Evolutionismul-religia care pregateste venirea antihristului!

[Dumitru73]

În prealabil postat de georgiana.gabriela

Ai dreptate. Am inteles altceva decat vroiai sa spui. Da, sunt de acord cu tine, in multe biserici si manastiri se poate sa se spuna asta, dar nu este ceva gresit. Nu cred eu ca niciodata nu s-a vorbit despre rai in acele manastiri. Dar ei incearca cu tot dinadinsul sa indrepteze lumea, sa-i faca sa constientizeze ca pacatul nu este tocmai ceva usor. Da, intr-adevar, sunt pacate "pe care noi oamenii le iertam foarte usor", dar sunt destul de grele.

"Lumea te iarta daca esti un pacatos, depravat, te iarta daca esti ca ea, dar nu te va ierta niciodata daca incerci sa te ridici deasupra ei si sa fii mai bun" (Parintele Arsenie Boca, "Ucigasa cetate")

De aceea ni se nazare ca este rau in a preveni lumea despre iad, ne simtim jicniti probabil, credem ca noi nu vom ajunge niciodata acolo, orice am face. Dar ei ne atrag atentia ca nu este asa cum gandeste omul. Pe masura ce omul este mai pacatos, avand pacate mari, le considera pe celelalte mici, dar, de exemplu calugarii imbunatatiti, sau crestinii traitori, isi dau seama de realitate si isi vad pacatele pe care lumea le considera mici, le vad cat de mari sunt intr-adevar si isi dau seama de pacatele lor.

Calugarii si preotii din acele manastiri si biserici, nu gresesc daca previn lumea despre pericolul la care se expun facand pacate. Nu cred eu ca n-au vorbit niciodata despre Rai, dar probabil au fost luati in ras, sau au intampinat nepasare, si apoi au incercat si varianta cealalta, ca omul stie mai bine de frica, decat de bine.
Si raiul nu este infatisat ca un lucru imposibil. Tot ce se cere este sa ai inima curata, sa crezi in dumnezeu si sa iubesti pe aproapele tau facand fapte bune, si namaisavarsind pacatul. Nu este imposibil. Asa ni se pare noua, pentru ca ne complacem in pacat, si nu vrem sa-l lasam. Dar vom vedea ca imediat ce am lasat un anume pacat, sau mai multe, ni se va parea mult mai usor sa o luam pe calea mantuirii, si ne vom gasi pacea, desi este nevoie unori de suferinta, dar si de post si osteneala, rugaciune si mers sa biserica.

"nemaisavarsind pacatul" - cred ca asta este ceva mai greu, avand in vedere ca doar Dumnezeu este fara de pacat.

Dar aceasta imagine de justitiar, creata lui Dumnezeu, este sustinuta de multe povestioare ce le gasesti prin diverse paterice.
De multe ori am citit despre oameni, crestini, calugari ce au pierit in mod groaznic pentru niste pacate minore.

[georgiana.gabriela]

În prealabil postat de Dumitru73

"nemaisavarsind pacatul" - cred ca asta este ceva mai greu, avand in vedere ca doar Dumnezeu este fara de pacat.

Dar aceasta imagine de justitiar, creata lui Dumnezeu, este sustinuta de multe povestioare ce le gasesti prin diverse paterice.
De multe ori am citit despre oameni, crestini, calugari ce au pierit in mod groaznic pentru niste pacate minore.

Da. Greseala mea. "nemaisavarsind pacatul" este o exprimare gresita pentru ca, dupa cum ai spus, numai Dumnezeu este fara de pacat. Ma refeream la faptul ca fiecare om trebuie sa-si puna in minte si sa incerce pe cat posibil sa nu mai savarseasca pacatul, sa infrunte toate ispitele si sa creada in Dumnezeu. Pentru ca omul nu poate face nimic (bun) fara Dumnezeu, si "la Dumnezeu toate sunt cu putinta", iar ispitele nu vin niciodata peste puterea noastra de a le infrunta.
Bineinteles ca nu este om care sa nu greseasca, dar nu exista om caruia sa-i fie imposibil sa nu greseasca. Daca vrem, putem, numai sa credem ca Dumnezeu ne ajuta, si ca nu este meritul nostru. Singurul nostru "merit" este pacatul, pe care-l acceptam de buna voie. Spun ca faptele bune nu sunt meritul nostru (in afara de faptul ca noi avem vointa de a le face) pentru ca firea omului dupa cadere este inclinata spre pacat, si omul singur, fara ajutorul lui Dumnezeu, nu poate face nimic.
Deci putem sa nu mai savarsim cel putin pacatele cele mai grele pe care le-am facut pana in momentul cand ne-am hotarat sa le lepadam de la noi. Mai sunt pacate care-l muncesc pe om (de exemplu gandurile), acestea sunt foarte greu de "nesavarsit", dar multi sfinti au ajuns la biruinta lor.
Iar pentru noi, cei carora ne este greu sa scapam de aceste pacate (mici, cum le spunem noi), nu exista alta nadejde decat spovedania (pe langa rugaciune si post, pentru ca rugaciunea si postul de ajuta sa scapi de ele), de aceea duhovnicii ne atrag atentia sa ne spovedim des, pentu ca pacate face omul foarte des.

Si referitor la calugarii si sfintii care au "murit in chinuri groaznice pentru niste pacate minore", aceia mai sufera si pentru pacatele neamului lor, aceia pot scoate semintii intregi (din neamul lor) din iad prin suferinta pe care o poarta, si poarta acea suferinta pentru ca o pot duce si o accepta cu iubire pentru Dumnezeu si pentru semeni, fara sa carteasca. Pentru ca dupa cum ispita nu este imposibil de infruntat, tot asa si Crucea nu este imposibil de purtat. Dumnezeu ingaduie oamenilor ispite pe care le pot infrunta (pentru a le pune credinta la incercare), si le daruieste Cruci pe care le pot purta (pentru a se mantui, iar celor ce pot duce cruci si mai grele, pentru a se desavarsi).