Credeti in reincarnare?

[Viorel]

Adevarat zic voua: Nu s-a ridicat intre cei nascuti din femei unul mai mare decat Ioan Botezatorul; totusi cel mai mic in Imparatia Cerurilor este mai mare decat el. Din zilele lui Ioan Botezatorul pana acum, Imparatia Cerurilor se ia prin straduinta si cei ce se silesc pun mana pe ea. Toti proorocii si Legea au proorocit pana la Ioan. SI DACA VOITI SA INTELEGETI, EL ESTE ILIE, CEL CE VA SA VINA. Cine are urechi de auzit sa auda. Matei, 11, 11-14.

"Eu insa va spun voua ca Ilie a si venit, dar ei nu l-au cunoscut, ci au facut cu el cate au voit:; asa si Fiul Omului va patimi de la ei. Atunci au inteles ucenicii ca Iisus le-a vorbit despre Ioan Botezatorul. [Matei, 17.12-13].

Ce nu este clar aici in acest citate din Biblia Ortodoxa? Sau am citat din Biblia Hindusa?

[Viorel]

Acestea sunt faptele, şi tu - care ştii că în dosul acestor inegalităţi există totuşi o dreptate -te mâhneşti deoarece nu o poţi demonstra pe înţelesul tuturor. Toţi te combat cu emfază şi îţi aruncă în faţă fel de fel de argumente. Materialistul, scepticul şi ateul te vor întreba: „Pentru ce un copil se naşte într-un bordei, condamnat prin însăşi naşterea sa la o viaţă restrânsă, iar un altul se naşte în mijlocul unei societăţi avansate în cultură şi civilizaţie, unde are prilejul să înveţe şi să fie educat. Unul vine în lume într-o cameră tristă şi murdară, unde stau grămadă şi alţi nefericiţi. Fireşte, de pe el curg zdrenţele, iar educaţia şi-o va face pe întinsul maidanelor. Un altul se naşte într-o familie bogată, crescut în cele mai bune condiţii şi instruit în cele mai bune şcoli. Unul va fi mai târziu un cerşetor, iar celălalt o personalitate de seamă. Dacă există într-adevăr entităţi spirituale şi dacă ele se nasc egale, pentru ce atâta favoritism? De ce un copil sosit în lumea aceasta este condamnat dinainte la o viaţă mizerabilă, plină de privaţiuni, pe când un altul cunoaşte o viaţă fericită?

Ei, unde este Dumnezeul tău, de care tot vorbeşti? Dacă El ar exista, n-ar mai fi această diferenţă, această distribuire inegală de înlesniri ale vieţii."

Oare destinul ne este impus fără o lege şi fără nici un scop? Pentru ce ocaziile oferite oamenilor sunt atât de inegale? Unul va lucra penibil toată viaţa sa, şi din cauza unui accident îşi va sfârşi zilele într-un azil, iar un altul moşteneşte o moşie întinsă, posedă palate şi automobile, călătoreşte prin ţări îndepărtate şi cu toate acestea este un inactiv, un membru inutil societăţii.

Cum de este permis acest lucru, când se spune că nici un fir de iarbă nu creşte fără voia lui Dumnezeu? Totuşi, cu această orânduire - în aparenţă nedreaptă - suntem în mod instinctiv înclinaţi să credem că, în adâncul tuturor lucrurilor şi întâmplărilor, trebuie să existe Gândirea şi Voinţa Tatălui, plină de iubire şi întemeiată pe dreptate, dar din nefericire nu o putem proba sprijinindu-ne numai pe faptele acestei lumi, pentru că haosul moral este mai evident decât Ordinea divină.

Este adevărat că biserica creştină încearcă să rezolve aceste probleme, dar nu dispune de
mijloace ştiinţifice pentru a-l convinge pe om de existenţa unui spirit, veşnic trăitor, într-o evoluţie continuă, trecând prin toată gama formelor existente, pentru îndeplinirea Legilor divine şi atingerea perfecţiunii. Religiile pământului neputând da lămuriri asupra acestor stări de lucruri, majoritatea omenirii - neştiind ce este dincolo de mormânt, dincolo de lumea materiei fizice - rămâne dezorientată, întrebându-se cu teamă şi îndoială dacă într-adevăr există spiritul şi Dumnezeu.

Din Tainele Vietii si ale Universului, Scarlat Demetrescu

[Viorel]

Marele scop al reîntrupării este educaţia. Din acest motiv ne naştem mereu pe pământ, nu
pentru că am fi siliţi de cineva, ci pentru că entitatea spirituală - în timpul şederii sale în spaţiu - înţelege legile divine care guvernează în univers, înţelege legea evoluţiei şi necesitatea ascensiunii spiritului pe scara infinită a spiritualităţii. Ne întrupăm mereu, pentru că Divinul a sădit în esenţa noastră, în scânteia divină, dorinţa neînfrânată de a ajunge la picioarele Celui care ne-a chemat la viaţă.

Entitatea spirituală doreşte să revină mereu în materia fizică pentru a învăţa, pentru a se lumina şi purifica. Cel care trăieşte pe pământ, uitând de legile din spaţiu, nu doreşte să revină pe pământ, el simţind doar că s-a săturat de atâta muncă şi amar. Intr-adevăr, omul care a mâncat, şi încă prea mult, nu se mai gândeşte la mâncare. De aceea, la finele unei întrupări terestre e de aşteptat să nu mai dorim reîntruparea. Această dorinţă nu se naşte în prima perioadă a şederii noastre în spaţiu, pentru că avem nevoie de un răgaz, timp în care entitatea spirituală înţelege noua condiţie de existenţă, cunoaşte scopul venirii sale acolo şi a vieţii sale terestre.

Conştiinţa spiritului întrupat este mărginită de corpul fizic, şi această conştiinţă devine splendidă, extinsă, când nu mai este limitată de acest corp. între aceste două condiţii - de duh întrupat şi duh liber - există un spaţiu de timp, în care entitatea spirituală îşi ia un avânt deplin şi intră în posesia conştiinţei sale luminoase. Iată de ce în prima perioadă a existenţei sale în spaţiu, entitatea spirituală se cutremură la ideea unei noi reîntrupări în întunericul şi zbuciumul vieţii terestre.

[Viorel]

La botez, se face lepadarea de satana de catre nash in numele sufletului care se boteaza, pentru a se ierta pacatul stramosesc se spune acum. Eu cred ca primii crestini cunosteau ideea de reincarnare, stiau ca sufletul vine din alte vieti cu pacate care trebuiesc curatate si de aceea se facea botezul imediat dupa nastere. Este foarte interesant ca un nou-nascut de 3 luni trebuie sa se lepede de satana ca sa intre in biserica desi sufletul lui a fost creat la momentul conceptiei de catre parinti, dar apoi pana la varsta de 7 ani se poate impartasi fara spovedanie, preotul spunand: pai ce pacate sa aiba ingerasul asta? Adica, la trei luni trebuia sa se lepede de satana ca sa se boteze, apoi se poate impartasi fara probleme, ca nu mai este pacatos? Va rog pe voi, distinsi teologi sa imi explicati acest aspect. Multumesc.

[Viorel]

Danion Vasile combate reincarnarea prin ideea ca sufletul este creat de Dumnezeu la momentul conceptiei de catre parinti, deci nu avem o pre-existenta a sufletului. Atunci, copilasii care mor imediat dupa nastere sau pana la 7 ani, devin conform dogmei ortodoxe ingerasi sau sunt mantuiti. Bun, atunci, celelalte suflete vor striga la judecata: Doamne! De ce nu ne-ai luat si pe noi de pe pamant la varsta frageda ca sa nu apucam sa ne murdarim de pacate! Nu este corect! Eu cred intr-un judecator drept si bun si in egalitatea de sanse! Deci, un Dumnezeu care ne ia de pe Pamant cand doreste El, pe unii de la varsta de 1 ora, pe altii la 90 de ani, harsaiti de pacate, cum ne poate judeca pe toti la fel? In plus, un suflet care a trait doar 1 ora pe pamant cum poate deveni inger? Ce teste a trecut? Ce ispite a infruntat? Ce pocainta a facut?

Nimeni nu intra in Imparatia cerurilor fara examene trecute, fara testari ale “rarunchilor”, deci ce merite are un suflet care are o existenta terestra de 1 ora sau de 1 an ca sa castige mantuirea! Dumnezeu incearca totul, nu exista exceptii de la regula, insusi Iisus Hristos a fost incercat de satana, chiar si el a trebuit testat si incercat, si voi imi spuneti ca un suflet poate intra in imparatia cerurilor fara nici un examen. Daca este asa, atunci voi credeti intr-un Dumnezeu nedrept, in care eu nu pot sa cred, eu cred intr-un Dumnezeu drept care ne iubeste pe toti la fel.

[anna21]

În prealabil postat de Viorel

Danion Vasile combate reincarnarea prin ideea ca sufletul este creat de Dumnezeu la momentul conceptiei de catre parinti, deci nu avem o pre-existenta a sufletului. Atunci, copilasii care mor imediat dupa nastere sau pana la 7 ani, devin conform dogmei ortodoxe ingerasi sau sunt mantuiti. Bun, atunci, celelalte suflete vor striga la judecata: Doamne! De ce nu ne-ai luat si pe noi de pe pamant la varsta frageda ca sa nu apucam sa ne murdarim de pacate! Nu este corect! Eu cred intr-un judecator drept si bun si in egalitatea de sanse! Deci, un Dumnezeu care ne ia de pe Pamant cand doreste El, pe unii de la varsta de 1 ora, pe altii la 90 de ani, harsaiti de pacate, cum ne poate judeca pe toti la fel? In plus, un suflet care a trait doar 1 ora pe pamant cum poate deveni inger? Ce teste a trecut? Ce ispite a infruntat? Ce pocainta a facut?

N-ai tu grija ce pocainta are un prunc!
Dumnezeu ne mantuieste, nu noi prin puterile noastre.

In plus, invatatura bisericii spune clar ca sunt mantuiti cei BOTEZATI!
De aceea parintii care nu se ingrijesc de botezul copilului (iar copilul moare nebotezat) cad sub canonul ucigasului de oameni.. eu asa stiu, corectati-ma daca gresesc.

[tigerAvalo9]

Eu sunt crestin si cred in Hristos,in inviere,in Dumnezeu nu in reincarnare care este in general crezuta de budisti,cei din zona China/Japonia etc.Viata nu ar avea sens daca omul s-ar reincarna si in primul rand nu exista nicio dovada care sa confirme existenta reincarnarii.Punct.

[Viorel]

Există două teorii importante referitoare la spirit:
1.Individualitatea conştientă intră în acţiune numai din momentul naşterii sale pe pământ, adică omul esle o creaţie a Divinităţii, la fiecare naştere.
2.Individualitatea conştientă există de veacuri şi ea nu face decât să coboare, din când în când, în mijlocul materiei fizice şi să anime o formă materială, fizică."

Prima interpretate a fost dată şi susţinută de vreo 1.500 de ani încoace. Numărul celor care
susţin această teorie este în scădere continuă, deoarece cu toată înapoierea în care ne găsim, în ceea ce priveşte ştiinţa spirituală, logica ne arată că această teorie duce la urmări imposibile. într-adevăr, este absurd să presupunem că doi soţi, prin actul lor sexual, dau naştere unei personalităţi care va trăi în veşnicie. Normai este ca o personalitate chemată la viaţă printr-un procedeu fizic, să înceteze de a mai trăi în urma procedeului fizic al morţii sale. Se invocă puterea divină în creaţia acestui om chemat la viaţa fizică. Curios, se invocă puterea creatoare a Divinităţii numai cu ocazia unirii sexuale a oamenilor?! Dacă este vorba de creaţia de moment a Divinităţii, ea nu s-ar putea face şi fără răscolirea pasiunilor omeneşti?

Divinitatea este infinită în putere, în înţelepciune, după cum rezultă din tot ce este în jurul nostru. Planul urmărit este acela ca părinţii să formeze lutul în care va veni omul spaţial, entitatea; spirituală ce va însufleţi materia fizică, născându-se un om trupesc. Prin urmare, spiritul nu e o creaţie de moment, pentru că noi existăm de miliarde de veacuri - de pe când animam o particula eterică, un atom, o moleculă, un bob de nisip, şi de alte multe miliarde de ani - de pe când eram numai sfere luminoase în spaţiile infinite ale cosmosului.

Şi apoi cum putem să ne închipuim o Divinitate atât de părtinitoare, atât de nedreaptă, încât să-1 aducă pe om în lumea fizică numai o dată, fără posibilitatea ca acesta să-şi repare greşelile, să-1 creeze acum şi unora să le dăruiască calităţi mentale, morale şi spirituale înălţate până la statura unui sfânt ori a unui savant.

[Viorel]

Iar altora să le acorde o existenţă întunecată, ignorantă, sălbatică şi plină de mizerie? înţelesul clar pentru o minte dezbrăcată de prezumţii este că spiritul a preexistat înainte de a se întrupa şi că el revine mereu în trup, ca să înveţe ceea ce nu a ştiut în altă viaţă, să repare ceea ce a greşit şi să-şi corecteze imperfecţiunile.

Judecata - darul sfânt aşezat de Tatăl în fiinţa noastră - ne spune că spiritul preexistă trupului, că el trăieşte după moartea trupului, că pentru a se perfecţiona, revine mereu în mediu) unde a mai învăţat, într-o altă existenţă fizică, adică se reîntrupează. Numai graţie acestei legi ne putem explica diferenţa dintre indivizi, pe plan trupesc, intelectual şi spiritual. Totul depinde de evoluţie. Astfel înţelegem că destinul nostru actual este rezultatul trecutului nostru, iar cât priveşte naşterea noastră printr-un procedeu fizic, în pântecele mamei, acesta este numai pentru a obţine un corp fizic, un costum de scafandru prin intermediul căruia spiritul să-şi continue studiile şi cercetările în sânul lumii fizice.

Dacă prin acest instrument obţinut de la părinţi moştenim anumite însuşiri fizice - o oarecare asemănare fizică, o predispoziţie pentru o anumită boală, nu înseamnă că sunt ereditare şi însuşirile spirituale şi sufleteşti. Aceste însuşiri sunt rezultatul muncii spiritului de-a lungul a mii de reîntrupări. Aşa se explică cum în sânul unei familii simple, din părinţi fără calităţi spirituale deosebite, se naşte un geniu.

[anna21]

Ma refer la cartea citata aici: Scarlat Demetrescu "Din tainele.."
Din prefata cartii:
"„Dar de unde ştie autorul cărţii de aceste mistere ale universului?”
Întrebarea e firească şi merită să primească un răspuns. Prezenta lucrare este fructul comunicărilor entităţilor spirituale superioare, Lumini ale Cerului, care au revelat Adevărul câtorva iubiţi fraţi ai lor de pe pământ. La aceste comunicări am adăugat, în prima carte a lucrării, cunoştinţele ezoterice publicate până în prezent, în a doua carte vorbind doar Cerul prin trimişii săi. Aşadar această lucrare este un mănunchi de cunoştinţe adunate de la diferiţi autori, din relatările marilor lucizi spirituali pe care i-a avut pământul până acum, dar mai ales din comunicările primite de la marile Lumini cereşti."

Poftiiim?

Si daca nu este clar cui i se adreseaza aceasta carte, citim mai departe:
"Desigur, adevărurile descrise în acest tratat vor depăşi înţelegerea mulţimii. Numai entităţile spirituale evoluate le vor înţelege, aprecia, sorbi cu nesaţ, până la ultima pagină. Cei care încă nu se ridică la nivelul acestor destăinuiri, vor zâmbi, socotindu-le fantezii, rătăciri ale unor minţi bolnave."

A se citi: numai oamenii manati de mandria draceasca vor citi cu nesat minciuni croite pe mintea lor lipsita de har dumnezeiesc!

Adevarul este Unul!
Adevarul s-a intrupat si a murit pentru ca noi sa avem in El viata vesnica..

Este o hula imensa sa dai de inteles ca Iisus Hristos este un avatar! Cum de nu va dati seama ca asta spune teoria reincarnarilor?!

Vreti sa cunoasteti? Smeriti-va ca nu este alta cale! (decat calea draceasca desigur!)