De ce unele femei nu au dureri la nastere?

[mary_mary]

Multumesc pentru raspunsuri (medicale si crestine).Ma bucur ca am gasit pe cineva ca dumneavoastra!

Pentru noi femeile, care am avut curajul sa ne intemeiem o familie si sa avem copii, sfaturile sunt bine venite.

Din pacate multe femei vad problemele de dupa nastere ca o "corvoada" de care e vinovat copilul sau le e rusine sa vorbeasca despre aceste probleme de sanatate care apar imediat sau la ani dupa nastere (mai ales dupa nasterea normala) neglijandu-si sanatatea. Asta duce in timp la schilodirea trupului dar si a sufletului, la destramarea spiritului de familie.
Corectarea problemei la timp iti permite sa fii in continuare mama si sotie, chiar daca asta consta in a suferi fizic (operatii) pentru a continua sa te bucuri de frumusetile vietii! Dumnezeu ne da "testul" dar si "compensatia".

Am o alta intrebare: daca fac operatia (operatiile) dupa recuperare voi mai putea practica arte martiale macar pt mine?! ....fara pregatire in forta, concursuri etc?.....sau pericolul ramane si trebuie sa ma multumesc cu alergarea de dimineata?!

Trebuie sa fac niste alegeri pe termen lung, aveam niste planuri / visuri care implicau sportul, iar acum diagnosticul asta mi-a cam "zdruncinat" tot ce planuiam.

Familia si sanatatea sunt cele mai importante iar visele pot fi "schimbate" , dar vreau sa fiu informata ca sa stiu ce sa schimb :)

[zaharia_2009]

În prealabil postat de mary_mary

Multumesc pentru raspunsuri (medicale si crestine).Ma bucur ca am gasit pe cineva ca dumneavoastra!

Pentru noi femeile, care am avut curajul sa ne intemeiem o familie si sa avem copii, sfaturile sunt bine venite.

Din pacate multe femei vad problemele de dupa nastere ca o "corvoada" de care e vinovat copilul sau le e rusine sa vorbeasca despre aceste probleme de sanatate care apar imediat sau la ani dupa nastere (mai ales dupa nasterea normala) neglijandu-si sanatatea. Asta duce in timp la schilodirea trupului dar si a sufletului, la destramarea spiritului de familie.
Corectarea problemei la timp iti permite sa fii in continuare mama si sotie, chiar daca asta consta in a suferi fizic (operatii) pentru a continua sa te bucuri de frumusetile vietii! Dumnezeu ne da "testul" dar si "compensatia".

Am o alta intrebare: daca fac operatia (operatiile) dupa recuperare voi mai putea practica arte martiale macar pt mine?! ....fara pregatire in forta, concursuri etc?.....sau pericolul ramane si trebuie sa ma multumesc cu alergarea de dimineata?!

Trebuie sa fac niste alegeri pe termen lung, aveam niste planuri / visuri care implicau sportul, iar acum diagnosticul asta mi-a cam "zdruncinat" tot ce planuiam.

Familia si sanatatea sunt cele mai importante iar visele pot fi "schimbate" , dar vreau sa fiu informata ca sa stiu ce sa schimb :)

Dupa interventiile chirurgicale va este necesar 1 an de refacere fara efort complet iar apoi cu un antrenor care sa fie priceput si sa stie sa dozeze efortul si sa-l creasca treptat . Regula este ca la cel mai mic semn neplacut resimtit in perineu in timpul efortului este sa-l incetati si sa-l abandonati . Sportul presupune totusi un efort sustinut chiar daca este de categoria ,,pt. mine" si nu de performanta . Teoretic este posibil dar cu multa atentie dupa acel an. Depinde insa si de constitutia dvs. , adica nu de inaltime si greutate ci de caliateta muschilor si a fasciilor si a tendoanelor, cit de repede se refac , cit de integral si cit de trainice , de tari sunt, pt. a se evita posibiliatea recidivelor .

[mary_mary]

Multumesc pentru sfaturi!

Acum inteleg ca aceasta operatie nu e "floare la ureche" si se aplica "cum te pastrezi, asa te ai".

Recunosc ca m-am crezut superwoman si de multe ori m-am descurcat singura dupa nastere, desi nu trebuia ( mutat mobila la curatenie, urcat copil cu tot cu carut si cumparaturi 4 etaje aproape zilnic cam 2 ani cat a fost copilul mic), dar asa au fost circumstantele si nu am avut la cine apela. Sotul lucra si lucreaza "zi lumina" (cum se zice popular) si nu apuca sa ma salveze la treburile casnice. Acum cred ca aceste activitati "casnice" combinate cu frigul si racelile de la servici au dus la acest diagnostic/efect mai repede decat la alte femei.
Sport faceam "in recuperare" mizand pe slabit si dezvoltarea vitezei si nu a fortei: slabisem 14 kg intr-un an. Visam la "viitoare" competitii, examene de grad etc. Nu pot spune ca am facut "ceva" la antrenament care sa-mi provoace aceasta problema medicala (urasc abdomenele iar de aparatele de forta nu m-am apropiat serios de ani de zile).

Stiu ca de obicei aceste probleme apar de la nasterea naturala si cu precadere la persoanele mai in varsta (cel putin asa mi s-a dat de inteles).... ori femeile isi ascund problema asta (RVP-ul) ani de zile pana nu mai pot rabda si ajung tarziu la medic, problema degenerand in timp si ajungandu-se la operatii capitale.

Sper sa ma ajute Dumnezeu ca totul sa fie bine: operatia, recuperarea, viata de familie.