Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

[cotoracia]

Îndrăznesc să vă amintesc că porunca postului a fost pusă de Dumnezeu (dragă Sofia) încă de la începutul creației:
”Și Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam porunca și-a zis: "Din toți pomii raiului poți să mănânci, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri !" (Facere 2, 16-17)
Adică poți mânca din toți, dar să te înfrânezi a mânca dintr-unul. Postul este înfrânare. Omuul nu s-a înfrânat, nu a păzit porunca lui Dumnezeu și iată unde a ajuns !
Deci chiar dacă te sâcâie foamea puțin, roagă-te și ea va trece, nu o vei mai simți. Și vei scăpa și de gândirea și de atitudinea asta de răzvrătită, te asigur. Că te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu de fapt, nu a oamenilor. Postul ne smerește, iar smerenia este neapărat necesară mântuirii. Nu ne putem mântui fiind răzvrătiți, nici pe Dumnezeu, nici pe oameni, pe nimeni. Să nu ai nici o îndoială. Iartă-mă, sper că acum ai înțeles care este originea postului.

[sophia]

În prealabil postat de cotoracia

Îndrăznesc să vă amintesc că porunca postului a fost pusă de Dumnezeu (dragă Sofia) încă de la începutul creației:
”Și Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam porunca și-a zis: "Din toți pomii raiului poți să mănânci, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri !" (Facere 2, 16-17)
Adică poți mânca din toți, dar să te înfrânezi a mânca dintr-unul. Postul este înfrânare. Omuul nu s-a înfrânat, nu a păzit porunca lui Dumnezeu și iată unde a ajuns !
Deci chiar dacă te sâcâie foamea puțin, roagă-te și ea va trece, nu o vei mai simți. Și vei scăpa și de gândirea și de atitudinea asta de răzvrătită, te asigur. Că te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu de fapt, nu a oamenilor. Postul ne smerește, iar smerenia este neapărat necesară mântuirii. Nu ne putem mântui fiind răzvrătiți, nici pe Dumnezeu, nici pe oameni, pe nimeni. Să nu ai nici o îndoială. Iartă-mă, sper că acum ai înțeles care este originea postului.

Porunca de la Dumnezeu?
Eu am inteles cu totul altceva (din diverse surse)
1. Dumnezeu nu cere nimic de la oameni, in afara de credinta si iubire de aproape.
2. Undeva scria (un articol aici pe site), ca totul a inceput de la 1-2 iudei, care s-au hotarat sa posteasca intr-un fel, in semn de iubire de Dumnezeu, 1 sau 2 zile.
Si mie mi se pare asta normal. Adica nu Domnul o cere, ci o facem noi pentru El, ca mod de a ne arata credinta, iubirea pentru El.
Nu stiu daca scrie undeva exact in ce fel trebuie facut postul.
3. Am totusi o deruta, pentru ca undeva am vazut un citat care spunea ca Dumnezeu a postit 40 zile si ne-a invatat si pe noi postul. Detalii nu erau (ce anume sa nu mancam, sau ce sa nu facem).
Si atunci cum este cu povestea cu iudeii?
Ca se contrazic niste lucruri.
4. Parca Petru, sau alt apostol, spunea : cel ce nu posteste sa nu judece pe cel ce posteste si invers.
Si mai scrie undeva f.frumos, la slujba de Inviere: cine a postit nu stiu cat sa vina, cine a postit mai putin sa vina si tot asa, o insirare, pana si la cel care n-a postit. Toti sunt bineveniti la "masa". Nimeni sa nu ramana pe afara.

Concluzie: postul este ceva bun (atunci cand este facut asa cum trebuie) si este doar o jertfa pentru Dumnezeu, de buna voie.
Ar trebui s-o faca fiecare atunci cand poate si crede de cuviinta.

Am gasit articolul (f.bun):
http://www.crestinortodox.ro/biseric...lui-99629.html

[Daniel777]

Postul este o obligatie si arata ascultarea noastra fata de Biserica si fata de Dumnezeu.Cred ca toti crestinii ortodocsi de pe acest forum postesc.La catolici se posteste mai putin,iar la protestanti deloc.Fiecare sa-si aleaga ce-i place.

[georgeval]

În prealabil postat de Daniel777

Postul este o obligatie si arata ascultarea noastra fata de Biserica si fata de Dumnezeu.Cred ca toti crestinii ortodocsi de pe acest forum postesc.La catolici se posteste mai putin,iar la protestanti deloc.Fiecare sa-si aleaga ce-i place.

Eu as spune ca mai intai de toate este o jertfa- in care intalnesc rodul iubirii si al libertatii. Pentru ca daca postim din obligatie, ci nu din libertate nu ne deosebim de farisei si carturari. Daca postim intr-un mod liber ca raspuns la iubirea lui Dumnezeu, atunci postul este cu folos.

[cristiboss56]

Viata Inaintemergatorului Ioan a fost o continua postire . Nu avea nici pat , nici masa , nici mosii , nici animale , nici camari pentru mancaruri , nimic din toate acestea care sunt considerate indispensabile pentru viata . De aceea , Domnul a propovaduit ca nu s-a ridicat intre cewi nascuti din femeie unul mai mare decat Ioan Botezatorul ( Matei 11,11 ) . Postirea l-a urcat pana la al treilea cer pe Apostolul Pavel , care o numara printre laudele necazurilor lui ( II Corinteni 11 ,27 ) . Cel mai elocvent exemplu Il avem pe Insusi Domnul , Care dupa o postire de 40 de zile , a inceput lucrarea SA . (Matei 4 , 2 ) " Postirea si rugaciunea nu vor locui inlauntrul sufletului care s-a intinat cu dezmatul . Domnul primeste in salasurile dumnezeiesti pe cel care posteste , insa isi intoarce fata de la cel desfranat , ca de la un pangaritor si nelegiut ". ( Sf. Vasile cel Mare )

[Mihnea Dragomir]

Privind la viaţa sfinţilor prooroci, prin care Însuşi Spiritul Sfânt a grăit, să ne amintim de postul de 40 de zile al Sf Ilie de pe Muntele Carmel. Nu numai că el a ţinut post, dar l-a mai făcut şi pe regele Ahab să facă post şi penitenţă, îmbrăcându-se în sac.

Aminitrea unei asemenea vieţi de credinţă este păstrată şi în liturgica răsăriteană, care, în Acatistul Sf Ilie spune:
"Tu, prin post şi priveghere i-ai minunat pe îngeri şi pe oameni"

[sophia]

Am impresia ca se fac niste confuzii aici.
Nici eu nu ma pricep bine, recunosc, dar asa din putinul citit, eu am inteles postul altfel.
(Sunt f.de acord cu Georgeval!).
Voi veniti aici cu exemple care mai de care, de acum mii de ani.
Ceea ce faceau acei oameni: Iisus, apostolii, Ioan Botezatorul, nu este postul din ziua de azi.
1. Voi spuneti ca nu aveau case, animale, etc si doar umblau intr-una.
Da, asa este, dar se duceau in case de oameni si mancau. Si poate ca aveau oameni cu ei care le si gateau ceva. Ei nu circulau singuri. Acum nu stiu daca umblau si femeile lor cu ei (Mariile si alte femei).
Mancau ceea ce gaseau: painea lor nedospita, peste, poate mai dadeau de animale, lapte, fructe etc.
Pe urma in clima de acolo, ei nu consuma nici azi carne multa si numai anumite feluri.
2. Postul lor era altceva.
Iisus avea perioade cand manca mai putin, sau nu mananca. Dar nu pentru ca i-ar fi cerut cineva, sau nu ca o jertfa (nu cred ca o facea pentru Tatal sau).
O facea din motive sufletesti. Exact asa cum o fac oamenii cand sunt tulburati si apasati de griji, de ganduri, de probleme, de necazuri, si nu au pofta/chef sa manance. Pur si simplu nu le trebuie mancare atunci, ci altceva.
Se vorbeau aici pe forum si despre asexualitatea lui Iisus. El era om numai ca infatisare as spune eu. Ca sa spun asa, pe o parte era om, asemanator cu Maica Sa, pe de alta era alt fel de fiinta, asemenator cu Tatal Sau.
El putea trai si fara familie, si fara sex, si fara mancare si fara iubire omeneasca.
Mi se pare pacat si fara sens a ne compara cu Iisus, sau cu Maica Sa.
Sa nu uitam si ca Iisus isi cunoastea bine soarta, stia ce avea sa se intample cu el. Poate ca avea si El sentimentul de teama omeneasca, si poate ca simtea si el si o neputinta, cand vedea ca totusi este greu cu oamenii si ca va pleca, dar fara a indeplini poate tot ceea ce trebuia, fara a vindeca pe deplin omenirea. Si atunci se retragea singur de multe ori si se gandea, si medita.
Nu avea sau nu arata acea forta si singuranta pe care ar fi trebuit sa i-o dea originea Sa.
Mi-aduc aminte cand a fost mama mea grav bolnava si mai apoi pe moarte, Nu-mi trebuia mancare, nu puteam si nu mi-era nici foame.
Si mai sunt si oamenii care tot din motive de tulburare sufleteasca refuza hrana: anorexici, bulimici.
Si ei traiesc fara hrana.
Si mai sunt si oameni carora le lipsesc alte lucruri si atunci compenseaza cu...mancare si nu pot sta fara mancare.
E asa uosr de spus: Hai sa nu mai mancam! Dar ce facem in schimb?

Pe urma El ne-a invatat poate (asa inteleg eu), nu postul in sine, ci cumpatarea, smerenia, faptul ca unele lucruri trupesti pot veni si in urma celor sufletesti.
Nu stiu sa fi scris undeva: "Nu mancati si nu beti, atatea si atatea zile", pentru mine/Tatal meu.

2. Este important si modul in care vietuiau ei, apostolii impreuna cu Invataorul lor. Bun, nu mancau grozav, dar traiau altfel decat noi azi.
Ei nu erau singuri fiecare, nu aveau alte munci, serviciu, familie, ci aveau altceva: aveau discutiile cu Iisus, erau impreuna si aveau alte preocupari sufletesti mai inalte, aveau alte haruri, aveau implicarea sociala.
Adica erau cam manastirea de azi.
Postul nu este numai acel simplu nemancat, facut foamea.
Noi azi postim cam asa: singuri, fiecare acasa la el, mananca de post si se roaga eventual. In rest se duce in lume la rostul lui, la serviciu, la stresul din lume, la necazuri, isi vede de viata.
Ori asta nu este post. Lipseste ceva. Sufletul, intelegerea, profunzimea.
Postim, dar poftim la o cana de lapte, sau la o ciocolata sau friptura, pentru ca ne lipseste, pentru ca nu avem nimic in locul hranei.
Noi nu mai percepem asa ca apostolii, nu mai avem pe Invatatorul, sau macar un duhovnic, cu care sa postim impreuna. Avem acele griji lumesti, pecare Ei nu le aveau.
Ce fac maine? Serviciu, cum platesc aia si aia, cu cine las copiii, cum fac cu mama bolnava, etc. Singuratate!
Si incepi sa alergi, sa muncesti, sa rezolvi si ca sa nu cazi, trebuie sa mananci.
Nu se poate compara. Nu putem compara vremurile si situatiile.
Da, sunt oameni la manastire, care pot face asta.

Postul nu este numai nemancat de aia si de aia, este mai mult, este un ritual, hrana lipsa este inlocuita cu ceva. Meditatie, prieteni in jur, discutii (macar cateheza, discutii cu duhovnicul), liniste, pace.
Noi nici nu pricepem bine credinta, n-o stim. Citim una si alta si de fapt nu stim cele mai elementare lucruri, nu ni le putem explica, nu stim sa procedam, sa aplicam pentru noi credinta.

Pana si apostolii aveau lipsurile lor, desi posteau si stau 24 ore nas in nas cu Invatatorul lor si vorba aceea puteau sa intrebe, li se explica, erau ajutati.
Petru s-a lepadat de el, la prima ocazie, si inca de trei ori si nici nu avea incredere deplina (vezi mersul pe apa).
Toma nu credea daca nu vedea cu ochii lui si nu punea degetul.
Iuda stim bine ce a facut. Cu tot postul si rugaciunea.
Cat le-a adus lor postul pana la urma? Altceva i-a ajutat in credinta: Iisus insusi, cu vorba blanda, intelegere si tinut de mana.
"Du-te si intinde navoadele, hai vino spre Mine si ai incredere (si mergi si pe apa), hai vino si pune degetul aici pe rana mea si vezi (si nu m ai fi neredincios, ci credincios) etc."
Si tot Iisus n-a vrut sa faca oamenii foame: a inmultit paini si pesti de i-a saturat pe toti, le-a dat la pescari barci pline de pesti.

In concluzie: postul nu trebuie cerut, fortat, obligat, ci facut din suflet, daca, atunci cand poti si la modul in care poti. O jertfa pentru El nu inseamna neparat numai lipsa de mancare si apa. Poate avea si alte forme.
Ceea ce se face astazi nu se cheama post, totusi.

[Daniel777]

În prealabil postat de georgeval

Eu as spune ca mai intai de toate este o jertfa- in care intalnesc rodul iubirii si al libertatii. Pentru ca daca postim din obligatie, ci nu din libertate nu ne deosebim de farisei si carturari. Daca postim intr-un mod liber ca raspuns la iubirea lui Dumnezeu, atunci postul este cu folos.

Ce inseamna sa te joci cu cuvintele! Daca am spus ca este o obligatie,nu inseamna ca nu este si o jertfa si iarasi nu inseamna ca nu putem refuza sa postim,avem aceasta libertate.Eu spuneam de o obligatie derivata din ascultare fata de Biserica,care ascultare este liber asumata.
Am spus obligatie pentru cei care nu mai considera necesar postul reglementat de Biserica,nu nevointele personale.
Nu am epuizat toate sensurile care rezulta din postire,am vrut doar sa evidentiez un aspect care era in replica cu ceea ce se discuta pe forum.
A posti pentru ca asculti de Biserica nu insemna fariseism.Fariseism inseamna sa iti arati nevointele personale,dar a afirma ca faci ascultare de Biserica este ceva normal si nu ai de ce sa te mandresti cu asta.Insa acum aceasta normalitate ,ca si in alte cazuri,nu mai este normalitate pentru majoritatea ,ci pentru putini.

[georgeval]

În prealabil postat de Daniel777

Ce inseamna sa te joci cu cuvintele! Daca am spus ca este o obligatie,nu inseamna ca nu este si o jertfa si iarasi nu inseamna ca nu putem refuza sa postim,avem aceasta libertate.Eu spuneam de o obligatie derivata din ascultare fata de Biserica,care ascultare este liber asumata.
Am spus obligatie pentru cei care nu mai considera necesar postul reglementat de Biserica,nu nevointele personale.
Nu am epuizat toate sensurile care rezulta din postire,am vrut doar sa evidentiez un aspect care era in replica cu ceea ce se discuta pe forum.
A posti pentru ca asculti de Biserica nu insemna fariseism.Fariseism inseamna sa iti arati nevointele personale,dar a afirma ca faci ascultare de Biserica este ceva normal si nu ai de ce sa te mandresti cu asta.Insa acum aceasta normalitate ,ca si in alte cazuri,nu mai este normalitate pentru majoritatea ,ci pentru putini.

Imi cer iertare daca postarea mea a insemnat o critica, eu cred ca a fost doar o completare. Sunt pentru o morala existentiala, ontologica nu legalista.

[Daniel777]

În prealabil postat de georgeval

Imi cer iertare daca postarea mea a insemnat o critica, eu cred ca a fost doar o completare. Sunt pentru o morala existentiala, ontologica nu legalista.

Doua lucruri le consider eu obligatorii pentru un crestin ortodox,daca vrea sa fie considerat astfel: tinerea posturilor randuite de Biserica si prezenta in fiecare duminica la Liturghie!
De cate ori sa mananci,cat de putin sau ce anume ,asta face parte din nevointele fiecaruia ,care trebuiesc ascunse.Dar postul randuit de Biserica este practicat de toti fara a fi un secret.
Libertatea de a nu tine post sau de a nu merge la Biserica ,te scoate din randul Bisericii.