Papalitatea

[kesarion_breb]

În prealabil postat de Erethorn

"Masonii sunt fii lui Dumnezeu" - evident, toti oamenii sunt fii lui Dumnezeu, inclusiv masonii. Ca unii fii au plecat in tari straine sa bea partea lor de avere, asta e alta problema, dar ei raman fii, chiar daca fii ratacitori.

Domnule "creştin" "catolic", astfel de afirmaţii parcă sunt venite din partea oricui altcuiva dar nu din partea unui creştin. Se pare că dumneata confunzi grav noţiunile de creaţie a lui Dumnezeu şi fiu al lui Dumnezeu şi încerci să amesteci lucrurile cu o perversitate extrem de periculoasă, însă astfel de alunecări aberante deja nu mai sunt o surpriză în "biserica" "catolică". Ceea ce ai afirmat denotă într-un mod mai mult decât evident că dumneata nu prea mai ai nici o tangenţă cu adevăratul creştinism, lucru care nu este de mirare din moment ce agenda "catolică" are planuri de globalizare şi de stăpânire jurisdicţională a lumii.

"Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut." (Ioan 1:12-13)

"Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus." (Galateni 3:26)

"Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte! Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori - moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim." (Romani 8:14-17)

"Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este." (1 Ioan 3:1-2)

"Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!" (Efeseni 5:8)

"Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei." (Ioan 12:36)

"Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului." (1 Tesaloniceni 5:5)

Deci domnule "creştin" "catolic", cum poţi să îţi permiţi să afirmi asemenea enormităţi, asemenea aberaţii fără de margini, asemenea elucubraţii pline de amăgire şi de minciună ?? După credinţa creştină cea adevărată, fii ai lui Dumnezeu sunt doar cei care se nasc de la Dumnezeu, cei care cred în Iisus Hristos ca Mântuitor şi ca Fiu al lui Dumnezeu şi ca adevărata Lumină, cei care sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, cei care cred în Lumină şi care urmează Lumina !!! Aceştia sunt după adevărata credinţă creştină fii ai lui Dumnezeu; cei care nu fac acestea nu sunt fii ai lui Dumnezeu, sunt doar oameni creaţi de Dumnezeu şi atât !!! De unde reiese că dumneata nu ai nici un habar despre ce înseamnă a fi fiu al lui Dumnezeu după credinţa creştină revelată de Dumnezeu şi rezultă mai mult decât evident că nu eşti un creştin, ci eşti probabil un nou "iluminat", cu mască de creştin, care vrea să mistifice Revelaţia Dumnezeiască !!

Masonii deci nu intră şi nici nu pot intra în categoria fiilor lui Dumnezeu, pentru că ei nu îndeplinesc condiţiile specificate de Revelaţia Dumnezeiască ! Mai mult, ei nu doar că nu sunt fii ai Luminii care este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Unul-Născut Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii, nu doar că Iisus Hristos nu este Lumina lor, ci ei au o cu totul altă "Lumină", una neştiută decât de ei, care nu este Iisus Hristos şi nu se identifică cu Fiul lui Dumnezeu, Lumina creştinilor !!! Asemenea, ei nu sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, ci de un cu totul alt duh, sau alte duhuri, străin complet de Duhul lui Dumnezeu !! Deci masonii nu sunt fii ai lui Dumnezeu, ci sunt cunoscători ai unei alte "Lumini", care este însă respinsă de fiii lui Dumnezeu pentru că "cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. (Ioan 10:4-5)

Deci domnule "creştin" "catolic" dacă ai venit aici pe un forum creştin să ne umpli capul cu mistificări ale Revelaţiei Divine, nu ai făcut decât să arăţi tuturor că habar nu ai despre ce înseamnă a fi creştin şi că scopul dumitale este mistificarea Revelaţiei după părerile dumitale personale, sau împrumutate de la alţii, păreri care însă nu au nimic în legătură cu Adevărul Revelat de Dumnezeu. Însă probabil că dumneata, spre deosebire de cei care sunt cu adevărat creştini, eşti prea ocupat cu răspândirea unei noi evanghelii, a evangheliei sociale care vrea să aducă bunăstare materială şi dezvoltare umană integrală; trebuie că evanghelia care cerea creştinilor să devină sfinţi şi fii ai lui Dumnezeu este prea învechită pentru dumneata, evanghelia lui Iisus Hristos probabil că este depăşită din punctul dumitale de vedere şi simţi nevoia unei noi evanghelii pentru o nouă ordine mondială globalizată !!

[Erethorn]

În prealabil postat de kesarion_breb

Domnule "creştin" "catolic", astfel de afirmaţii parcă sunt venite din partea oricui altcuiva dar nu din partea unui creştin. Se pare că dumneata confunzi grav noţiunile de creaţie a lui Dumnezeu şi fiu al lui Dumnezeu şi încerci să amesteci lucrurile cu o perversitate extrem de periculoasă, însă astfel de alunecări aberante deja nu mai sunt o surpriză în "biserica" "catolică". Ceea ce ai afirmat denotă într-un mod mai mult decât evident că dumneata nu prea mai ai nici o tangenţă cu adevăratul creştinism, lucru care nu este de mirare din moment ce agenda "catolică" are planuri de globalizare şi de stăpânire jurisdicţională a lumii.

"Şi celor câţi L-au primit, care cred în numele Lui, le-a dat putere ca să se facă fii ai lui Dumnezeu, care nu din sânge, nici din poftă trupească, nici din poftă bărbătească, ci de la Dumnezeu s-au născut." (Ioan 1:12-13)

"Căci toţi sunteţi fii ai lui Dumnezeu prin credinţa în Hristos Iisus." (Galateni 3:26)

"Căci câţi sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu sunt fii ai lui Dumnezeu. Pentru că n-aţi primit iarăşi un duh al robiei, spre temere, ci aţi primit Duhul înfierii, prin care strigăm: Avva! Părinte! Duhul însuşi mărturiseşte împreună cu duhul nostru că suntem fii ai lui Dumnezeu. Şi dacă suntem fii, suntem şi moştenitori - moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună-moştenitori cu Hristos, dacă pătimim împreună cu El, ca împreună cu El să ne şi preamărim." (Romani 8:14-17)

"Vedeţi ce fel de iubire ne-a dăruit nouă Tatăl, ca să ne numim fii ai lui Dumnezeu, şi suntem. Pentru aceea lumea nu ne cunoaşte, fiindcă nu L-a cunoscut nici pe El. Iubiţilor, acum suntem fii ai lui Dumnezeu şi ce vom fi nu s-a arătat până acum. Ştim că dacă El Se va arăta, noi vom fi asemenea Lui, fiindcă Îl vom vedea cum este." (1 Ioan 3:1-2)

"Altădată eraţi întuneric, iar acum sunteţi lumină întru Domnul; umblaţi ca fii ai luminii!" (Efeseni 5:8)

"Cât aveţi Lumina, credeţi în Lumină, ca să fiţi fii ai Luminii. Acestea le-a vorbit iisus şi, plecând, S-a ascuns de ei." (Ioan 12:36)

"Căci voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei; nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului." (1 Tesaloniceni 5:5)

Deci domnule "creştin" "catolic", cum poţi să îţi permiţi să afirmi asemenea enormităţi, asemenea aberaţii fără de margini, asemenea elucubraţii pline de amăgire şi de minciună ?? După credinţa creştină cea adevărată, fii ai lui Dumnezeu sunt doar cei care se nasc de la Dumnezeu, cei care cred în Iisus Hristos ca Mântuitor şi ca Fiu al lui Dumnezeu şi ca adevărata Lumină, cei care sunt mânaţi de Duhul lui Dumnezeu, cei care cred în Lumină şi care urmează Lumina !!! Aceştia sunt după adevărata credinţă creştină fii ai lui Dumnezeu; cei care nu fac acestea nu sunt fii ai lui Dumnezeu, sunt doar oameni creaţi de Dumnezeu şi atât !!! De unde reiese că dumneata nu ai nici un habar despre ce înseamnă a fi fiu al lui Dumnezeu după credinţa creştină revelată de Dumnezeu şi rezultă mai mult decât evident că nu eşti un creştin, ci eşti probabil un nou "iluminat", cu mască de creştin, care vrea să mistifice Revelaţia Dumnezeiască !!

Masonii deci nu intră şi nici nu pot intra în categoria fiilor lui Dumnezeu, pentru că ei nu îndeplinesc condiţiile specificate de Revelaţia Dumnezeiască ! Mai mult, ei nu doar că nu sunt fii ai Luminii care este Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, Unul-Născut Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toţi vecii, nu doar că Iisus Hristos nu este Lumina lor, ci ei au o cu totul altă "Lumină", una neştiută decât de ei, care nu este Iisus Hristos şi nu se identifică cu Fiul lui Dumnezeu, Lumina creştinilor !!! Asemenea, ei nu sunt călăuziţi de Duhul lui Dumnezeu, Duhul Sfânt, Duhul Adevărului, ci de un cu totul alt duh, sau alte duhuri, străin complet de Duhul lui Dumnezeu !! Deci masonii nu sunt fii ai lui Dumnezeu, ci sunt cunoscători ai unei alte "Lumini", care este însă respinsă de fiii lui Dumnezeu pentru că "cunosc glasul lui. Iar după un străin, ele nu vor merge, ci vor fugi de el, pentru că nu cunosc glasul lui. (Ioan 10:4-5)

Deci domnule "creştin" "catolic" dacă ai venit aici pe un forum creştin să ne umpli capul cu mistificări ale Revelaţiei Divine, nu ai făcut decât să arăţi tuturor că habar nu ai despre ce înseamnă a fi creştin şi că scopul dumitale este mistificarea Revelaţiei după părerile dumitale personale, sau împrumutate de la alţii, păreri care însă nu au nimic în legătură cu Adevărul Revelat de Dumnezeu. Însă probabil că dumneata, spre deosebire de cei care sunt cu adevărat creştini, eşti prea ocupat cu răspândirea unei noi evanghelii, a evangheliei sociale care vrea să aducă bunăstare materială şi dezvoltare umană integrală; trebuie că evanghelia care cerea creştinilor să devină sfinţi şi fii ai lui Dumnezeu este prea învechită pentru dumneata, evanghelia lui Iisus Hristos probabil că este depăşită din punctul dumitale de vedere şi simţi nevoia unei noi evanghelii pentru o nouă ordine mondială globalizată !!

Deci fiul ratacit nu ma este fiu ? Nu mai este asteptat de Tatal, pentru a fi intinsa masa cu vitelul cel ingrasat ?

[kesarion_breb]

În prealabil postat de Erethorn

Deci fiul ratacit nu ma este fiu ? Nu mai este asteptat de Tatal, pentru a fi intinsa masa cu vitelul cel ingrasat ?

Bă băiatule, tu ai cumva impresia că ai venit să vorbeşti cu "proştii" şi "ignoranţii" de ortodocşi ? Tu te faci că nu înţelegi ce spune Scriptura ? Lasă-ne cu interpretările tale mistificatoare ! Chiar nu îţi dai seama că eşti penibil ?! Una este să fii un om creat de Dumnezeu şi cu totul altceva este să fii un fiu al lui Dumnezeu iar Revelaţia Dumnezeiască spune foarte clar acest lucru !! Dacă ai tu vreo nouă "revelaţie" n-ar fi rău să îţi anunţi superiorii pe cale ierarhică şi să le spui şi lor !!

[kesarion_breb]

În prealabil postat de Erethorn

Deci fiul ratacit nu ma este fiu ? Nu mai este asteptat de Tatal, pentru a fi intinsa masa cu vitelul cel ingrasat ?

Domnule "creştin" "catolic", interpretarea pe care încerci să o dai pildei fiului risipitor este de-a dreptul jenantă pentru un creştin. Dacă noi oamenii am fi toţi fii ai lui Dumnezeu aşa cum încerci să răstălmăceşti Sfânta Scriptură, interpretând în sens literal cuvintele repectivei pilde evanghelice, atunci înseamnă că, din moment ce noi am fi fii ai Tatălui am avea aceeaşi natură cu a Lui, adică am avea aceeaşi natură dumnezeiască necreată pe care o are Tatăl, fapt care nu este doar o mare eroare şi erezie, ci este de-a dreptul o blasfemie !! Deci domnule "catolic", nu ar fi rău ca, înainte de a lansa asemenea afirmaţii cu consecinţe blasfemiatoare, să mai şi gândeşti puţin !!

Iar dacă dumneata simţi că trebuie să calci în picioare, să mistifici, să falsifici, să interpretezi complet greşit şi de-a dreptul blasemiator Revelaţia Dumnezeiască doar pentru a îl apăra pe papa de la Roma, atunci înseamnă că dumneata ai serioase probleme duhovniceşti !!! Dacă pentru dumneata papa de la Roma este mai important decât Dumnezeu şi Revelaţia Lui, înseamnă că ai serioase probleme duhovniceşti !!!

[IonelS]

Documente cutremuratoare din seria aggiornamento

AGGIORNAMENTO (aducere la zi) este denumita miscarea de secularizare din cadrul Bisericii Catolice. Prin acest demers se doreste atragerea unui numar cat mai mare de credinciosi mai ale dintre catolicii nepracticanti, cat si din randul celorlalte popoare. Spre exemplu, pentru a converti la catolicism pe bastinasii insulelor indepartate, care inca se inchina la zei purtand costume din frunze si buruieni, Papa a decis incorporarea a catorva practici pagane, ritualuri africane, asa ca bastinasii sa se simta ca casa. Asta in lumea inapoiata. Pentru vestici, s-a adoptat o alta aggiornamentare: spectacole de balet, dansuri acrobatice sau concerte. Pentru budisti si yoghini, Papa a facut aprecieri la adresa celor mai mari draci, aaah, guru am vrut sa spun, ai lor. Astfel, il putem zari pe Papa presarand flori pe mormantul lui Mahatma Gandhi. Secole de-a randul in Biserica primelor veacuri au fost martirizati numerosi crestini pentru ca refuzau sa se inchine idolilor (unii chiar din randul crestinilor de rit apusean), iar acum asistam la o re-paganizare a lumii. Dar secularismul, aflat la rang de virtute in Biserica Catolica si in Vest, castiga din ce in ce mai multi adepti si in tarile Ortodoxe, mai ales la romani. Trebuie mentionat aici spovedania prin telefon sau prin internet, Liturghia transmisa la televizor sau pe internet, slujirea cu dvera trasa si cu Usile Imparatesti deschise, iar nu in ultimul rand suprimarea canoanelor opritoare de la Sfanta Impartasanie. Asadar, aceste imagini vin ca o avertizare. Sa luam aminte! Am fost acuzati pe nedrept de denigrare a imaginii BC prin manipularea unor informatii de acest gen. Pentru a clarifica aceasta problema raspundem ca imaginile si articolele din rubrica Aggiornamento nu surprind caderi personale, proprii si altor slujitori si ierarhi, ci prezentam fapte si demersuri oficiale, chiar daca pe plan local (eparhiale, diocezale). BC si-a asumat acest risc dupa deciziile Conciliului II Vatican. Nu prezentam acestea cu placere, frecandu-ne mainile, cum ar crede unii, ci cu durere. Atat romano-catolicii cat si ortodocsii ar trebui sa cugete la acest aspect, al secularizarii. Ce va fi in viitor cu Biserica? Va ajunge club, iar credinta hobby?

[IonelS]

DESPRE CATOLICISM


Orice analist avizat si sincer dar mai ales apartinind Bisericii celei dreptmaritoare, poate observa un fapt pe cit de evident, pe atit de caracteristic pentru ideologia si politica pe care o desfasoara Vaticanul si biserica Romei. Anume ca, mai ales dupa Conciliul Vatican II, teologia romano-catolica se prezinta din ce în ce mai activ în mediile ecumenice ca pastratoarea, îmbogatitoarea Traditiei Ortodoxe Rasaritene, cu singura deosebire ca romano-catolicii s-au manifestat în alt spatiu geografic si cultural; în plus, cu citeva exceptii care îsi vor gasi cit de curind o rezolvare facila, esenta teologiei lor si scopul final al demersului lor teologic ar fi similar cu al Bisericii Ortodoxe. Aceasta teorie a asa numitelor "biserici-surori" este bazata pe recunoasterea de catre teologii ecumenisti a succesiunii apostolice, a tainelor si a existentei harului mintuitor si sfintitor în biserica Romei, daca nu în plinatatea lui, macar într-o masura mai mica decit în Biserica Ortodoxa. Aceasta este opinia pe care curentul ecumenist încearca s-o impuna, în ciuda nenumaratelor dovezi din întreaga traditie a Bisericii dreptmaritoare dar si a faptelor concrete promovate de politica de dominatie universala a Vaticanului. Realitatea este cu totul alta decit încearca sa o acrediteze teologii ecumenisti; acestia nu îsi gasesc nici o sustinere în Traditia Bisericii Ortodoxe si nici în Sfinta Scriptura. Sfintii Parinti nu au vorbit niciodata nici de „teoria ramificatiilor” (anume ca diversele confesiuni crestine ar fi ramuri ale unui trunchi comun care este Biserica lui Hristos) si nici nu au pomenit de recunoasterea succesiunii apostolice la romano-catolici. Succesiunea apostolica presupune înainte de toate succesiunea în adevar si nu doar o succesiune formala, istorica, a unei înlantuiri de episcopi care au ocupat scaunul Romei. Recunoasterea succesiunii apostolice este o eroare dogmatica si canonica grosolana daca ea se face fara ca o anume grupare eterodoxa sa revina la ortodoxie. Iata opinia reputatului canonist romin, parintele profesor Liviu Stan într-un articol al sau consacrat tocmai succesiunii apostolice:
„Este greu sa se gaseasca în scrierile Sfintilor Parinti ceva care sa infirme (…) paralelismul între succesiunea apostolica sacramentala si aceea în credinta a episcopatului sau mai bine zis a preotiei în totalitatea ei. De altfel, atitudinea vechii Biserici în chestiunea întreruperii succesiunii apostolice sacramentale prin caderea din credinta, adica prin ruperea succesiunii în credinta, este exprimata si în hotaririle canonice ale Bisericii si anume în canoanele 46, 47, 68 apostolice;7.II Ec; 95 Trulan, etc. care prevad rebotezarea ereticilor si hirotonirea din nou a clericilor acestora de orice grad - episcopi, prezbiteri sau diaconi.
(…) De altfel, cum s-ar putea imagina o succesiune sacramentala fara una de credinta? A admite asa ceva, nu înseamna oare a ne închipui sau a ne face iluzia ca Mintuitorul ar îngadui ca prin puterea harului sfintitor, prin puterea preotiei sa se întareasca si sa se raspindeasca ratacirile, ereziile? Ar fi însa cu neputinta sa se conceapa ca harul preotiei ar avea si destinatia de a servi si minciuna sau ratacirea, nu numai adevarul, si ca Mintuitorul ar îngadui sa fie pus acest har în slujba celor care naruiesc, iar nu zidesc Biserica? Este evident ca harul preotiei nu poate fi folosit împotriva credintei sau în slujba necredintei. De aceea el nu poate sa existe la eretici, caci prezenta lui la acestia, ar însemna binecuvintarea pacatului, sfintirea sau consacrarea lui. Ca urmare, în nici un chip succesiunea sacramentala nu poate exista fara succesiunea în credinta." Recomandam cu caldura acest articol al pr. prof. Liviu Stan, în care acesta, cu puterea argumentatiei bazate pe cuvintul Sfintilor Parinti si pe deciziile Sinoadelor ecumenice si sinoadelor locale, arata fara putinta de tagada ca: "Trebuie sa se conceapa ca Biserica ortodoxa nu este îndreptatita sa admita validitatea tainelor unei alte Biserici sau grupari religioase crestine, si deci nici existenta succesiunii apostolice în vreuna din acestea, decit daca, fie respectivele, fie unii membri ai lor, ar cere sa stabileasca intercomuniune „in sacris” cu ea, sau sa fie primiti în Ortodoxie.”
Acestea fiind spuse, vom constata, examinind cu atentie declaratiile si manifestarile romano-catolicilor, ca ei promoveaza nu numai inovatii periculoase în asa-zisa lor "Liturghie" dar si adopta initiative demne de a stirni un ris general.
În spatele declaratiilor lor prietenesti se regasesc aceleasi ambitii politice lumesti ca si în trecut. De aceea, în ciuda declaratiilor lor de iubire fata de Traditia Ortodoxa (ca în bulele papale „Tertio Milenio Adveniente” si „Orientale Lumen”), trecerea la dreapta credinta a acelora care se declara cu tarie prietenii Ortodoxiei în mai toate întilnirile ecumenice, nu se produce.
Multi din studentii nostri studiaza la Universitati apusene romano-catolice sau protestante. Strategia romano-catolicilor este veche si binecunoscuta din istorie. Spre exemplu, daca ne aplecam asupra istoriei uniatismului rominesc dar si asupra acestui fenomen al uniatiei din alte tari, teologii romano-catolici nu vor fi niciodata de acord daca un student ortodox ce învata într-o universitate apuseana le-ar cere, spre exemplu, sa treaca la romano-catolicism. Ei însa spera ca acel student, odata întors în tara sa, mult mai lax si mai tolerant în ceea ce priveste acrivia dogmelor si canoanelor ortodoxe, sa accepte la momentul potrivit actul uniatiei cu Roma ca pe ceva usor de înfaptuit si ca pe o normalitate.
Asa s-a întimplat si în veacul XVII, cu primul episcop romin unit, Atanasie Anghel (1698-1701); el a urmat seminarul teologic calvin din Ciugud-Alba si a izbutit sa cistige prin importante sume de bani bunavointa guvernatorului Transilvaniei si a altor dregatori, iar în septembrie 1697 a plecat în tara Romineasca, pentru ca sa primeasca, potrivit vechiului obicei, darul arhieriei. Se pare ca la Bucuresti se cunosteau intentiile catolicilor de a atrage pe romini si ca noul candidat - tinar si fara multa învatatura - nu prezenta prea multa încredere. De aceea a fost tinut la Bucuresti vreo patru luni, pentru a i se completa învatatura si a fi întarit în Ortodoxie. Desigur ca influenta dogmatica eterodoxa primita anterior, relativismul sau dogmatic si slabiciunea sa personala au avut ultimul cuvint în deciziile sale.

[IonelS]

Continuare

Dupa semnarea unirii cu Roma, toate promisiunile catolicilor de a usura existenta credinciosilor noii Biserici unite si de a avea reprezentare politica, s-au prabusit. În plus, în documentul de unire semnat de preotii ortodocsi la 7 octombrie 1698 se stipula ca rominii apartinind Bisericii Unite cu Roma îsi vor pastra neatinse sarbatorile, calendarul si Liturghia lor. Ei trebuiau doar sa faca ascultare de papa. Noua Biserica Unita cu Roma a obtinut unele drepturi prin edictele date de împaratul Leopold în februarie 1699 si martie 1701. Dar nici unul din aceste privilegii obtinute pe hirtie nu s-a transpus în practica. Drepturile promise s-au dovedit minciuni grosolane care au generat mai tirziu tensiuni sociale si multa varsare de singe pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. Astfel, interesul prea mare manifestat de catre ierarhie si cler pentru avantaje materiale si drepturi sociale, primind fata de pastrarea credintei, a condus la apostazie, cum de atitea ori s-a întimplat în istorie. Slujbele bisericesti ale unitilor au devenit pas cu pas din ce în ce mai asemanatoare cu cele ale romano-catolicilor. S-a aratat astfel înca o data ca puritatea credintei si apararea ei sunt mult mai importante decit obtinerea unor avantaje lumesti, fiind ele chiar si drepturi sociale si politice. În Transilvania, uniatismul a adus numai ura, singe si dezbinare între cei care au ramas fideli credintei stramosesti si cei care au aderat la biserica unita. Mai mult, chiar ierarhii uniti n-au fost întotdeauna ascultati de catre Roma; sa ne amintim doar de cazul ierarhului unit Inochentie Micu Klein care a murit în mizerie si dispret în Italia, cersind drepturile sociale mult-promise pentru noua biserica unita.
În 1761, generalul armatei austriece imperiale, Adolf von Bukow, a distrus cu tunurile în Ardeal - fiind trimis în misiune de împarateasa Maria Tereza - peste 140 manastiri si biserici ortodoxe care refuzau sa renunte la Ortodoxie.
Iata citeva doar din metodele "crestine" folosite de catolici pentru a-si extinde dominatia geografica pe orizontala. Ca sa nu mai vorbim de nenumarate alte exemple asemanatoare gasite în istoria altor natii: cruciadele singeroase care au culminat cu caderea Constantinopolului sub cruciati în 1204 si slabirea iremediabila a puterii militare a Bizantului confruntat cu amenintarea turceasca - în aceasta cruciada, a IV-a, armatele apusene au profanat si distrus biserici si catedrale, au jefuit si înstrainat odoare si multe sfinte moaste din locasurile sfinte ale Constantinopolului. Alt fapt s-a petrecut în istoria Georgiei Evului Mediu: în secolul XIII, regina Rusudan a Georgiei a cerut ajutor din Occident contra invaziei mongole. Ea a scris chiar si papei din Roma cerind un minim ajutor militar. Si care a fost raspunsul papei? Papa a trimis reginei un ajutor imediat: cinci misionari romano-catolici.
Apare însa imediat si întrebarea fireasca: cum se mai pot declara romano-catolicii prietenii si fratii Ortodoxiei, cind ei si acum încurajeaza si-si întaresc prozelitismul în tarile ortodoxe ale Europei rasaritene? Sa ne amintim doar Colegiile din Roma deschise pentru greci sau pentru romini, cu scopul declarat „sa constituie pepiniere pentru viitorii apostoli ai acestor popoare” . Se gasesc de asemenea în Roma si alte institute facute pentru a sustine o intensa propaganda catolica în rindul popoarelor din Orient: „Institutum Pontificium Orientale” (din 1917), „Institutul Biblic Pontifical” (pentru promovarea uniatismului prin studii si publicatii). Din 1921 functioneaza la Roma un institut special pentru rusi, numit „Russicum”, si în 1937 la Roma s-a desfasurat primul „Congres International pentru Orientul Crestin”. Aggiornamento în teologia romano-catolica.
În vremurile de azi, atitudinile ierarhilor si teologilor romano-catolici devin din ce în ce mai scandaloase. Astfel, într-un articol aparut în „The Washington Post”, vineri, 25 Octombrie 1996, pagina A1-A14, Academia Stiintifica Pontificala dadea publicitatii un document oficial privind tema principala a acelei întilniri: originile si evolutia vietii pe pamint! Mentionam ca raportul anual al acestei Academii reuneste savanti renumiti din întreaga lume, catolici sau nu, multi dintre ei laureati ai Premiilor Nobel. Si iata declaratia apartinind papei Ioan Paul al II-lea, declaratie publicata în numarul mai sus amintit din „The Washington Post”:
„Astazi, mai mult decit acum 50 de ani, cunostintele stiintei moderne ne fac sa concluzionam ca teoria evolutionista este mai mult decit o ipoteza… Rezultatele cercetarilor stiintifice, nu rationate sau induse, ci întreprinse separat de savanti, constituie ele însele un argument major în favoarea acestei teorii.” David Beyers, directorul executiv al Comitetului pentru Stiinta si Valori Umane din cadrul Conferintei Episcopilor Catolici, a spus cu aceasta ocazie: „Acesta este un pas important: Biserica si-a schimbat opiniile. Ieri, Biserica spunea ca esti liber sa accepti evolutia sau orice forma de creationism. Astazi Biserica declara ca vom accepta evolutia care, în orice caz, exista, de facto. Cine se mai îndoieste astazi în Biserica Romano-Catolica asupra evolutiei? Eu cred ca nimeni.”

[IonelS]

Dupa semnarea unirii cu Roma, toate promisiunile catolicilor de a usura existenta credinciosilor noii Biserici unite si de a avea reprezentare politica, s-au prabusit. În plus, în documentul de unire semnat de preotii ortodocsi la 7 octombrie 1698 se stipula ca rominii apartinind Bisericii Unite cu Roma îsi vor pastra neatinse sarbatorile, calendarul si Liturghia lor. Ei trebuiau doar sa faca ascultare de papa. Noua Biserica Unita cu Roma a obtinut unele drepturi prin edictele date de împaratul Leopold în februarie 1699 si martie 1701. Dar nici unul din aceste privilegii obtinute pe hirtie nu s-a transpus în practica. Drepturile promise s-au dovedit minciuni grosolane care au generat mai tirziu tensiuni sociale si multa varsare de singe pe tot parcursul secolului al XVIII-lea. Astfel, interesul prea mare manifestat de catre ierarhie si cler pentru avantaje materiale si drepturi sociale, primind fata de pastrarea credintei, a condus la apostazie, cum de atitea ori s-a întimplat în istorie. Slujbele bisericesti ale unitilor au devenit pas cu pas din ce în ce mai asemanatoare cu cele ale romano-catolicilor. S-a aratat astfel înca o data ca puritatea credintei si apararea ei sunt mult mai importante decit obtinerea unor avantaje lumesti, fiind ele chiar si drepturi sociale si politice. În Transilvania, uniatismul a adus numai ura, singe si dezbinare între cei care au ramas fideli credintei stramosesti si cei care au aderat la biserica unita. Mai mult, chiar ierarhii uniti n-au fost întotdeauna ascultati de catre Roma; sa ne amintim doar de cazul ierarhului unit Inochentie Micu Klein care a murit în mizerie si dispret în Italia, cersind drepturile sociale mult-promise pentru noua biserica unita.
În 1761, generalul armatei austriece imperiale, Adolf von Bukow, a distrus cu tunurile în Ardeal - fiind trimis în misiune de împarateasa Maria Tereza - peste 140 manastiri si biserici ortodoxe care refuzau sa renunte la Ortodoxie.
Iata citeva doar din metodele "crestine" folosite de catolici pentru a-si extinde dominatia geografica pe orizontala. Ca sa nu mai vorbim de nenumarate alte exemple asemanatoare gasite în istoria altor natii: cruciadele singeroase care au culminat cu caderea Constantinopolului sub cruciati în 1204 si slabirea iremediabila a puterii militare a Bizantului confruntat cu amenintarea turceasca - în aceasta cruciada, a IV-a, armatele apusene au profanat si distrus biserici si catedrale, au jefuit si înstrainat odoare si multe sfinte moaste din locasurile sfinte ale Constantinopolului. Alt fapt s-a petrecut în istoria Georgiei Evului Mediu: în secolul XIII, regina Rusudan a Georgiei a cerut ajutor din Occident contra invaziei mongole. Ea a scris chiar si papei din Roma cerind un minim ajutor militar. Si care a fost raspunsul papei? Papa a trimis reginei un ajutor imediat: cinci misionari romano-catolici.
Apare însa imediat si întrebarea fireasca: cum se mai pot declara romano-catolicii prietenii si fratii Ortodoxiei, cind ei si acum încurajeaza si-si întaresc prozelitismul în tarile ortodoxe ale Europei rasaritene? Sa ne amintim doar Colegiile din Roma deschise pentru greci sau pentru romini, cu scopul declarat „sa constituie pepiniere pentru viitorii apostoli ai acestor popoare” . Se gasesc de asemenea în Roma si alte institute facute pentru a sustine o intensa propaganda catolica în rindul popoarelor din Orient: „Institutum Pontificium Orientale” (din 1917), „Institutul Biblic Pontifical” (pentru promovarea uniatismului prin studii si publicatii). Din 1921 functioneaza la Roma un institut special pentru rusi, numit „Russicum”, si în 1937 la Roma s-a desfasurat primul „Congres International pentru Orientul Crestin”. Aggiornamento în teologia romano-catolica.
În vremurile de azi, atitudinile ierarhilor si teologilor romano-catolici devin din ce în ce mai scandaloase. Astfel, într-un articol aparut în „The Washington Post”, vineri, 25 Octombrie 1996, pagina A1-A14, Academia Stiintifica Pontificala dadea publicitatii un document oficial privind tema principala a acelei întilniri: originile si evolutia vietii pe pamint! Mentionam ca raportul anual al acestei Academii reuneste savanti renumiti din întreaga lume, catolici sau nu, multi dintre ei laureati ai Premiilor Nobel. Si iata declaratia apartinind papei Ioan Paul al II-lea, declaratie publicata în numarul mai sus amintit din „The Washington Post”:
„Astazi, mai mult decit acum 50 de ani, cunostintele stiintei moderne ne fac sa concluzionam ca teoria evolutionista este mai mult decit o ipoteza… Rezultatele cercetarilor stiintifice, nu rationate sau induse, ci întreprinse separat de savanti, constituie ele însele un argument major în favoarea acestei teorii.” David Beyers, directorul executiv al Comitetului pentru Stiinta si Valori Umane din cadrul Conferintei Episcopilor Catolici, a spus cu aceasta ocazie: „Acesta este un pas important: Biserica si-a schimbat opiniile. Ieri, Biserica spunea ca esti liber sa accepti evolutia sau orice forma de creationism. Astazi Biserica declara ca vom accepta evolutia care, în orice caz, exista, de facto. Cine se mai îndoieste astazi în Biserica Romano-Catolica asupra evolutiei? Eu cred ca nimeni.”

[IonelS]

În Europa actiunile papei au un efect magistral. În 1985 la Vincennes, s-a inaugurat un templu tibetan, unde au fost „consacrati” 10 francezi drept „lama” si într-un timp scurt au fost consacrati alti 14 francezi drept „lama” tibetani. În Franta s-au estimat 30 centre religioase tibetane, la acel moment. În iulie 1987, un ziar local descrie modul de viata a unui lama tibetan si mentioneaza ca multi lama au sosit în Franta de la Darjeeling, India. Unul dintre ei si-a deschis în Franta în 1987, în localitatea Plaigne, „Templul celor 1000 de Buda”. Acesta este cel mai mare templu tibetan din Franta si unele dintre statui au peste 7 metri în înaltime. Acesti calugari tibetani traiesc aparent din donatii, însa cum au reusit ei atunci sa ridice un asemenea templu? Pe banii cui?
Este bine stiut ca din trupul stricat al unei credinte eretice, viermuiesc si odraslesc noi erezii. Prin urmare vor fi usor de înteles urmatoarele fapte uimitoare si scandaloase, nu mai putin condamnabile decit faptele istorice despre opulenta, erorile si atitudinea departe de smerenia crestina a ierarhiei romano-catolice.
La numai citeva ore dupa închiderea lucrarilor Conciliul Vatican II, Karol Wojtyla a declarat despre slujbele bisericesti în Biserica Romano-catolica: „totul se va schimba: cuvintele, gesturile, culorile, vesmintele, imnografia, arhitectura. Problema reformarii Liturghiei este enorma si e dificil de prevazut cum se va sfirsi.” Anii urmatori au adus confirmarea acestei decizii. În mai 1980 în Zair, papa a consacrat 8 episcopi la o ceremonie de un milion de participanti. Preotii se leganau în timp ce multimea cinta „gloria”; dupa aceea au cintat în Swahili, Lingala si Kikongo, acompaniati de chitare, acordeoane si tam-tamuri. Apoi, la un serviciu divin oficiat de papa la Nairobi, ofertorium-ul a fost de fapt, un ritual african: triburi de negri din Kenya au adus cosulete cu fructe, o oaie care behaia, obiecte de artizanat local. Papa însusi si-a asezat pe cap faimoasa podoaba „Masai”, de 40 centimetri înaltime, ornata cu pene, iar pe umeri o mantie „Masai” rosie. În februarie 1982, ultima liturghie a papei în Africa a constat din cintece si dansuri traditionale africane, similare cu cele pe care le executau triburile africane atunci cind îsi ucideau sclavii în ritualurile lor pagine. Doua luni mai tirziu, Reuniunea Nationala Liturgica a Episcopilor din Volta Superioara a prescris ritualul liturgic, constind dintr-un amalgam de asa-numite elemente crestine din dansuri traditionale, batai ritmice din palme, strigate de femei, bataia ritmica a tam-tamului, pentru a marca fiecare moment mai important. În Postul Mare, în Vinerea Mare, un grup de dansatori, barbati si femei, trebuie sa salute Crucea.
În mai 1984, papa a celebrat liturghia în Papua - Noua Guinee. Cu aceasta ocazie, 250 de dansatori, pe jumatate dezbracati si purtind ornamente multicolore, au executat dansurile lor rituale acompaniate de batai de tobe.
În septembrie 1984, papa a hirotonit opt diaconi în Canada. În timpul acestei ceremonii, indigenii au aprins focul sacru, arzind plante pentru a chema Marele Spirit Ke-Jem-Manito, apoi i-au daruit papei o pana înmuiata în singe proaspat. În 1985, în timpul calatoriei sale în Togo, papa a declarat: „Pentru prima data m-am rugat împreuna cu cei care cred în animism.” De fapt, în 1985 în Togo, papa a participat la un ritual pagin propriu-zis, nemaiascunzidu-se sub masca unei liturghii crestine. Astfel, papa însotit de vrajitori s-a deplasat într-o padure. Jurnalul „L'Osservatore Romano” descrie cum papa a acceptat sa invoce puterea magica a apei si a mortilor: „Papa a executat toate miscarile si gesturile rituale, folosind faina si apa si împrastiindu-le pe pamint în mai multe directii. Dupa aceea, el însusi s-a plecat la pamint.”
E important sa amintim ca ideea unificarii tuturor religiilor s-a conturat mai cu putere înca de la Chicago (1893) si Paris (1900). Masoneria a propus sa se faca un Congres al tuturor religiilor, pentru a promova „o religie universala, acceptata de popoare de toate culturile si traditiile”, asa cum Loja Marelui Orient a declarat înca de la mijlocul sec. al XIX-lea. La 27 octombrie 1986, papa Ioan Paul al II-lea a adus la realitate acest proiect al masoneriei. El a primit în bazilica Sfintului Francisc din Assisi, pe reprezentantii marilor religii ale lumii pentru a se ruga împreuna. Locul rezervat lui Dalai Lama era chiar altarul central, unde acesta a instalat o statuie a lui Budha. Episcopii catolici au vazut statuia si nu au spus nimic… Un an mai tirziu evenimentul s-a repetat la Biserica Santa Maria din Trastavere din Roma, spre satisfactia masonilor, care si-au publicat victoria în ziarul „Hiram” scos de Loja Marelui Orient. Masonul F.M. Marsaudon scria: „Catolici, ortodocsi, protestanti, evrei, musulmani, hindusi, budisti, liber-cugetatori, pentru noi nu sunt decit porecle; francmasoneria este numele întregii familii.”
Relatiile catolicilor cu francmasoneria au facut multe valuri si sunt binecunoscute în occident. Astfel, Mary Ball Martinez a descris în cartea ei cum în acest secol multi papi au ajuns masoni. Jurnalista Mary Ball Martinez a fost 15 ani reporter al Vaticanului pentru o seama de reviste faimoase (The Wonderer) sau la alte reviste ca „The National Review”. Mary Ball afirma ca papa Ioan al XXIII-lea era initiat în francmasonerie si ca a participat la întrunirile Lojei Marelui Orient de la Paris din 1940. Carlos Vasquez, mare Comandor al Francmasoneriei Mexicane, a declarat ca papa Ioan XXIII si de asemenea Paul al VI-lea erau masoni; episcopul Sergio Mendez din Cuernabaca (care a introdus la Conciliul Vatican II initiativa de a anula interdictia credinciosilor catolici de a putea fi si masoni), a fost în aceeasi loja cu Carlos Vasquez, dupa cum declara chiar acesta din urma. În „CDL Report” din mai 1995, gasim urmatoarea mentiune: „Pe noua strazi ale Vaticanului sunt patru loje masonice. Unii din cei mai înalti reprezentanti ai staff-ului Vaticanului sunt membri ai masoneriei si apartin Ritului Scotian.”

[IonelS]

CONCLUZII:


Toate faptele prezentate mai sus pot fi explicate cu usurinta daca luam în considerare mai înainte de toate ca romano-catolicii nu au refuzat niciodata sa faca compromisuri cu puterea politica lumeasca pentru a-si mentine si extinde suprematia. Confesiunea romano-catolica, bazata pe un sistem doctrinar complet strain de învatatura apostolica, a luptat sa supravietuiasca prin filozofia sa umanista si antropocentrica. Astfel, nici harul si nici ajutorul dumnezeiesc nu pot fi împartasite credinciosilor prin tainele acestei confesiuni. O teologie deconectata de orice legatura cu Dumnezeu Cel slavit în Sfinta Treime (prin refuzul lor de a accepta energiile necreate), explica rolul major acordat omului (papei) pentru a sustine si justifica credinta lor falimentara si nemintuitoare. Refuzul sistematic de a accepta dogmele Ortodoxiei, prozelitismul, uniatismul si celelalte metode folosite pentru a-si cistiga cit mai multi credinciosi, ne fac astazi sa privim cu multa circumspectie la declaratiile de iubire si respect pe care acestia le fac cu insistenta faca de crestinismul Ortodox rasaritean.