Credeti in reincarnare?

[Viorel]

Unii afirmă că reîntruparea este o noţiune contrară credinţei creştine când despre ea se face aluzie chiar şi în Sfânta Scriptură. Mai întâi trebuie să ştim că această credinţă a revenirii spiritului la viaţa terestră este veche de când lumea. în primii două sute
de ani după Christos, creştinii credeau în această revenire necontenită pe pământ, şi numai de atunci s-a început înlăturarea acestei credinţe, prin votul celor ignoranţi, ca fiind o părere eretică.

S-a mai zis că ideea reîntrupării nu înalţă spiritul. Părerea aceasta e cât se poate de necugetată. Cum poate fi înălţătoare ideea că după moarte spiritul omului pleacă în cer şi acolo duce o viaţă de visare extrafizică, nefăcând nimic, stând alene mii şi milioane de secole?! Unde şi cum mai avansează el când a părăsit viaţa terestră din fragedă copilărie sau direct de la coarnele plugului?

Adevărul este că după ce spiritul şi-a analizat toată viaţa pământească şi a tras învăţămintele folositoare, este cuprins de o iubire nesfârşită faţă de cei lăsaţi pe pământ, faţă de întreaga umanitate, în credinţa că - prin experienţa dobândită în suferinţele şi greşelile sale trecute - le poate fi de folos, doreşte să revină pe pământ, cu scopul de a-i îndruma şi sfătui să nu repete răul făcut de el altădată, îndemnându-i să se ridice la fapte bune, care i-au procurat fericire în spaţiu, provocând astfel, după puterea lui, progresul fraţilor săi pământeni.

Dorinţa duhurilor evoluate de a reveni pe pământ, pentru sprijinirea şi povăţuirea celor înapoiaţi nu este oare un act sublim, ce concordă cu iubirea la care ne-a îndemnat strălucitul Spirit, sublimul nostru Domn şi Dumnezeu Isus Christos? Care concepţie este mai nobilă? Să trăieşti etern într-un paradis, în mod inactiv şi numai pentru tine, egoist, ori să revii periodic pe pământ şi să participi la progresul omenirii, să-i ajuţi pe fraţii tăi mai tineri, care şovăie ori cad în drumul evoluţiei lor?

Dezbrăcaţi de povara dogmelor create omeneşte de conducătorii bisericii creştine, dezbrăcaţi de orice prejudecată, vom descoperi că ideea reîntrupării răspunde unui plan sublim în evoluţia universului, planul Celui infinit în înţelepciune, Creatorul nostru - binecuvântat fie Numele Său. Dacă viaţa noastră terestră a fost presărată cu mai multe împrejurări şi evenimente de o importanţă deosebită, durata şederii în sfera cerească este mai mare, pentru ca prin examinarea vieţii terestre să putem analiza şi extrage învăţătura morală sau ştiinţifică, înregistrată în noi sub formă de aptitudini, înclinaţii ori facultăţi cu care vom reveni în viitoarea reîntrupare.

[Viorel]

Reîntruparea nu înseamnă că spiritul omului renaşte într-un trup de animal. Această credinţă a fost răspândită în popor de preoţii egipteni, asirieni şi indieni, ca o sperietoare pentru omul imoral şi redus mental. Ea nu corespunde adevărului. Este absurd să credem că o fiinţă omenească -înzestrată cu o simţire aleasă, cu un simţ moral şi inteligenţă superioară - să se nască într-un trup de animal imoral şi neinteligent. Cu ce ar contribui la evoluţia generală o asemenea întrupare? Toate faptele naturii au un scop determinat - evoluţia, regulă de la care nu poate face excepţie nici reîntruparea.

Legea reîntrupării nu cere ca noi să ne naştem imediat după moarte; cu toate că se poate
întâmpla, în unele cazuri, ca ea să se facă în minutele următoare părăsirii trupului. în această privinţă s-au citat cazuri când o persoană a murit, şi-a părăsit trupul uzat de boală sau distrus printr-un accident, şi s-a reîntrupat imediat în trupul unui copil în agonie. Spiritul copilului s-a desprins de trupul său fraged şi imediat i-a luat locul un spirit, care şi el îşi părăsise reşedinţa carnală.

Asemenea cazuri de reîntrupări pripite sunt rare, provenind din ignoranţă, nesupunere la reguli şi dintr-o dorinţă vie de a mai trăi în lumea cărnii. In revelaţiile făcute de entităţile spirituale de înaltă evoluţie, se spune că perioada între moarte şi naşterea viitoare poate fi extrem de scurtă - când e vorba de un sălbatic. Cu cât spiritul este mai evoluat, cu atât timpul şederii sale în spaţiu este mai mare. Ea se poate prelungi la marile Lumini ale spaţiilor globului nostru, la mii de ani. Perioada medie, generală, între două întrupări este de aproximativ două sute de ani. Repet însă că acest interval este variabil, din diferite motive.

Astfel spiritul poate să dorească o ascensiune spirituală mai rapidă - prin suferinţa vieţii trupeşti. Poate dori coborârea în lumea fizică mai devreme, pentru a repara nedreptăţile comise. De aceea nu se poate da o regulă generală.

Scarlat Demetrescu, Din Taineel Vietii si ale Universului