Postul Sfintilor Apostoli Petru si Pavel

[sophia]

Stii care este problema Costel?
Eu nu inteleg legatura intre a face foame si a fi mai bun/a te ruga.
Adica de ce daca mananci normal (deci rezonabil), nu poti fi bun, sau nu te poti ruga?
Nu stiu de ce, mi se pare ca este mai greu asa. Ispita, pofta, foamea, nu te lasa sa te gandesti la rugaciune si chiar iti dau stari de rautate. Nici n-ai putere sa faci nimic.
Pe cand daca ai mancat acolo ceva, te simti bine si linistit si te poti concentra pe altceva.

[sophia]

@Mihnea - este ciudat ce spui tu acolo.
Dar cum faci deosebirea atunci. Care porunci sunt ale lui Dumnezeu si care ale bisericii?
Si pentru ce face biserica "porunci" si legi ale ei?
Si te rog, nu le mai numi porunci, ca ma simt ca la stapan. Eu ma aflu la Tatal de fapt.

Eu citisem undeva, mi se pare ca intr-un articol aici pe site, ca postul a fost inventat de unii oameni (iudei) credinciosi, nu de apostoli si nu de biserica. Acum sunt derutata.
Poate ca la voi este altfel? Face biserica aceste legi.

[Daniel777]

Rugaciunea si postul sunt doua aripi cu care zburam la cer.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de sophia

Dar cum faci deosebirea atunci. Care porunci sunt ale lui Dumnezeu si care ale bisericii?

Cum spuneam, poruncile lui Dumnezeu sunt sintetizate în Decalog şi în porunca a 11-a, dezvoltată de El în marea predică de pe munte.
Poruncile Bisericii, în cazul Bisericii mele catolice, sunt sintetizate în "cele 5 porunci ale Bisericii", prezente în orice catehism.

Si pentru ce face biserica "porunci" si legi ale ei?

Scopul Bisericii este ca oamenii să se mântuiască. Prin urmare, Biserica face aceste porunci şi legi pentru ca oamenii, urmându-le, să se mântuiască.

Si te rog, nu le mai numi porunci, ca ma simt ca la stapan. Eu ma aflu la Tatal de fapt.

Le numim "porunci" sau, dacă preferaţi, "comandamente", ca să le deosebim de simplele îndemnuri sau recomandări. Spre exemplu, Biserica ne îndeamnă să ne rugăm de cel puţin două ori pe zi: când ne aşezăm la masă şi seara, înainte de culcare. Aceasta este îndemn şi nu poruncă, cu alte cuvinte cineva care nu face astfel nu comite păcat şi nu este necesar să spovedească încălcarea acestui îndemn. Dimpotrivă, cineva care ar încălca postul ar putea comite păcat grav şi este necesar să obţină dezlegare sacramentală.

Dumnezeu ne este şi Tată, şi Stăpân. Când spunem "Domnul nostru", aceasta înseamnă: "Stăpânul nostru" (Dominus, -i = stăpân). Desigur, acest lucru nu este valabil pentru toată lumea. În locul lui Dumnezeu, putem sluji altui stăpân.

Recunoscându-L pe Cristos înviat, apostolul Toma cade în genunchi şi spune: Domnul meu şi dumnezeul meu (Dominus et deus). Aşa se cuvine să facem şi noi, că despre noi Domnul şi Dumnezeul nostru a spus că vom fi fericiţi dacă nu vom vedea, dar vom crede. Şi despre El, sfânta liturghie în rit răsăritean spune: "Că nu vrei, STĂPÂNE, să pierzi făptura....". Şi tot despre El, sfânta liturghie în rit apusean cântă împreună cu îngerii: "Sanctus...DOMINUS deus Sabaoth".

Eu citisem undeva, mi se pare ca intr-un articol aici pe site, ca postul a fost inventat de unii oameni (iudei) credinciosi, nu de apostoli si nu de biserica. Acum sunt derutata.
Poate ca la voi este altfel? Face biserica aceste legi.

Postul are rădăcini iudaice străvechi. Înainte de Domnul Isus, a postit Moise, timp de 40 de zile. A postit şi Ilie, şi alţii.

Da, aşa cum vă spuneam, Biserica face aceste legi şi ea (şi numai ea) le poate desface. Biserica stabileşte dacă şi când să postim şi în ce fel anume.

[cristiboss56]

Vazatorul de Dumnezeu , Moise , doar dupa o ajunare de 40 de zile a indraznit sa se urce in varful Muntelui Sinai si sa primeasca Tablele cu cele 10 Porunci ( Iesire 24,18 ) . Cum arata si Sfantul Vasile cel Mare , Moise "n-ar fi avut curajul sa se apropie de varful ce fumega prin prezenta dumnezeirii , daca nu s-ar fi inarmat cu postirea . A postit si astfel a putut sa vorbeasca cu Dumnezeu ". Iata cat de veche e postirea draga Sofia !

[cotoracia]

Îndrăznesc să vă amintesc că porunca postului a fost pusă de Dumnezeu (dragă Sofia) încă de la începutul creației:
”Și Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam porunca și-a zis: "Din toți pomii raiului poți să mănânci, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri !" (Facere 2, 16-17)
Adică poți mânca din toți, dar să te înfrânezi a mânca dintr-unul. Postul este înfrânare. Omuul nu s-a înfrânat, nu a păzit porunca lui Dumnezeu și iată unde a ajuns !
Deci chiar dacă te sâcâie foamea puțin, roagă-te și ea va trece, nu o vei mai simți. Și vei scăpa și de gândirea și de atitudinea asta de răzvrătită, te asigur. Că te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu de fapt, nu a oamenilor. Postul ne smerește, iar smerenia este neapărat necesară mântuirii. Nu ne putem mântui fiind răzvrătiți, nici pe Dumnezeu, nici pe oameni, pe nimeni. Să nu ai nici o îndoială. Iartă-mă, sper că acum ai înțeles care este originea postului.

[sophia]

În prealabil postat de cotoracia

Îndrăznesc să vă amintesc că porunca postului a fost pusă de Dumnezeu (dragă Sofia) încă de la începutul creației:
”Și Domnul Dumnezeu i-a dat lui Adam porunca și-a zis: "Din toți pomii raiului poți să mănânci, dar din pomul cunoștinței binelui și răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, cu moarte vei muri !" (Facere 2, 16-17)
Adică poți mânca din toți, dar să te înfrânezi a mânca dintr-unul. Postul este înfrânare. Omuul nu s-a înfrânat, nu a păzit porunca lui Dumnezeu și iată unde a ajuns !
Deci chiar dacă te sâcâie foamea puțin, roagă-te și ea va trece, nu o vei mai simți. Și vei scăpa și de gândirea și de atitudinea asta de răzvrătită, te asigur. Că te răzvrătești împotriva lui Dumnezeu de fapt, nu a oamenilor. Postul ne smerește, iar smerenia este neapărat necesară mântuirii. Nu ne putem mântui fiind răzvrătiți, nici pe Dumnezeu, nici pe oameni, pe nimeni. Să nu ai nici o îndoială. Iartă-mă, sper că acum ai înțeles care este originea postului.

Porunca de la Dumnezeu?
Eu am inteles cu totul altceva (din diverse surse)
1. Dumnezeu nu cere nimic de la oameni, in afara de credinta si iubire de aproape.
2. Undeva scria (un articol aici pe site), ca totul a inceput de la 1-2 iudei, care s-au hotarat sa posteasca intr-un fel, in semn de iubire de Dumnezeu, 1 sau 2 zile.
Si mie mi se pare asta normal. Adica nu Domnul o cere, ci o facem noi pentru El, ca mod de a ne arata credinta, iubirea pentru El.
Nu stiu daca scrie undeva exact in ce fel trebuie facut postul.
3. Am totusi o deruta, pentru ca undeva am vazut un citat care spunea ca Dumnezeu a postit 40 zile si ne-a invatat si pe noi postul. Detalii nu erau (ce anume sa nu mancam, sau ce sa nu facem).
Si atunci cum este cu povestea cu iudeii?
Ca se contrazic niste lucruri.
4. Parca Petru, sau alt apostol, spunea : cel ce nu posteste sa nu judece pe cel ce posteste si invers.
Si mai scrie undeva f.frumos, la slujba de Inviere: cine a postit nu stiu cat sa vina, cine a postit mai putin sa vina si tot asa, o insirare, pana si la cel care n-a postit. Toti sunt bineveniti la "masa". Nimeni sa nu ramana pe afara.

Concluzie: postul este ceva bun (atunci cand este facut asa cum trebuie) si este doar o jertfa pentru Dumnezeu, de buna voie.
Ar trebui s-o faca fiecare atunci cand poate si crede de cuviinta.

Am gasit articolul (f.bun):
http://www.crestinortodox.ro/biseric...lui-99629.html

[Daniel777]

Postul este o obligatie si arata ascultarea noastra fata de Biserica si fata de Dumnezeu.Cred ca toti crestinii ortodocsi de pe acest forum postesc.La catolici se posteste mai putin,iar la protestanti deloc.Fiecare sa-si aleaga ce-i place.

[caliyo]

În prealabil postat de sophia

Porunca de la Dumnezeu?


Concluzie: postul este ceva bun (atunci cand este facut asa cum trebuie) si este doar o jertfa pentru Dumnezeu, de buna voie.
Ar trebui s-o faca fiecare atunci cand poate si crede de cuviinta.

Sfintii Apostoli si Sfintii Parinti au stabilit ca zile de post miercuri si vineri plus cele 4 posturi din an pt. ca aceste perioade au o insemnatate duhovniceasca si sunt legate de anumite evenimente religioase importante. Tinand posturile tocmai in aceste perioade, ne aratam respectul fata de evenimentele respective( pana la urma fata de Dumnezeu), apoi dam ascultare fata de Sfintii Parinti care le-au randuit primind binecuvantare de la acesti sfinti. Tinem posturile cu totii in acelasi timp aratand ca suntem in comuniune unii cu altii. Ne ferim si de ispita mandriei, pt. ca facem ceea ce suntem datori ( ce fac toti crestinii) , deci nimic special sau deosebit fata de restul.

[eleonor_ro]

În prealabil postat de sophia

Stii care este problema Costel?
Eu nu inteleg legatura intre a face foame si a fi mai bun/a te ruga.
Adica de ce daca mananci normal (deci rezonabil), nu poti fi bun, sau nu te poti ruga?
Nu stiu de ce, mi se pare ca este mai greu asa. Ispita, pofta, foamea, nu te lasa sa te gandesti la rugaciune si chiar iti dau stari de rautate. Nici n-ai putere sa faci nimic.
Pe cand daca ai mancat acolo ceva, te simti bine si linistit si te poti concentra pe altceva.

iata un articol al unui parintelui Miron Mihailescu numit "Adevarata viata e post". am inteles si eu ca postul nu inseamna a face foame, dupa ce l-am citit.