Papalitatea

[adiandrea6]

Daca imi permiteti si mie o opinie despre Fii lui Dumnezeu, ca mi se pare ca voi cam complicati niste lucruri care sunt destul de simple la originea lor.
Avem in Biblie parabola fiului risipitor pe care o stiti foarte bine. In parabola este vorba despre un TATA(Dumnezeu), doi FII (cel ascultator si cel risipitor, adica noi crestinii) si niste SLUGI (toti cei care nu sunt crestini, si o sa explic mai incolo). Fiul risipitor pleaca DE LA CASA TATALUI CU JUMATATE DIN MOSTENIRE, o cheltuie toata in risipa si desfrau, si ajungand infometat pe drumuri, isi da seama ca la casa tatalui Sau SI SLUGILE o duceau mai bine decat el acum. Asa ca se intoarce convins ca a pacatuit atat de mult in fata Tatalui Sau incat nu mai este vrednic de a fi fiul Lui, ci dorea sa fie primit macar in randul slugilor. Insa Tatal nu a gandit ca si fiul, dimpotriva, i-a redat haina cuvenita unui Fiu si a taiat vitelul cel bun pentru el. Cu alte cuvinte, Fiul ramane mereu Fiu (si aici are dreptate Mihnea) dar in curtea Tatalui nu sunt doar Fii ci si slugile, insa slugile nu au dreptul la mostenirea Tatalui, ci la aceasta au dreptul doar Fii. Cand Fiul a plecat de acasa, pe "omul" de la care si-a luat mostenirea il recunostea ca pe Tatal lui, cu alte cuvinte, inainte de a fi un om ratacitor, a fost fiu, a fost cineva care il recunostea pe "omul" din parabola, ca si Tatal Sau. Nu acelasi lucru se poate spune despre slugi, care, nerecunoscandu-L pe acel "om" ca si Tata, ci ca Stapan, nu aveau dreptul la mostenire. Ca sa devina si ei fii cu drept de mostenire, trebuie infiati ca si fii, si avand in vedere ca Tatal din parabola nu este un om ci este insusi Dumnezeu Tatal, infierea noastra ca fii si ridicarea din postura de slugi, se face prin Botez la cei care cred in Iisus ca Fiu al lui Dumnezeu (deci aici are dreptate Doctor_Faustus). Insa de indata ce calitatea de Fii ne este acordata, nu o mai pierdem, ci daca devenim ratacitori, vom fi niste fii ratacitori, nu vom fi niste slugi ratacitoare. Iar pentru reintoarcerea la Tatal, ati vazut ce trebuie facut: parere de rau, dorinta de indreptare, si Tatal ne va iesi in cale sa ne imbratiseze, sa ne dea din nou haina alba de Fii (haina pe care am manjit-o cu noroiul din grajdul porcilor, adica a pacatelor), si sa ne puna la masa cu El pentru a ne da bucatele cele mai alese pe care le are. Pentru aceasta Botezul ramane valabil pe viata, calitatea de Fiu nu se mai poate lua inapoi, chiar daca ne dovedim ratacitori. Suntem mereu fii, mai mult sau mai putin ratacitori, dar mereu fii. Nu insa la fel se intampla cu cei care nu L-au cunoscut niciodata pe Tatal, ei nu pot fi fii daca nu isi cunosc Tatal, ci raman in stare de slugi. Iar Tatal isi iubeste si slugile, si lor le face bine, insa slugile nu au parte de mostenire impreuna cu Tatal, asa cum au fii, ca atare doar fiii sunt frati intre ei, in timp ce ceilalti raman slugi pentru ca nu vor (inca) sau pur si simplu nu stiu ca pot fi infiati ca fii. Asta nu inseamna ca sunt neaparat oameni rai, pentru ca exista si slugi bune si credincioase, si dupa cum bine observati, slugi ale aceluiasi Tata/Dumnezeu pe care il recunosc de stapan!