceea, "ochii mintii" vad, pana si in timpul somnului.

Sa nu uitam ca Hristos condamna pacatul cu gandul. Or acest pacat este posibil prin imaginatie. In momentul in care gandesc cu pacat, deja am imaginea mentala a faptului respectiv.

De aceea, Parintii ne indeamna sa tinem in frau pe cat putem imaginatia. Acest lucru este posibil prin trezvie, prin pomenirea continua a numelui lui Hristos.

Universul imaginar ne poate fi daunator mai mult decat cel real, deoarece ispitele vin chiar din interiorul mintii noastre, fiind mult mai subtile, si mult mai greu de respins sau evitat. Despatimirea presupune dobandirea "privirii curate" prin contemplarea duhovniceasca a fapturilor. Ratiunile acestora se salasluiesc in mintea noastra in chip curat. Astfel, ele nu mai pot servi ca "materie prima" imaginatiei pacatoase.

[anna21]

În prealabil postat de IonelS

Pai putem sa ne imaginam numai lucruri de folos noua. Cei care picteaza icoane oare nu au nevoie de imaginatie ? Cei care fac un film crestin oare nu au nevoie de imaginatie ? V-a placut Ostrovul ? Credeti ca a fost facut fara imaginatie ? In arta nu exista arta de calitate fara aceasta calitate exceptionala si necesara: imaginatia !

Pictezi icoane sau realizezi filme cu tematica ortodoxa?
Nu stiu despre pictat icoane, dar presupun ca totusi regulile sunt foarte stricte si presupun mult post si rugaciune, tocmai pentru a aduna gandurile si a nu lasa lor imaginatiei.. (dar poate este viziunea mea idealizata despre ce cred eu ca ar trebui sa fie.. nu stiu cum se picteaza icoane).
Dar despre filme cu tematica ortodoxa, cred ca mai castigat este cel care se gandeste la pacatele proprii decat cel care priveste un film, oricat de elevat. Nu intru in detalii, cititi cartile lui Virgiliu Gheorghe.

[aureliapopescu]

În prealabil postat de Scotianul

Foarte,foarte interesant post.O singura intrebare ca sa stiu unde sa caut mai pe larg:este cumva din ,,Patologia imaginatiei" iar autor este Jean Claude Larchet? Multumesc pentru precizari.

Sunt cateva spicuiri ce mi s-a parut mie mai interesante si stricte la subiect.
Cartea este "Terapeutica bolilor spirituale" autor Jean Claude Larchet. Acolo descrie pe larg toate acestea: imaginatie, desfranare,rugaciune, pocainta, mandrie, smerenie, etc. Cartea a aparut la editura Sophia cu binecuvantarea Preasfintitului Parinte Galaction.
Eu am mai recomandat aceasta cartea dar pentru a nu crede cei din jur ca am facut fixatie pe ea nu am mai dat de aceasta data sursa. Scuze si ma bucur ca mai sunt cititori ai carti.
Doamne ajuta!