Ce se intampla cu sufletul dupa moarte

[zorobabel]

În prealabil postat de glykys

Domnule draga, ce spune Gabriela8 este conform credintei ortodoxe. Dumneata ai o alta credinta, sa-ti fie de bine, daca vrei sa o expui, ai libertate de opinie, dar marturiseste-le tuturor si numele ei (al credintei tale), ca sa nu ii induci in eroare pe unii mai nestiutori, care, de vreme ce intra pe un forum crestin-ortodox, vor sa afle invatatura ortodoxa!

Acest topic face parte din sectia Generalitati deci pot sa imi expun punctul de vedere, daca se vrea un raspuns strict ortodox poate fi mutat topicul pe sectiunea Biserica Ortodoxa.
Legat de apartenenta religioasa nu e relevant, relevant este sa se dea opinii din Sf Scriptura, nu povesti.

În prealabil postat de glykys

Va mai mirati apoi ca sunteti discriminati, neintelesi si netolerati de ortodocsi... Deci, daca vrei toleranta si egalitate, spui asa: In credinta ta, X..., se spune ca dupa ce moare omul ..., iar in credinta ortodoxa se spune ce am scris eu, Gabriela si cei care am mai raspuns la acest topic. Ca sa nu fie nimeni indus in eroare si sa aleaga omul cu buna stiinta in ce sa creda si ce sa faca.

Eu raspunsul l-am dat intr-o maniera politicoasa, asa ca nu vad de ce as fi netolerat. Doar daca va deranjeaza adevarul, si din pacate deranjeaza. Tu daca esti bolnava de cancer ti-ar place sa iti spuna doctorul ca esti sanatoasa si sa mori?sau preferi sa ti se spuna ca esti bolnava si sa faci "tratamentul" pentru a putea fi vindecata?
In credinta mea, care e crestina, si care se fundamenteaza pe Sf Scriptura, se spune ca omul are sansa pocaintei cat timp traieste, dupa ce-a murit nu se mai poate schimba nimic.
Din pacate raspunsurile voastre nu sunt conforme cu Sf Scriptura, asa ca mai intai ar trebui sa cititi Sf Scriptura si apoi sa vii cu raspunsuri. Cu mantuirea nu-i de joaca.
Eu daca as fi in locul persoanei care a pus intrebarea as putea gasi f usor in raspunsul vostru o portita pentru a trai in pacat ca oricum se roaga rudele etc si o sa fiu eu mantuit candva. Ce rol mai are pocainta in teoria prezentata de tine? Niciunul, ca oricine poate fi mantuit pe baza anumitor ritualuri. Asta a invatat Hristos?

În prealabil postat de zorobabel

Acest topic face parte din sectia Generalitati deci pot sa imi expun punctul de vedere, daca se vrea un raspuns strict ortodox poate fi mutat topicul pe sectiunea Biserica Ortodoxa.
Legat de apartenenta religioasa nu e relevant, relevant este sa se dea opinii din Sf Scriptura, nu povesti.



Eu raspunsul l-am dat intr-o maniera politicoasa, asa ca nu vad de ce as fi netolerat. Doar daca va deranjeaza adevarul, si din pacate deranjeaza. Tu daca esti bolnava de cancer ti-ar place sa iti spuna doctorul ca esti sanatoasa si sa mori?sau preferi sa ti se spuna ca esti bolnava si sa faci "tratamentul" pentru a putea fi vindecata?
In credinta mea, care e crestina, si care se fundamenteaza pe Sf Scriptura, se spune ca omul are sansa pocaintei cat timp traieste, dupa ce-a murit nu se mai poate schimba nimic.
Din pacate raspunsurile voastre nu sunt conforme cu Sf Scriptura, asa ca mai intai ar trebui sa cititi Sf Scriptura si apoi sa vii cu raspunsuri. Cu mantuirea nu-i de joaca.
Eu daca as fi in locul persoanei care a pus intrebarea as putea gasi f usor in raspunsul vostru o portita pentru a trai in pacat ca oricum se roaga rudele etc si o sa fiu eu mantuit candva. Ce rol mai are pocainta in teoria prezentata de tine? Niciunul, ca oricine poate fi mantuit pe baza anumitor ritualuri. Asta a invatat Hristos?

iertare ca intreb, nu fac deloc pe desteapta, dar scrie undeva in scriptura acest lucru, nu de alta, dar eu chiar vreau si sper sa mai fac ceva ptr bunicul meu care toata viata a injurat pe Fiul domnului desi zicea el ca crede in Dzeu. doamne fereste eu il iubescpe bunicul meu, nu il judec dar vreau sa cred ca mai pot face ceva ptr el si din ceea ce ziceti dvs mi se spulbera acea speranta, daca aveti vreun citat va rog sa il postati eu nu stiu biblia prea bine, rusine mie.

În prealabil postat de zorobabel

In credinta mea, care e crestina, si care se fundamenteaza pe Sf Scriptura, se spune ca omul are sansa pocaintei cat timp traieste, dupa ce-a murit nu se mai poate schimba nimic.
Din pacate raspunsurile voastre nu sunt conforme cu Sf Scriptura, asa ca mai intai ar trebui sa cititi Sf Scriptura si apoi sa vii cu raspunsuri. Cu mantuirea nu-i de joaca.

Gradina lui Dumnezeu e mare si incapatoare pentru toata lumea. Eu nu stiu ce Sfanta Scriptura ai citit tu, dar cu certitudine nu e una si aceeasi.
Hai sa luam un caz recent (despre care s-a tot vorbit pe-aici, dar eu am cautat sa stau departe): Madalina Manole. Cine sa-i spuna "Dumnezeu s-o ierte!" si pe ce temei? Cine sa se roage pentru ea cand orice crestin ortodox stie ca sinuciderea este pacatul de neiertat la Dumnezeu si deci este inutila orice incercare, ba chiar ar sfida invataturile sfintilor parinti. Pai daca toate celelalte pacate pot fi iertate daca cineva se indeletniceste de omul acela pacatos (ca pentru pacatosi se fac pomenirile si milosteniile, nu pentru sfinti! La cei care au trait dupa legile Lui Dumnezeu si au ajuns sfinti, ne rugam noi sa ne mijloceasca in rugaciunile noastre!...), nu ti se pare corect ca acel suflet sa fie scos din iad la un moment dat? Oare nu S-a pogorat Mantuitorul si a faramat legaturile iadului si odata cu ele si pacatele neamului omenesc? Oare nu ne vorbeste orice parinte la predica de dupa sf. Liturghie cum spun sfintii Parinti ca in fiecare clipa, datorita rugaciunilor care se fac pentru cei repausati, se ridica spre rai zeci si zeci de suflete care au dobandit pana la urma iertarea si mila Lui Dumnezeu?

Adevarul este ca pentru unii e foarte greu de inteles acest lucru. Ba cineva caruia ii place sa despice firul in patru pe forum cu multa filozofie... teologica, facea bascalie la un moment dat pe aceasta tema spunand ca lumanarea in cadrul bisericii nu are nici o importanta (probabil ca lipsise de la mai multe lectii, inclusiv cea cu fecioarele si candelelele) si ca nici nu se pune problema sa putem noi face ceva pentru cei repausati ca nu scrie niciunde ca "Ultimul stinge lumina"!

Si totusi... exista iubire (chiar pentru cei plecati!) Exista si blestem, din pacate... Si atatea sfinte biserici unde se fac slujbe, rugaciuni si molifte!... Intrebarea se pune daca noi la randul nostru vom avea sansa ca cineva sa se roage pentru iertarea pacatelor noastre si sa aprinda o lumanare din cand in cand in numele nostru?... Bine-ar fi sa ne bizuim pe noi, nu pe vrabia de pe gard!...

[andreicozia]

În prealabil postat de OmuBun

Cine sa se roage pentru ea cand orice crestin ortodox stie ca sinuciderea este pacatul de neiertat la Dumnezeu si deci este inutila orice incercare, ba chiar ar sfida invataturile sfintilor parinti...

Daca asa spun sfintii parinti atunci acele invataturi despre acest subiect, (nu altele) sunt aberatii si derapari. Nu prea cred ca marii ginditori crestini si-au dat asa arbitrar cu parerea despre bolile mintale si cum se manifesta ele.

In locul tau nu m-as pronunta cu "orice crestin ortodox stie ca sinuciderea este pacatul de neiertat la Dumnezeu" cind aceste idei preconcepute au fost pasate de sute de ani fara examinare si in plus Hristos nu a infierat pe cei care din cauza suferintelor mintale si-au pus capat zilelor. Nici de Iuda nu a spus nimic dupa ce a aflat ca acesta s-a spinzurat. ..si ocazii ar fi avut cu duiumul dupa Inviere cind ucenicii i-au povestit post-mortem ce s-a intimplat. Bine in schimb ca noi ortodocsii suntem mai cu mot decit Hristos si-i bagam predania NOASTRA pe git atribuindu-i ginduri, gesturi, si manifestari care Lui nici nu i-au trecut prin minte!

ce este clar:

Omul nu se considera sinucis din diabet - boala
Nu se considera sinucis din infarct - boala
samd
Omul nu se sinucide din boala mintala, la fel ca toate bolile unde iti pierzi controlul asupra organelor, in cazul de fata, creierul si judecata omului sanatos

Deci genul asta de sinucidere nu este constient.

Profund! Adanc! Desavarsit! Bravo, Andrei!

În prealabil postat de andreicozia

Daca asa spun sfintii parinti atunci acele invataturi despre acest subiect, (nu altele) sunt aberatii si derapari. Nu prea cred ca marii ginditori crestini si-au dat asa arbitrar cu parerea despre bolile mintale si cum se manifesta ele.

In locul tau nu m-as pronunta cu "orice crestin ortodox stie ca sinuciderea este pacatul de neiertat la Dumnezeu" cind aceste idei preconcepute au fost pasate de sute de ani fara examinare si in plus Hristos nu a infierat pe cei care din cauza suferintelor mintale si-au pus capat zilelor. Nici de Iuda nu a spus nimic dupa ce a aflat ca acesta s-a spinzurat. ..si ocazii ar fi avut cu duiumul dupa Inviere cind ucenicii i-au povestit post-mortem ce s-a intimplat. Bine in schimb ca noi ortodocsii suntem mai cu mot decit Hristos si-i bagam predania NOASTRA pe git atribuindu-i ginduri, gesturi, si manifestari care Lui nici nu i-au trecut prin minte!

ce este clar:

Omul nu se considera sinucis din diabet - boala
Nu se considera sinucis din infarct - boala
samd
Omul nu se sinucide din boala mintala, la fel ca toate bolile unde iti pierzi controlul asupra organelor, in cazul de fata, creierul si judecata omului sanatos

Deci genul asta de sinucidere nu este constient.

andrei, sa inteleg ca daca un nebun de la spitalul 9 unul care nu are nicio legatura cu realitatea ma refer din acela care este pe alta planeta cum zicem noi se sinucide se considera pacat atat timp cat el nu este in deplinatatea facultatilor mintale?

[zorobabel]

În prealabil postat de OmuBun

Gradina lui Dumnezeu e mare si incapatoare pentru toata lumea.

O fi gradina lui Dumnezeu mare, insa in ea vor intra doar cei ce se incred in Hristos. Nimeni altcineva.

În prealabil postat de OmuBun

Eu nu stiu ce Sfanta Scriptura ai citit tu, dar cu certitudine nu e una si aceeasi.

Sf Scriptura e una singura, deci probabil am citit amandoi aceeasi Scriptura numai ca mesajul pe care fiecare il scoate de acolo e diferit, iar la tine f probabil apar idei care nu se regasesc in Sf Scriptura. Mesajul lui Hristos este clar, omul poate fi mantuit doar in timpul vietii, nu dupa. Ca omul sa fie mantuit el trebuie sa se pocaiasca si sa se intoarca la Dumnezeu, ori acest lucru este posibil cat timp omul este in viata. Daca iti amintesti pilda cu bogatul si saracul Lazar ai sa vezi ca pt bogat nu mai era nici o sansa, desi avea rude in viata. Iti mai redau cateva versete care exprima necesitatea pocaintei :

"Deci pocăiţi-vă şi vă întoarceţi, ca să se şteargă păcatele voastre." - Fapte 3:19

"Ei auzind acestea, au fost pătrunşi la inimă şi au zis către Petru şi ceilalţi apostoli: Bărbaţi fraţi, ce să facem?
Iar Petru a zis către ei: Pocăiţi-vă şi să se boteze fiecare dintre voi în numele lui Iisus Hristos, spre iertarea păcatelor voastre, şi veţi primi darul Duhului Sfânt." - Fapte 2:37-38

Te intreb eu pe tine 2 lucruri la care as dori sa imi raspunzi:
1) poate omul fi mantuit fara sa se pocaiasca?
2)poate omul sa se pocaiasca dupa ce a murit?

În prealabil postat de OmuBun

Hai sa luam un caz recent (despre care s-a tot vorbit pe-aici, dar eu am cautat sa stau departe): Madalina Manole. Cine sa-i spuna "Dumnezeu s-o ierte!" si pe ce temei? Cine sa se roage pentru ea cand orice crestin ortodox stie ca sinuciderea este pacatul de neiertat la Dumnezeu si deci este inutila orice incercare, ba chiar ar sfida invataturile sfintilor parinti.

Madalina Manole, din ce am vazut, si-a facut-o cu mana ei. Poate sa ii spuna oricine Dumnezeu s-o ierte dar asta nu inseamna ca Dumnezeu o va ierta. La fel, oricine se poate ruga pentru ea dar nu inseamna ca Dumnezeu va raspunde pozitiv la aceea rugaciune.
Tu trebuie sa intelegi un lucru, Dumnezeu nu se contrazice, ori daca El afirma ca omul trebuie sa se pocaiasca ca sa fie mantuit apoi degeaba te rogi tu pentru cineva mort sa fie mantuit, practic tu incerci sa il faci pe Dumnezeu sa isi nege afirmatiile si sa mantuiasca pe cineva fara ca acea persoana sa se fi pocait. Iar in al doilea rand Dumnezeu NU POATE ierta pe cineva care nu s-a pocait, daca ar face-o inseamna ca ar fi un Dumnezeu nedrept.

În prealabil postat de OmuBun

Pai daca toate celelalte pacate pot fi iertate daca cineva se indeletniceste de omul acela pacatos (ca pentru pacatosi se fac pomenirile si milosteniile, nu pentru sfinti! La cei care au trait dupa legile Lui Dumnezeu si au ajuns sfinti, ne rugam noi sa ne mijloceasca in rugaciunile noastre!...), nu ti se pare corect ca acel suflet sa fie scos din iad la un moment dat?

Nu e vorba daca mi se pare mie corect sau nu sa fie scos din iad respectivul, ci intrebarea care se pune e urmatoarea, persoana respectiva de ce nu s-a pocait cat a fost in viata? Ce a oprit-o?
O persoana poate fi mantuita prin jerfta lui Hristos doar, ori daca ea a respins aceasta jertfa si prefera sa traiasca in pacat, degeaba te rogi pt ea dupa ce a murit, nu se mai poate face nimic. Din nou iti amintesc pilda cu Lazar si bogatul.
Un alt aspect pe care il omiti e faptul ca iadul este vesnic, chinurile sunt vesnice, ori daca cineva poate fi scos din iad inseamna ca suferinta a fost temporara si nu vesnica.

În prealabil postat de OmuBun

Oare nu S-a pogorat Mantuitorul si a faramat legaturile iadului si odata cu ele si pacatele neamului omenesc?

Mantuitorul a zdrobit moartea, dar omul ca sa fie mantuit trebuie sa se pocaiasca. Jertfa lui Hristos are efect doar asupra celor ce se incred in El. Toti au sansa pocaintei dar nu toti se vor pocai. Uita-te in jurul tau, ti se pare ca oamenii traiesc in ascultare de Dumnezeu?La tot pasul injuraturi, hotii etc. Tu crezi ca astfel de oameni daca nu se pocaiesc vor intra in imparatia lui Dumnezeu?

În prealabil postat de OmuBun

Oare nu ne vorbeste orice parinte la predica de dupa sf. Liturghie cum spun sfintii Parinti ca in fiecare clipa, datorita rugaciunilor care se fac pentru cei repausati, se ridica spre rai zeci si zeci de suflete care au dobandit pana la urma iertarea si mila Lui Dumnezeu?

Revin la intrebarea dinainte, cei care sunt morti de ce nu s-au pocait cat au fost in viata?
De ce se merge pe ideea asta nescripturistica a mantuirii numai dupa moarte?da in timpul vietii ce-au facut oamenii aia de nu s-au pocait?cine i-a oprit sa se pocaiasca?
Iertarea si mila lui Dumnezeu o primesti doar aici pe pamant, daca pleci de aici neimpacat cu Dumnezeu nu mai e nici o sansa.

În prealabil postat de OmuBun

Si totusi... exista iubire (chiar pentru cei plecati!) Exista si blestem, din pacate... Si atatea sfinte biserici unde se fac slujbe, rugaciuni si molifte!... Intrebarea se pune daca noi la randul nostru vom avea sansa ca cineva sa se roage pentru iertarea pacatelor noastre si sa aprinda o lumanare din cand in cand in numele nostru?... Bine-ar fi sa ne bizuim pe noi, nu pe vrabia de pe gard!...

Daca traiesti in ascultare de Dumnezeu nu mai e nevoie sa se roage cineva pentru tine dupa ce ai murit. Talharul de pe cruce a fost mantuit prin pocainta, nu prin rugaciunile altcuiva. Ma repet din nou, pocainta e singura modalitate de a intra in prezenta lui Dumnezeu, asta invata Sf Scriptura.De aceea a murit Hristos, "ca oricine se increde in El sa nu piara ci sa aiba viata vesnica". Problema e ca te poti increde in Hristos aici pe pamant, nu dupa.

În prealabil postat de zorobabel

O fi gradina lui Dumnezeu mare, insa in ea vor intra doar cei ce se incred in Hristos. Nimeni altcineva.

Eu ma refeream la gradina de pe pamant. Despre cealalta... ai perfecta dreptate.

În prealabil postat de zorobabel

Sf Scriptura e una singura, deci probabil am citit amandoi aceeasi Scriptura...

Si cu asta sunt de acord. Dar pilda cu bogatul si cu Lazar nu are relevanta in sensul asta. Bogatul ajuns acolo se gandeste la fratii lui dar ii sunt inabusite toate sansele ca fratilor lui sa le pese de sufletul el fiindca lor nu le pasa nici de sufletele lor.
In finalul mesajului meu am subliniat necesitatea sa ne ingrijim noi insine de sufletele noastre, si sa nu ne bizuim pe vrabia de pe gard...

În prealabil postat de zorobabel

Te intreb eu pe tine 2 lucruri la care as dori sa imi raspunzi:
1) poate omul fi mantuit fara sa se pocaiasca?
2)poate omul sa se pocaiasca dupa ce a murit?

1) da. Ferice de parintii care au copii ce au apucat calea monahismului. (Citeste viata sfantului Alexei, de exemplu) Rugaciunile lor sunt extrem de puternice si folositoare. Numai la noi pe forum cate mame sunt care isi tocesc genunchii rugandu-se pentru copii lor, sotii pentru barbatii lor, copii pentru parinti, pentru scaparea de blesteme... Rostul rugaciunilor nu e numai pentru sine. Si nici numai pentru cei vii. Ca daca-ar fi asa, odata ce omul s-a dus, ce sens are sa-i mai facem pomenirile de 3, 9, 40 de zile, 1 an, dezgropare la 7 ani...
2) Intrebarea 2 n-o inteleg. Cum sa se mai pocaiasca dupa ce moare? Eventual sa se mantuiasca! Prin testament de exemplu... Desi e cam greu de crezut. Dar poate fi salvat cu ajutorul celor dragi. Nimeni nu-i in totalitate rau, deci ipotetic mai are o sansa.

În prealabil postat de zorobabel

Madalina Manole, din ce am vazut, si-a facut-o cu mana ei.

Asta ziceam si eu: cazul sinucigasilor este din start trecut in randul celor fara de sansa.

În prealabil postat de zorobabel

Tu trebuie sa intelegi un lucru, Dumnezeu nu se contrazice, ori daca El afirma ca omul trebuie sa se pocaiasca ca sa fie mantuit apoi degeaba te rogi tu pentru cineva mort sa fie mantuit, practic tu incerci sa il faci pe Dumnezeu sa isi nege afirmatiile si sa mantuiasca pe cineva fara ca acea persoana sa se fi pocait. Iar in al doilea rand Dumnezeu NU POATE ierta pe cineva care nu s-a pocait, daca ar face-o inseamna ca ar fi un Dumnezeu nedrept.

Tu transezi judecata Lui Dumnezeu dupa propria intelegere. Aici nu-i vorba ca Dumnezeu se contrazice, ci ca se lasa induplecat, de rugaciunile noastre, ale preotilor, ale calugarulor, ale mijlocitorilor care au lasat printre noi sfinte moaste grabnic ajutatoare sau ale Preasfintei Fecioare, cea mai milostiva dintre toti.

În prealabil postat de zorobabel

Nu e vorba daca mi se pare mie corect sau nu sa fie scos din iad respectivul, ci intrebarea care se pune e urmatoarea, persoana respectiva de ce nu s-a pocait cat a fost in viata? Ce a oprit-o?

Mie mi-ar fi frica sa judec asa! Tu ai certitudinea mantuirii, doar prin ceea ce faci tu? Ti se pare ca meriti in totalitate mila Lui Dumnezeu? Eu zic sa-ti educi copii in asa fel incat sa faca si ei ceea ce vad ca faci tu pentru strabunii tai. Daca tie nu-ti pasa de strabuni, lor de ce le-ar pasa de tine? Crezi ca va veni Lazar sa le transmita sa mai aprinda din cand in cand si pentru tine o lumanare si sa dea un pomelnic si un parastas? Mai bine nu te pronunta, decat sa o faci gresit, pentru ca bine sa-ti fie tie in timpurile ce vor veni.

În prealabil postat de zorobabel

O persoana poate fi mantuita prin jerfta lui Hristos doar,

Nu discutam despre pagani, sectanti sau eretici.

În prealabil postat de zorobabel

Un alt aspect pe care il omiti e faptul ca iadul este vesnic, chinurile sunt vesnice, ori daca cineva poate fi scos din iad inseamna ca suferinta a fost temporara si nu vesnica.

Exact, dar asta nu datorita lui, ci a celor ce au facut canoane si rugaciuni mari pentru el.

În prealabil postat de zorobabel

Uita-te in jurul tau, ti se pare ca oamenii traiesc in ascultare de Dumnezeu?La tot pasul injuraturi, hotii etc. Tu crezi ca astfel de oameni daca nu se pocaiesc vor intra in imparatia lui Dumnezeu?

Sigur ca vor intra! Dar numai pentru a vedea ce au pierdut. Omule, caile Domnului sunt foarte intortochiate. Citeste cand ai timp "Pelerinul rus" In mod ciudat, si cei plecati deja, pot contribui la mantuirea noastra pe pamant, nu numai invers. E plina Sf. Scriptura si marturisirile sfintilor parinti cu astfel de invataturi.

În prealabil postat de zorobabel

Revin la intrebarea dinainte, cei care sunt morti de ce nu s-au pocait cat au fost in viata?
De ce se merge pe ideea asta nescripturistica a mantuirii numai dupa moarte?da in timpul vietii ce-au facut oamenii aia de nu s-au pocait?cine i-a oprit sa se pocaiasca?

Cine i-a oprit? Ignoranta, anturajul, pacatul stramosesc si inca o sumedenie de alte motive. Practic sunt infinit mai multe sanse sa te ratacesti in viata, decat sa te umpli de Intelepciunea Lui Dumnezeu. Tu vorbesti de ceilalti, iar eu spun ca nici noi nu suntem departe de cei pe care-i enumeri tu, desi nu injuram, nu furam, nu facem multe dintre acele lucruri pe care le stim pacate grele, dar suntem departe de a "straluci" in credinta noastra!

În prealabil postat de zorobabel

Daca traiesti in ascultare de Dumnezeu nu mai e nevoie sa se roage cineva pentru tine dupa ce ai murit. Talharul de pe cruce a fost mantuit prin pocainta, nu prin rugaciunile altcuiva.

Talharului de pe cruce i s-a oferit sansa sa aiba langa el pe insusi Mantuitorul, iar dincolo de El, un om mai pacatos decat el. Daca nenorocitul de dincolo nu s-ar fi manifestat astfel, talharului nu i s-ar fi deschis portita catre rai. Cati dintre noi sesizam in viata, cand ni se deschide portita spre mantuire? Orgoliosi, vanitosi, siguri pe noi si pe sf. Scriptura, totul pare perfect! "Cea mai mare inselare este aceea de a crede ca NU esti in inselare!"

[VasilePr]

În prealabil postat de OmuBun

Eu ma refeream la gradina de pe pamant. Despre cealalta... ai perfecta dreptate.



Si cu asta sunt de acord. Dar pilda cu bogatul si cu Lazar nu are relevanta in sensul asta. Bogatul ajuns acolo se gandeste la fratii lui dar ii sunt inabusite toate sansele ca fratilor lui sa le pese de sufletul el fiindca lor nu le pasa nici de sufletele lor.
In finalul mesajului meu am subliniat necesitatea sa ne ingrijim noi insine de sufletele noastre, si sa nu ne bizuim pe vrabia de pe gard...


1) da. Ferice de parintii care au copii ce au apucat calea monahismului. (Citeste viata sfantului Alexei, de exemplu) Rugaciunile lor sunt extrem de puternice si folositoare. Numai la noi pe forum cate mame sunt care isi tocesc genunchii rugandu-se pentru copii lor, sotii pentru barbatii lor, copii pentru parinti, pentru scaparea de blesteme... Rostul rugaciunilor nu e numai pentru sine. Si nici numai pentru cei vii. Ca daca-ar fi asa, odata ce omul s-a dus, ce sens are sa-i mai facem pomenirile de 3, 9, 40 de zile, 1 an, dezgropare la 7 ani...
2) Intrebarea 2 n-o inteleg. Cum sa se mai pocaiasca dupa ce moare? Eventual sa se mantuiasca! Prin testament de exemplu... Desi e cam greu de crezut. Dar poate fi salvat cu ajutorul celor dragi. Nimeni nu-i in totalitate rau, deci ipotetic mai are o sansa.


Asta ziceam si eu: cazul sinucigasilor este din start trecut in randul celor fara de sansa.


Tu transezi judecata Lui Dumnezeu dupa propria intelegere. Aici nu-i vorba ca Dumnezeu se contrazice, ci ca se lasa induplecat, de rugaciunile noastre, ale preotilor, ale calugarulor, ale mijlocitorilor care au lasat printre noi sfinte moaste grabnic ajutatoare sau ale Preasfintei Fecioare, cea mai milostiva dintre toti.



Mie mi-ar fi frica sa judec asa! Tu ai certitudinea mantuirii, doar prin ceea ce faci tu? Ti se pare ca meriti in totalitate mila Lui Dumnezeu? Eu zic sa-ti educi copii in asa fel incat sa faca si ei ceea ce vad ca faci tu pentru strabunii tai. Daca tie nu-ti pasa de strabuni, lor de ce le-ar pasa de tine? Crezi ca va veni Lazar sa le transmita sa mai aprinda din cand in cand si pentru tine o lumanare si sa dea un pomelnic si un parastas? Mai bine nu te pronunta, decat sa o faci gresit, pentru ca bine sa-ti fie tie in timpurile ce vor veni.


Nu discutam despre pagani, sectanti sau eretici.


Exact, dar asta nu datorita lui, ci a celor ce au facut canoane si rugaciuni mari pentru el.


Sigur ca vor intra! Dar numai pentru a vedea ce au pierdut. Omule, caile Domnului sunt foarte intortochiate. Citeste cand ai timp "Pelerinul rus" In mod ciudat, si cei plecati deja, pot contribui la mantuirea noastra pe pamant, nu numai invers. E plina Sf. Scriptura si marturisirile sfintilor parinti cu astfel de invataturi.


Cine i-a oprit? Ignoranta, anturajul, pacatul stramosesc si inca o sumedenie de alte motive. Practic sunt infinit mai multe sanse sa te ratacesti in viata, decat sa te umpli de Intelepciunea Lui Dumnezeu. Tu vorbesti de ceilalti, iar eu spun ca nici noi nu suntem departe de cei pe care-i enumeri tu, desi nu injuram, nu furam, nu facem multe dintre acele lucruri pe care le stim pacate grele, dar suntem departe de a "straluci" in credinta noastra!


Talharului de pe cruce i s-a oferit sansa sa aiba langa el pe insusi Mantuitorul, iar dincolo de El, un om mai pacatos decat el. Daca nenorocitul de dincolo nu s-ar fi manifestat astfel, talharului nu i s-ar fi deschis portita catre rai. Cati dintre noi sesizam in viata, cand ni se deschide portita spre mantuire? Orgoliosi, vanitosi, siguri pe noi si pe sf. Scriptura, totul pare perfect! "Cea mai mare inselare este aceea de a crede ca NU esti in inselare!"

Doamne ajută!
Mi-a plăcut "discuția" voastră, este interesantă, şi nu numai că îmi place cum gândeşte "OmuBun", dar are dreptate în toate răspunsurile, şi pe lângă ele ar fi multe de adăugat despre acest subiect.
Să nu uităm O CLIPĂ că judecăţile lui Dumnezeu sunt TOTAL diferite de ale oamenilor şi FOARTE ADÂNCI, şi că El este IZVORUL IUBIRII (..."ci cât este de departe cerul de pământ, atât este de mare mila Lui spre cei ce se tem de Dânsul". - Psalmul 102), dar şi al DREPTĂŢII...!!!
Bucurii multe, Doamne ajută şi HRISTOS A ÎNVIAT!

[zorobabel]

În prealabil postat de OmuBun

Si cu asta sunt de acord. Dar pilda cu bogatul si cu Lazar nu are relevanta in sensul asta. Bogatul ajuns acolo se gandeste la fratii lui dar ii sunt inabusite toate sansele ca fratilor lui sa le pese de sufletul el fiindca lor nu le pasa nici de sufletele lor.
In finalul mesajului meu am subliniat necesitatea sa ne ingrijim noi insine de sufletele noastre, si sa nu ne bizuim pe vrabia de pe gard...

Nu le pasa in acel moment dar bogatul ia in calcul o eventuala posibilitate ca ei sa se trezeasca, si de aceea ii spune Avraam sa asculte de Moise si proroci. Oricum, lasand asta la o parte, ce te faci daca unu moare nemantuit si urmasii lui au aceleasi inclinatii "spirituale" ca raposatu, adica nepasare de sufletele lor?

În prealabil postat de OmuBun

1) da. Ferice de parintii care au copii ce au apucat calea monahismului. (Citeste viata sfantului Alexei, de exemplu) Rugaciunile lor sunt extrem de puternice si folositoare. Numai la noi pe forum cate mame sunt care isi tocesc genunchii rugandu-se pentru copii lor, sotii pentru barbatii lor, copii pentru parinti, pentru scaparea de blesteme... Rostul rugaciunilor nu e numai pentru sine. Si nici numai pentru cei vii. Ca daca-ar fi asa, odata ce omul s-a dus, ce sens are sa-i mai facem pomenirile de 3, 9, 40 de zile, 1 an, dezgropare la 7 ani...

Imi pare rau dar aici gresesti. Nimeni nu poate fi mantuit fara sa se pocaiasca. Chiar daca cineva ar avea x copii care aleg monahismul, persoana respectiva trebuie sa se pocaiasca ca sa fie mantuita. Pacatele omului sunt iertate doar prin pocainta personala.

În prealabil postat de OmuBun

2) Intrebarea 2 n-o inteleg. Cum sa se mai pocaiasca dupa ce moare? Eventual sa se mantuiasca! Prin testament de exemplu... Desi e cam greu de crezut. Dar poate fi salvat cu ajutorul celor dragi. Nimeni nu-i in totalitate rau, deci ipotetic mai are o sansa.

Intrebarea a doua era legata de prima, daca un om moare fara sa se fi pocait nu poate sa se mai pocaiasca dupa moarte ceea ce face ca acel om sa fie condamnat la iad. Pocainta se poate face cat timp omul este in viata.

În prealabil postat de OmuBun

Tu transezi judecata Lui Dumnezeu dupa propria intelegere. Aici nu-i vorba ca Dumnezeu se contrazice, ci ca se lasa induplecat, de rugaciunile noastre, ale preotilor, ale calugarulor, ale mijlocitorilor care au lasat printre noi sfinte moaste grabnic ajutatoare sau ale Preasfintei Fecioare, cea mai milostiva dintre toti.

Pai din ce sugerezi tu Dumnezeu s-ar contrazice. E un verset in Proverbele lui Solomon care spune asa:
"Cel care achită pe cel vinovat şi cel ce osândeşte pe cel drept, amândoi sunt urâciune înaintea Domnului."
Te intreb eu pe tine, omul pacatos este vinovat sau nu?
Daca este vinovat si Dumnezeu il iarta, atunci inseamna ca Dumnezeu e nedrept. Numai cei care se incred in Hristos au pacatele iertate si sunt considerati drepti, pentru ca Hristos a platit pentru ei. Dar ceilalti.....nici o sansa.

În prealabil postat de OmuBun

Mie mi-ar fi frica sa judec asa! Tu ai certitudinea mantuirii, doar prin ceea ce faci tu? Ti se pare ca meriti in totalitate mila Lui Dumnezeu?

Din contra, am certitudinea mantuirii prin ceea ce a facut Hristos pentru mine. Daca ma bazam pe mine, as fi fost pierdut.
Mila lui Dumnezeu nu se acorda pe merit. Dumnezeu are mila de cine vrea si se indura de cine vrea.

În prealabil postat de OmuBun

Eu zic sa-ti educi copii in asa fel incat sa faca si ei ceea ce vad ca faci tu pentru strabunii tai. Daca tie nu-ti pasa de strabuni, lor de ce le-ar pasa de tine?

Nu am ce sa fac pentru strabunii mei pentru ca sunt morti(ma refer la bunici si predecesorii lor). Ori daca sunt morti nu vad ce-as mai putea face pentru ei. Pe copii mei ii educ sa asculte de Dumnezeu, asta e cel mai important. Degeaba ii invat sa faca anumite lucruri pentru mine daca ei se vor pierde din cauza ca nu s-au intors la Dumnezeu.
Intrebi de ce le-ar pasa la copii mei de mine? Pentru ca sunt tatal lor , de aceea. Nu pentru ca fac nu stiu ce lucruri pentru strabuni mei.

În prealabil postat de OmuBun

Crezi ca va veni Lazar sa le transmita sa mai aprinda din cand in cand si pentru tine o lumanare si sa dea un pomelnic si un parastas? Mai bine nu te pronunta, decat sa o faci gresit, pentru ca bine sa-ti fie tie in timpurile ce vor veni.

Nu vad la ce mi-ar folosi sa vina Lazar sa faca ceea ce zici tu. Pe mine m-a iertat Hristos, nu Lazar. Si daca Hristos m-a iertat atunci sunt iertat.

În prealabil postat de OmuBun

Omule, caile Domnului sunt foarte intortochiate. Citeste cand ai timp "Pelerinul rus" In mod ciudat, si cei plecati deja, pot contribui la mantuirea noastra pe pamant, nu numai invers. E plina Sf. Scriptura si marturisirile sfintilor parinti cu astfel de invataturi.

Te-as ruga sa imi arati unde scrie in Sf Scriptura ca mortii pot contribui la mantuirea mea?Ca zici ca e plina Sf Scriptura de astfel de lucruri. Singurul mod prin care pot contribui este prin exemplul propriu.

În prealabil postat de OmuBun

Cine i-a oprit? Ignoranta, anturajul, pacatul stramosesc si inca o sumedenie de alte motive. Practic sunt infinit mai multe sanse sa te ratacesti in viata, decat sa te umpli de Intelepciunea Lui Dumnezeu. Tu vorbesti de ceilalti, iar eu spun ca nici noi nu suntem departe de cei pe care-i enumeri tu, desi nu injuram, nu furam, nu facem multe dintre acele lucruri pe care le stim pacate grele, dar suntem departe de a "straluci" in credinta noastra!

Pai daca ignoranta, anturajul etc i-au oprit e vina lor. Au preferat calea pacatului in locul cailor lui Dumnezeu, si asta i-a condamnat la iad.
De acord, calea celui rau e mult mai usoara, numai ca duce la moarte iar omul daca accepta aceea cale va raspunde in fata lui Dumnezeu pentru asta. Uite ce spune Domnului lui Iezechiel:

"Şi tu, fiul omului, spune casei lui Israel: Voi ziceţi aşa: "Nelegiuirile noastre şi păcatele noastre sunt asupra noastră şi ne stingem în ele; cum vom putea dar să trăim?"
Spune-le: Precum este adevărat că Eu sunt viu, tot aşa este de adevărat că Eu nu voiesc moartea. păcătosului, ci ca păcătosul să se întoarcă de la calea sa şi să fie viu. Întoarceţi-vă, întoarceţi-vă de la căile voastre cele rele! Pentru ce să muriţi voi, casa lui Israel?"

Omul ca sa fie mantuit trebuie sa se intoarca de la caile lui pacatoase. Nu exista alta posibilitate. Nu merge cu scuzele la Dumnezeu(am fost ignorant, anturajul m-a tras in jos etc etc).

În prealabil postat de OmuBun

Talharului de pe cruce i s-a oferit sansa sa aiba langa el pe insusi Mantuitorul, iar dincolo de El, un om mai pacatos decat el. Daca nenorocitul de dincolo nu s-ar fi manifestat astfel, talharului nu i s-ar fi deschis portita catre rai.

Talharul de pe cruce a fost mantuit pentru ca s-a pocait. De aceea Hristos i-a zis ca va fi cu El in cer. De unde stii ca celalalt talhar era mai pacatos decat el? Nu ai de unde sa stii, ceea ce e de stiut e faptul ca acest talhar s-a pocait si a fost mantuit.
Portita catre rai i-a fost deschisa in momentul in care a constientizat starea de pacat in care se afla. Multi constientizeaza pacatul dar prefera sa traiasca in pacat si-l resping pe Dumnezeu.

În prealabil postat de OmuBun

Cati dintre noi sesizam in viata, cand ni se deschide portita spre mantuire? Orgoliosi, vanitosi, siguri pe noi si pe sf. Scriptura, totul pare perfect! "Cea mai mare inselare este aceea de a crede ca NU esti in inselare!"

Nu trebuie sa fim siguri pe noi, ci pe ceea ce spune Dumnezeu in Sf Scriptura. Dumnezeu e cel care a facut lumea si El ne-a spus cum putem fi impreuna cu El.
Daca asculti de Dumnezeu nu esti in inselare.