Papalitatea

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de ivo_faith

Bine, bine, tu raspunde la cereri si anume arata sfintii parinti care au promovat filioque, si arata cartea sf Chiril al Alexandriei unde afirma dogma filioque.

"Din moment ce Duhul Sfânt când este în noi realizează conformarea fiinţei noastre la Dumnezeu, şi din moment ce PROVINE DIN TATĂL ŞI DIN FIUL, este foarte limpede că El este de esenţă divină..."
(Comorile Sfintei Treimi, teza 34, A.D. 424)

Desigur, Sfinţii Părinţi care afirmă purcederea Duhului Sfânt de la Tatăl şi de la Fiul sunt mai mulţi. Am dat doar un exemplu. Valabil şi pentru primatul petrin şi alte "controverse".

Oricum, iti mai spun, si chiar daca ar fi unul sau doi sfinti parinti care sa fi facut afirmatii eretice din cine stie ce motive, Sfanta Biserica in intregul ei, nu a acceptat dogma filioque niciodata, iar Simbolul de credinta a Sinoadelor Ecumenice dovedeste foarte clar acest lucru. Credinta noastra este aceeasi de la inceput, chiar daca pe parcurs este posibil ca unii dintre Parintii Bisericii sa fi facut afirmatii nefondate.

Ortodocşii ajung la aceeaşi argumentaţie circulară la care ajung protestanţii, doar că termenii sunt schimbaţi.
Iată schema circulară ortodoxă:
-De unde cunoaştem adevărurile de credinţă ? De la Sfinţii Părinţi
-Dar iată ce spun exact Sfinţii Părinţi: (urmează indiferent ce exemplu). Da, fiindcă şi Sfinţii Părinţi pot greşi: nu sunt infailibili.
-De unde ştim când Sfinţii Părinţi au greşit ? De la Sfânta Biserică, cea care păstrează adevărurile de credinţă.
-Pe ce se bazează Sfânta Biserică, cea care păstrează adevărurile de credinţă ? Pe Sfinţii Părinţi. şi cercul s-a închis.

[Erethorn]

Intr-o formulare mai simplista:

1. Sfintii Parinti au intotdeauna dreptate, mai ales atunci cand combat doctrinele papistase;

2. Cand Sfintii Parinti confirma dostrinele papistase, nici o problema, pot si ei gresi, ca doar nu sunt infailibili, cum se cred papistasii.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

"Din moment ce Duhul Sfânt când este în noi realizează conformarea fiinţei noastre la Dumnezeu, şi din moment ce PROVINE DIN TATĂL ŞI DIN FIUL, este foarte limpede că El este de esenţă divină..."
(Comorile Sfintei Treimi, teza 34, A.D. 424)

Desigur, Sfinţii Părinţi care afirmă purcederea Duhului Sfânt de la Tatăl şi de la Fiul sunt mai mulţi. Am dat doar un exemplu. Valabil şi pentru primatul petrin şi alte "controverse".



Ortodocşii ajung la aceeaşi argumentaţie circulară la care ajung protestanţii, doar că termenii sunt schimbaţi.
Iată schema circulară ortodoxă:
-De unde cunoaştem adevărurile de credinţă ? De la Sfinţii Părinţi
-Dar iată ce spun exact Sfinţii Părinţi: (urmează indiferent ce exemplu). Da, fiindcă şi Sfinţii Părinţi pot greşi: nu sunt infailibili.
-De unde ştim când Sfinţii Părinţi au greşit ? De la Sfânta Biserică, cea care păstrează adevărurile de credinţă.
-Pe ce se bazează Sfânta Biserică, cea care păstrează adevărurile de credinţă ? Pe Sfinţii Părinţi. şi cercul s-a închis.

Bine, bine, dar nu am inteles pe ce se bazeaza o asemenea afirmatie, venita chiar de la un sfant, de vreme ce Mantuitorul Hristos niciodata nu specifica ca Duhul Sfant ar purcede si de la El. Hristos spune foarte clar ca Duhul Sfant purcede de la Tatal, ceea ce inseamna foarte clar ca Duhul Sfant purcede de la Tatal. Repet, daca mai e nevoie, ca pentru inovatia filioque nu exista nici un fundament in Sfanta Scriptura. Ori un teolog de talia lui Chiril nu putea sa faca asemenea afirmatii decat ca niste concluzii ale unui rationament; eh, as vrea sa vad si rationamentul in urma caruia sfantul Chiril obtine respectiva concluzie. Eu personal am mai auzit ca sfantul Chiril a susinut oarecum filioque, insa el este un om si este supus greselii, pe de alta parte nu inteleg, daca tot era asa de mare credinta in aceasta doma filioque, ce l-a oprit pe sfantul Chiril sau pe altii asemenea lui sa impuna aceasta dogma de credinta intregii Biserici. Parerea mea ca tocmai Dumnezeu l-a impiedicat sa faca asa ceva, daca a urmarit vreodata. Putem sa tinem cont si de faptul ca sfantul Chiril a prezidat chiar un sinod ecumenic, si de aici putem sa ne intrebam totusi de ce filioque nu se regaseste in simbolul de credinta ortodoxa.