Conversatie intre un crestin ortodox si un cautator sincer al credintei ortodoxe

[orthodoxia.i.thanatos]

Dar ce se intimpla daca un pagin sau un eretic n-a cunoscut niciodata adevarul sau Biserica sau a intilnit numai reprezentanti pacatosi sau ignoranti ai Bisericii? Putem spune despre unul ca acela ca este orb si ignorant si, prin urmare, care nu pacatuieste?

Totul depinde de natura si de nivelul de ignoranta. Exista ignoranta voluntara si exista ignoranta involuntara. Daca n-ar exista ignoranta involuntara, Domnul nu ar fi spus de pe Cruce: “Parinte, iarta-le lor, ca nu stiu ce fac” (Luca 23:34). Iar rugamintea Sa a fost ascultata pentru ca in ziua Cincizecimii Petru i-a indemnat pe evrei sa se pocaiasca zicind: “stiu ca din nestiinta ati facut rau” (Fapte 3:17), dupa care mii s-au pocait si botezat. La fel si Apostolul Pavel zice: “am fost miluit, caci in necredinta mea, am lucrat din nestiinta” (1 Timotei 1:13). Numai ca, te rog sa observi, au raspuns adevarului atunci cind le-a fost prezentat, de unde rezulta ca ignoranta lor a fost involuntara si, prin urmare, scuzabila.

De cealalta parte exista impietrire a inimii care il opreste pe om sa raspunda la semnele pe care Dumnezeu le face cu privire la adevarul Sau, semne exterioare si indemn inauntrul fiintei. Aceasta este ignoranta voluntara. Oamenii care sint impietriti in acest fel nu cunosc adevarul din cauza ca nu vor sa il cunoasca. Acest refuz incapatinat este ceea ce Domnul numeste “hula impotriva Duhului” (Matei 12:32) care nu va fi ieratata nici in veacul de apoi.

De ce nu poate fi iertata?

Fiindca iertarea se da celui care se pocaieste, iar primirea canonului este recunoastere a adevarului despre sine. Totusi, daca omul refuza sa priveasca adevarul si lupta activ impotriva lui in sufletul sau, atunci el nu se poate pocai si, ca atare, nu poate fi iertat. Luptind impotriva adevarului omul lupta impotriva Duhului Sfint al Adevarului, care duce la tot adevarul (Ioan 16:13). Se poate intimpla ca un om sa greseasca in mod sincer cu privire la Hristos pentru o vreme, ceea ce i se poate ierta, asa cum i s-a iertat si Apostolului Pavel, dar daca la ignoranta se adauga refuzul de a asculta indemnul la adevar care ii este implantat in suflet de catre Duhul adevarului, atunci nu mai exista speranta. Deci, paginul care ramine in mod incapatinat in paginism in ciuda invataturii Bisericii celei Una, Sfinta, Soborniceasca si Apostolica huleste impotriva Duhului adevarului si nu poate fi mintuit.

Si chiar nu exista speranta pentru eretic?

Atita timp cit exista viata, exista si speranta. Sint multe exemple de oameni care au ramas in erezie intreaga lor viata si s-au convertit la adevar chiar inaintea mortii. Nu exista speranta doar pentru cei care nu iubesc adevarul. Pe asemenea oameni Domnul nu-i va calauzi inspre adevarul Sau pentru ca aceia nu si-l doresc. Mai degraba ii va lasa sa fie inselati de Antihrist “10. fiindca ei n-au primit iubirea adevarului, ca ei sa se mantuiasca. 11. Si de aceea, Dumnezeu le trimite o lucrare de amagire, ca ei sa creada minciuni, 12. Ca sa fie osanditi toti cei ce n-au crezut adevarul, ci le-a placut nedreptatea” (2 Tesalonieni 2).

Foarte bine, dar tot nu sint convins ca Biserica ta este Biserica Adevarata. De fapt, in general, nu imi place acest concept de “Biserica cea Una si Adevarata”. Dupa mine, prea aduce a bigotism si intoleranta.

Stii ca toleranta nu este o virtute crestineasca?! Dragostea este.

Ma uimesti! Nu este toleranta o forma de iubire? Si nu este tot ce-i ura nepermis crestinului?

Nu. Domnul Dumnezeu nostru este un Dumnezeu fierbinte. El asteapta ardoare de la noi – ardoare pentru ceea ce-i bun si ura pentru ceea ce-i rau. “Cei ce iubiti pe Domnul, urati raul” (Psalmi 96:10). Cea ce El uraste cel mai mult este lipsa de ardoare: “15. Stiu faptele tale; ca nu esti nici rece, nici fierbinte. O, de ai fi rece sau fierbinte! 16. Astfel, fiindca esti caldicel - nici fierbinte, nici rece - am sa te vars din gura Mea” … asa ca “sarguieste dar si te pocaieste” (Apocalipsa 3:15-16,19). Sf Grigore din Nyssa a scris astfel: “Cel ce face legea vietii ne-a indreptatit la un singur fel de ura. Vreau sa spun aceea fata de sarpe, si pentru nimic altceva nu sintem ingaduiti sa ne exercitam aceasta insusire de a uri, ci doar ca resursa impotriva raului” (Sf. Grigore de Nyssa, Scrisoarea a VII-a catre Eustathia, Ambrosia and Basilissa).

Si totusi asta inseamna ca nu ne este permis sa urim fiintele umane. Nu trebuie sa urim pacatul si sa iubim pacatosul? Asta este exact genul de invatatura care duce la arderea ereticilor pe rug!

Nu. Nici Sf Grigore si nici un alt sfint al Bisericii Ortodoxe despre care stiu nu indeamna la persecutarea oamenilor pentru convingerile lor religioase. Dragostea crestineasca detesta folosirea violentei ca mijloc de convingere, dar nu merge la cealalta extrema incetind sa incerce sa convinga. Iar daca aceia persista in invataturile lor mincinoase, nici nu are retinere in a-i proteja pe altii de influenta lor! Daca iubim pacatosul si urim pacatul, atunci trebuie sa facem tot ce ne sta in putinta sa-l scapam de la acel pacat si sa-i ferim pe ceialalti de la acesta.

Cred ca asta este tipul de bigotism care vine din credinta ca te afli in “Biserica cea Una si Adevarata”. Asta este sursa persecutiei religioase, a Inchizitiei etc.

Cauza persecutiei religioase nu este pretentia de a poseda adevarul, ceea ce toti oamenii cu ratiune care mediteaza la credinta lor pretind, ci pasiunile omenesti.

Ce parere ai despre Ivan cel Groaznic? Sau despre majoritatea imparatilor ortodocsi? Nu au discriminat ei ereziile?

Biserica l-a excomunicat pe Ivan, care a fost mai degraba prigonitor al ortodocsilor decit un instrument al persecutiei lor impotriva altora. Iar in ceea ce-i priveste pe imparatii care au discriminat ereziile, sint cu totul de acord cu ei. Ar fi irational sa pui adevarul si minciuna pe picior de egalitate. Sf. Teodosie de la Lavra Pesterilor din Kiev, unul dintre cei mai mari sfinti care au trait vreodata, a spus ca prin cinstirea credintei altora necinstim credinta noastra. Scolile din zilele noastre trateaza cu aceeasi importanta teoriile lui Ptolemeu, Newton sau Einstein? Bineinteles ca nu!

Asta-i altceva! Acolo discutam despre fapte stiintifice!

Eu nu vad nici o diferenta in principiu. Deviza nostra este: spune adevarul intotdeauna, respinge minciuna intotdeauna. Daca oamenii de stiinta fac asta in domeniul lor, unde nu exista certitudine, iar “faptele” sint in mod constant disputate de cei care le investigheaza mai tirziu, de ce nu am face-o noi in domeniul incomparabil mai important si mai inalt al credintei religioase ale carei fapte de netagaduit ne-au fost comunicate de Adevarul Insusi? Avem multe “semne doveditoare” cu privire la Inviere (Fapte 1:3), iar Sf. Pavel a spus: “n-am primit-o [Evanghelia] de la om, nici n-am invatat-o, ci prin descoperirea lui Iisus Hristos” (Galateni 1:12).

Si ce se intimpla daca toata lumea pretinde ca a primit relevatie de la Dumnezeu?

Atunci trebuie sa verifici cu rabdare cine spune adevarul si cine a fost inselat de “parintele minciunii”. Asa cum oamenii de stiinta au metode cu care compara diferitele ipoteze si hotarasc care (daca exista vreuna) este cea corecta, tot asa si noi crestinii ortodocsi avem metode cu care sa stabilim ce este adevarat si ce este minciuna in domeniul religios. Si tot asa cum oamenii de stiinta nu vor accepta niciodata ca poate exista mai mult decit o singura explicatie adevarata pentru un singur fenomen empiric, la fel nici noi nu vom primi vreodata ca poate exista mai mult decit un singur adevar religios.

Nu s-ar putea intimpla ca fiecare credinta religioasa sa detina parte a adevarului?

Nu. Adevarul este Unul si ne-a fost relevat de Adevarul Insusi: “Un Domn, o credinta, un botez” (Efeseni 4:5).

Deci nu exista deloc adevar in religiile necrestine?

Nu am spus asta. Lui Satan ii place sa se arate in chip de inger de lumina (2 Corinteni 11:14). El amesteca nedreptatea cu adevarul (Romani 1:18) si asa, cu momeala unor idei ce par drepte, ca “iubire”, “pace”, “libertate”, care interpretate corect sint cu adevarat bunuri de la Dumnezeu, el ii amageste pe oameni catre abisul de minciuna. Exista o singura religie care contine “adevarul, tot adevarul si nimic altceva decit adevarul”. Toate celelalte religii fiind ca si parazitare la Unicul Adevar contin adevaruri partiale, dar transforma chiar si aceste adevaruri partiale in miciuna prin asociere cu minciuna, asa cum si o doza mica de otrava introdusa intr-o bucata de piine face otravitoare toata acea bucata de piine.

[orthodoxia.i.thanatos]

Deci exista adevaruri partiale in alte religii, dar nu si mintuire?

Corect, pentru ca asa cum si Sf. Petru a spus despre Hristos: “Si intru nimeni altul nu este mantuirea, caci nu este sub cer nici un alt nume, dat intre oameni, in care trebuie sa ne mantuim noi” (Fapte 4:12)

Ce crezi despre musulmani si evrei? Nu cred si ei in acelasi Dumnezeu, Dumnezeul lui Avraam, stramosul lor comun?

Domnul le-a spus evreilor: “Daca ati fi fiii lui Avraam, ati face faptele lui Avraam” (Ioan 8:39), iar Sf. Pavel a zil si el: “Sa stiti, deci, ca cei ce sunt din credinta, acestia sunt fii ai lui Avraam” (Galateni 3:7). Dumnezeul lui Avraam este Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos. Avraam isusi a anticipat Venirea lui Hristos in carne: “Avraam, parintele vostru, a fost bucuros sa vada ziua Mea si a vazut-o si s-a bucurat” (Ioan 8:56).

Foarte bine, dar evreii si mahomedanii nu cred si ei in Dumnezeul Vechiului Testament, Care este Tatal Domnului nostru Iisus Hristos?

Noi credem ca majoritatea teofaniilor din Vechiul Testament au fost in fapt aparitii ale lui Dumnezeu Fiul si nu ale lui Dumnezeu Tatal. Contrar credintei Martorilor lui Iehova, Iehova Vechiului Testament este Hristos insusi. Moise si Ilie s-au aratat impreuna cu Hristos la Schimbarea la Fata ca sa stim ca El a fost Cel care le-a aparut in nor si in foc si in liniste, vocea constiintei, Acela Care este Dumnezeul Legii si al Prorocilor.

In orice caz, din moment ce Dumnezeu este o trinitate de Persoane este imposibil sa crezi cu dreptate intr-Una dintre Persoane si nu si in Celelalte pentru ca “Oricine tagaduieste pe Fiul, n'are pe Tatal” (1 Ioan 2:23).

Dar mahomedanii nu cred si ei in Hristos in felul lor?

Ei cred ca El este un profet care va veni sa judece lumea, dar ei nu cred in Dumnezeirea Sa si nici in Crucea Sa si Inviere – dogma centrala a credintei noastre. Mai mult decit atita, ei cred in profetul mincinos Mahomed care contrazice invataturile lui Hristos in multe aspecte. Daca ar crede cu adevarat in Hristos, atunci n-ar urma invataturile lui Mahomed in loc de cele ale lui Hristos.

Dar nu sint evreii poporul ales?

Ei au fost poporul ales, dar Dumnezeu i-a respins pentru necredinta lor si i-a imprastiat pe fata intregului pamint si a ales neamurile care au crezut in locul lor.

Dar religia Vechiului Testament a fost religia cea adevarata, nu-i asa? Si daca ei practica acea religie nu inseamna ca sint si credinciosi adevarati?

Religia Vechiului Testament a fost prevestire adevarata si pregatire pentru primirea Adevarului complet prin Iisus Hristos. Dar odata ce Adevarul s-a relevat in totalitate nu se cuvine sa ne limitam la prevestire. Intr-adevar, a confunda prevestirea cu Adevarul Insusi este o halucinatie grava. In orice caz, evreii nu practica religia Vechiului Testament.

Nu mai spune! Bineinteles ca o practica!

Odata cu darimarea Templului in 70 A.D evreilor le-a devenit imposibil sa indeplineasca principala porunca a acelei religii, sa se inchine lui Dumnezeu si sa faca sacrificii in Templu de trei ori pe an, la Pasti (sarbatoarea azimilor), Cincizecime (sarbatoarea saptaminilor) si la sarbatoarea corturilor. Si s-a implinit profetia Prorocului Oseea: “zile fara de numar fiii lui Israel vor ramane fara rege, fara capetenie, fara jertfa, fara stalp de aducere aminte, fara efod si fara terafimi” (Oseea 3:4).

Si-atunci care este religia lor?

In orice caz nu religia Vechiului Testament, ci religia fariseilor pe care Hristos a respins-o ca fiind numai “traditii ale oamenilor”. Legatura acesteia cu Vechiul Testament este lipsita de consistenta. Cartea lor Sfinta nu este cu adevarat Sfintele Scripturi ale Vechiului Testament, ci Talmudul, o colectie de invataturi de-ale fariseilor.

Si ce sustin acele invataturi?

Ura dusa in extrem fata de Hristos si crestini. Nu nu mai ca Talmudul neaga Dumnezeirea si Invierea lui Hristos, dar il prezinta ca pe un vrajitor si bastard, fiul unui soldat roman cu numele Panthera si al unei femei necurate. Mai mult decit atita, pretind un standard dublu de moralitate, unul fata de evrei si unul complet diferit fata de goyim, neamurile, carora nici macar nu li se recunoste demnitatea de fiinte umane complete.

Dar asta nu inseamna antisemitism?

Antisemitismul ca ura fata de toti evreii este fara indoiala contrar Evangheliei crestine. Crestinii nu pot fi de acord cu cruzimile perpetrate impotriva lor (nu vorbesc despre discriminare impotriva invataturii lor, ci despre violenta fizica indreptata impotriva persoanelor lor) de-a lungul secolelor. Dar admitind asta nu inseamna ca crestinii trebuie sa participe la campania de spalare de creiere pe care evreii continua sa o desfasoare de aproape un secol atit in domeniile religioase, cit si in cele seculare. Asa cum Scripturile arata cit se poate de clar, evreii l-au omorit pe Hristos, patindu-se astfel cu singele Lui, si ei, si copiii lor. Nici ura lor fata de Hristos si crestini nu s-a domolit de-a lungul secolelor – antisemitismul este in mare masura o reactie a crestinilor si a neamurilor fata de invatatura anti-neamuri propovaduita de Talmud care aproba tot soiul de ticalosii impotriva neamurilor, incusiv crima si camataria. In mod constant traditia Bisericii cu privire la Antihrist a fost ca acela va fi un evreu care va stapini din Ierusalim intr-un stat Israel reinstaurat…

Dar nu trebuie noi sa-i iubim pe evrei, chiar daca sint dusmanii nostri?

Ba da, trebuie sa ne iubim vrajmasii si sa ne rugam pentru ei, asa cum Hristos a poruncit. Trebuie sa ne rugam in mod deosebit ca ei sa se converteasca si sa se intoarca la Hristos, asa cum Sf. Pavel a prorocit ca se va intimpla in vremurile de pe urma. “Caci daca inlaturarea lor a adus impacarea lumii, ce va fi primirea lor la loc, daca nu o inviere din morti?” (Romani 11:15)

Ce spui are sens, dar am o obiectie fundamentala la tot ce ai zis.

Si care ar fi aceea?

Sustii ca ce mi-ai spus este Ortodoxia, dar eu stiu ca nu este deloc asa.

Ce vrei sa spui?

Ierarhii tai participa la miscarea ecumenista care este bazata pe principii complet opuse Ortodoxiei pe care o propovaduiesti

Sa stii ca ierarhii mei nu participa la miscarea ecumenista. Totusi, supozitia ta este legitima pentru ca acele organizatii largi si patriarhate care sint asociate in mintea lumii cu Ortodoxia, cum ar fi Patriarhia Ecumenica, Patriarhia Moscovei, Patriarhia Sirba, [Patriarhia Romana - nota trad.] etc partipa la miscarea ecumenista, dar noi nu sintem in comuniune cu ei pentru ca aceia au tradat Ortodoxia.

Cum poti sa spui ca liderii Ortodoxiei au tradat Ortodoxia? E ca si cum ai spune ca Papa a tradat Catolicismul!

Si chiar l-a tradat! Papa a fost acela care in a doua jumatate a secolului al XI-lea a tradat Catolicismul Ortodox si Biserica Catolica Ortodoxa transformind-o – sau, mai degraba, acea parte a ei care i s-a supus – in ceva complet diferit: Biserica romano - (pseudo-) catolica. In secolul al XX-lea, in mod similar, liderii Bisericilor Ortodoxe oficiale au tradat Ortodoxia transformind-o in altceva, in “Ortodoxie Lumeasca” sau “Ortodoxie Ecumenista”.

Gindeste-te ca asa cum “nu cel ce se arata pe din afara e iudeu” (Romani 2:28), ci doar acela care apartine “Israelului lui Dumnezeu” (Galateni 6:16), adica Bisericii lui Hristos, tot asa nici cel care se arata pe din afara e ortodox, ci numai acela care marturiseste Ortodoxia in cuvint si fapta. Din fericire, exista crestini ortodocsi care sint intr-adevar asa, si nu numai in aparenta, si care s-au separat de apostazia celor multi. Acestia, oricit de putini ar fi sau vor ramine, alcatuiesc acea Biserica pe care portile iadului nu o vor cuceri (Matei 16:18) si sint cei despre care Domnul Bisericii a spus: “Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a binevoit sa va dea voua imparatia” (Luca 12:32).

Ma bucur sa aud asta. Cuvintele tale m-au convins, dar incepusem sa cred ca nimeni nu mai practica acel adevar in care m-ai facut sa cred.

Bine ai venit la Credinta lui Hristos, frate! Si sa nu-ti fie frica: oricit de mica s-ar face Biserica pe pamint, Biserica din Ceruri creste tot mai mult si pina la sfirsitul Lumii pentru ca “22. v-ati apropiat de muntele Sion si de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri, in adunare sarbatoreasca, 23. Si de Biserica celor intai nascuti, care sunt scrisi in ceruri si de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, si de duhurile dreptilor celor desavarsiti, 24. Si de Iisus, Mijlocitorul noului testament, si de sangele stropirii care graieste mai bine decat al lui Abel…” (Evrei 12).

[sherlock_holmes]

În prealabil postat de orthodoxia.i.thanatos

Deci exista adevaruri partiale in alte religii, dar nu si mintuire?

Corect, pentru ca asa cum si Sf. Petru a spus despre Hristos: “Si intru nimeni altul nu este mantuirea, caci nu este sub cer nici un alt nume, dat intre oameni, in care trebuie sa ne mantuim noi” (Fapte 4:12)

Ce crezi despre musulmani si evrei? Nu cred si ei in acelasi Dumnezeu, Dumnezeul lui Avraam, stramosul lor comun?

Domnul le-a spus evreilor: “Daca ati fi fiii lui Avraam, ati face faptele lui Avraam” (Ioan 8:39), iar Sf. Pavel a zil si el: “Sa stiti, deci, ca cei ce sunt din credinta, acestia sunt fii ai lui Avraam” (Galateni 3:7). Dumnezeul lui Avraam este Dumnezeul Domnului nostru Iisus Hristos. Avraam isusi a anticipat Venirea lui Hristos in carne: “Avraam, parintele vostru, a fost bucuros sa vada ziua Mea si a vazut-o si s-a bucurat” (Ioan 8:56).

Foarte bine, dar evreii si mahomedanii nu cred si ei in Dumnezeul Vechiului Testament, Care este Tatal Domnului nostru Iisus Hristos?

Noi credem ca majoritatea teofaniilor din Vechiul Testament au fost in fapt aparitii ale lui Dumnezeu Fiul si nu ale lui Dumnezeu Tatal. Contrar credintei Martorilor lui Iehova, Iehova Vechiului Testament este Hristos insusi. Moise si Ilie s-au aratat impreuna cu Hristos la Schimbarea la Fata ca sa stim ca El a fost Cel care le-a aparut in nor si in foc si in liniste, vocea constiintei, Acela Care este Dumnezeul Legii si al Prorocilor.

In orice caz, din moment ce Dumnezeu este o trinitate de Persoane este imposibil sa crezi cu dreptate intr-Una dintre Persoane si nu si in Celelalte pentru ca “Oricine tagaduieste pe Fiul, n'are pe Tatal” (1 Ioan 2:23).

Dar mahomedanii nu cred si ei in Hristos in felul lor?

Ei cred ca El este un profet care va veni sa judece lumea, dar ei nu cred in Dumnezeirea Sa si nici in Crucea Sa si Inviere – dogma centrala a credintei noastre. Mai mult decit atita, ei cred in profetul mincinos Mahomed care contrazice invataturile lui Hristos in multe aspecte. Daca ar crede cu adevarat in Hristos, atunci n-ar urma invataturile lui Mahomed in loc de cele ale lui Hristos.

Dar nu sint evreii poporul ales?

Ei au fost poporul ales, dar Dumnezeu i-a respins pentru necredinta lor si i-a imprastiat pe fata intregului pamint si a ales neamurile care au crezut in locul lor.

Dar religia Vechiului Testament a fost religia cea adevarata, nu-i asa? Si daca ei practica acea religie nu inseamna ca sint si credinciosi adevarati?

Religia Vechiului Testament a fost prevestire adevarata si pregatire pentru primirea Adevarului complet prin Iisus Hristos. Dar odata ce Adevarul s-a relevat in totalitate nu se cuvine sa ne limitam la prevestire. Intr-adevar, a confunda prevestirea cu Adevarul Insusi este o halucinatie grava. In orice caz, evreii nu practica religia Vechiului Testament.

Nu mai spune! Bineinteles ca o practica!

Odata cu darimarea Templului in 70 A.D evreilor le-a devenit imposibil sa indeplineasca principala porunca a acelei religii, sa se inchine lui Dumnezeu si sa faca sacrificii in Templu de trei ori pe an, la Pasti (sarbatoarea azimilor), Cincizecime (sarbatoarea saptaminilor) si la sarbatoarea corturilor. Si s-a implinit profetia Prorocului Oseea: “zile fara de numar fiii lui Israel vor ramane fara rege, fara capetenie, fara jertfa, fara stalp de aducere aminte, fara efod si fara terafimi” (Oseea 3:4).

Si-atunci care este religia lor?

In orice caz nu religia Vechiului Testament, ci religia fariseilor pe care Hristos a respins-o ca fiind numai “traditii ale oamenilor”. Legatura acesteia cu Vechiul Testament este lipsita de consistenta. Cartea lor Sfinta nu este cu adevarat Sfintele Scripturi ale Vechiului Testament, ci Talmudul, o colectie de invataturi de-ale fariseilor.

Si ce sustin acele invataturi?

Ura dusa in extrem fata de Hristos si crestini. Nu nu mai ca Talmudul neaga Dumnezeirea si Invierea lui Hristos, dar il prezinta ca pe un vrajitor si bastard, fiul unui soldat roman cu numele Panthera si al unei femei necurate. Mai mult decit atita, pretind un standard dublu de moralitate, unul fata de evrei si unul complet diferit fata de goyim, neamurile, carora nici macar nu li se recunoste demnitatea de fiinte umane complete.

Dar asta nu inseamna antisemitism?

Antisemitismul ca ura fata de toti evreii este fara indoiala contrar Evangheliei crestine. Crestinii nu pot fi de acord cu cruzimile perpetrate impotriva lor (nu vorbesc despre discriminare impotriva invataturii lor, ci despre violenta fizica indreptata impotriva persoanelor lor) de-a lungul secolelor. Dar admitind asta nu inseamna ca crestinii trebuie sa participe la campania de spalare de creiere pe care evreii continua sa o desfasoare de aproape un secol atit in domeniile religioase, cit si in cele seculare. Asa cum Scripturile arata cit se poate de clar, evreii l-au omorit pe Hristos, patindu-se astfel cu singele Lui, si ei, si copiii lor. Nici ura lor fata de Hristos si crestini nu s-a domolit de-a lungul secolelor – antisemitismul este in mare masura o reactie a crestinilor si a neamurilor fata de invatatura anti-neamuri propovaduita de Talmud care aproba tot soiul de ticalosii impotriva neamurilor, incusiv crima si camataria. In mod constant traditia Bisericii cu privire la Antihrist a fost ca acela va fi un evreu care va stapini din Ierusalim intr-un stat Israel reinstaurat…

Dar nu trebuie noi sa-i iubim pe evrei, chiar daca sint dusmanii nostri?

Ba da, trebuie sa ne iubim vrajmasii si sa ne rugam pentru ei, asa cum Hristos a poruncit. Trebuie sa ne rugam in mod deosebit ca ei sa se converteasca si sa se intoarca la Hristos, asa cum Sf. Pavel a prorocit ca se va intimpla in vremurile de pe urma. “Caci daca inlaturarea lor a adus impacarea lumii, ce va fi primirea lor la loc, daca nu o inviere din morti?” (Romani 11:15)

Ce spui are sens, dar am o obiectie fundamentala la tot ce ai zis.

Si care ar fi aceea?

Sustii ca ce mi-ai spus este Ortodoxia, dar eu stiu ca nu este deloc asa.

Ce vrei sa spui?

Ierarhii tai participa la miscarea ecumenista care este bazata pe principii complet opuse Ortodoxiei pe care o propovaduiesti

Sa stii ca ierarhii mei nu participa la miscarea ecumenista. Totusi, supozitia ta este legitima pentru ca acele organizatii largi si patriarhate care sint asociate in mintea lumii cu Ortodoxia, cum ar fi Patriarhia Ecumenica, Patriarhia Moscovei, Patriarhia Sirba, [Patriarhia Romana - nota trad.] etc partipa la miscarea ecumenista, dar noi nu sintem in comuniune cu ei pentru ca aceia au tradat Ortodoxia.

Cum poti sa spui ca liderii Ortodoxiei au tradat Ortodoxia? E ca si cum ai spune ca Papa a tradat Catolicismul!

Si chiar l-a tradat! Papa a fost acela care in a doua jumatate a secolului al XI-lea a tradat Catolicismul Ortodox si Biserica Catolica Ortodoxa transformind-o – sau, mai degraba, acea parte a ei care i s-a supus – in ceva complet diferit: Biserica romano - (pseudo-) catolica. In secolul al XX-lea, in mod similar, liderii Bisericilor Ortodoxe oficiale au tradat Ortodoxia transformind-o in altceva, in “Ortodoxie Lumeasca” sau “Ortodoxie Ecumenista”.

Gindeste-te ca asa cum “nu cel ce se arata pe din afara e iudeu” (Romani 2:28), ci doar acela care apartine “Israelului lui Dumnezeu” (Galateni 6:16), adica Bisericii lui Hristos, tot asa nici cel care se arata pe din afara e ortodox, ci numai acela care marturiseste Ortodoxia in cuvint si fapta. Din fericire, exista crestini ortodocsi care sint intr-adevar asa, si nu numai in aparenta, si care s-au separat de apostazia celor multi. Acestia, oricit de putini ar fi sau vor ramine, alcatuiesc acea Biserica pe care portile iadului nu o vor cuceri (Matei 16:18) si sint cei despre care Domnul Bisericii a spus: “Nu te teme, turma mica, pentru ca Tatal vostru a binevoit sa va dea voua imparatia” (Luca 12:32).

Ma bucur sa aud asta. Cuvintele tale m-au convins, dar incepusem sa cred ca nimeni nu mai practica acel adevar in care m-ai facut sa cred.

Bine ai venit la Credinta lui Hristos, frate! Si sa nu-ti fie frica: oricit de mica s-ar face Biserica pe pamint, Biserica din Ceruri creste tot mai mult si pina la sfirsitul Lumii pentru ca “22. v-ati apropiat de muntele Sion si de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul cel ceresc si de zeci de mii de ingeri, in adunare sarbatoreasca, 23. Si de Biserica celor intai nascuti, care sunt scrisi in ceruri si de Dumnezeu, Judecatorul tuturor, si de duhurile dreptilor celor desavarsiti, 24. Si de Iisus, Mijlocitorul noului testament, si de sangele stropirii care graieste mai bine decat al lui Abel…” (Evrei 12).

Finis coronat opus!...in stil calendaristic.

Voi sinteti putini,nu turma mica!

Curios,dar si tu ai luat pauza exact ca Danion Vasile,aproape 2 luni si ceva,si in aceeasi perioada,oricum,le vede Dumnezeu pe toate.

[orthodoxia.i.thanatos]

În prealabil postat de sherlock_holmes

Finis coronat opus!...in stil calendaristic.

Voi sinteti putini,nu turma mica!

Ca orice vajnic “rezistent” ortodox accepti ortodoxia numai pina acolo pina unde iti convine, si cazi in hula si minciuna acolo unde ea te provoaca sa iei decizii care-ti compromit ortodoxia ta lumeasca, care iti cer sa renunti la comfort si siguranta si sa-ti iei crucea ca sa-I urmezi lui Hristos numai asa cum spun Sfintele Scripturi si Parintii Bisericii celei Una, Sfinta, Soborniceasca si Apostoleasca. Si cind imi negi mie ortodoxia, oare ce iti inchipui ca te face mai “ortodox” decit ecumenistul (pentru ca ambii va pretindeti “ortodocsi”)? Faptul ca acela ia de bun 70%, iar tu poate 90% din invatatura Sfintilor Parinti ai Bisericii Ortodoxe? Vise desarte, ortodoxule reformat, si ia aminte la spusele Sf. Teodor Studitul:

"Si chiar daca am fi pacatosi în multe, totusi suntem ortodocsi si madulare ale Bisericii Universale, îndepartându-ne de orice erezie si urmând oricarui Sinod recunoscut ca ecumenic sau local. Si nu numai acestora, ci si hotarârilor pe care le-au luat si le-au propovaduit Sinoadele. Nici nu este ortodox desavârsit, ci pe jumatate, cel care crede ca are dreapta credinta, dar nu se alatura dumnezeiestilor Canoane." (Migne, PG Epistola II, 81).

Iar tu te alaturi “Dumnezeiestilor Canoane” numai dupa ce le-au “indreptat” fara nici un fel de frica de Dumnezeu “sfintii” Stilului Nou care va tin de ieniceri la eretici, caci toti aceia or fi fost si sint prea ocupati cu facutul de dragoste fara discernamint ca sa mai stie si de anatemele Bisericii:

"Toţi cei ce afară de predaniile Bisericii şi de învăţăturile Sfinţilor şi întrutot Cinstiţilor Părinţilor noştri, au născocit ceva, sau vor născoci după hotărârea noastră aceasta, fie ANATEMA!”

De aceea schimba si adauga la predanie in legea lor zicindu-va sa stati si sa va rugati in parasinagogile ereticilor, sa-i certati, dar sa-i si ascultati si sa va impartasiti cu ereticii pentru ca inca n-a venit ceasul despartirii, fiindca, vezi Doamne, “Sf. Ilie nu s-a aratat inca pe pamint”, “nu i-a condamnat inca vreun sinod ecumenic de eretici” sau “pentru ca inca ereticii nu s-au cuminicat cu ceialalti eretici”! Ma apuca risul si plinsul pentru ca Sfintii Parintii sint in consens deplin atunci cind vorbesc despre eretici si indatoririle dreptcredinciosului:

“Se cuvine sa ne îngradim pe noi însine si sa ne separam de episcopii care, în chip vadit, staruie în greseala privitor la cele ce tin de credinta si de adevar, asadar se vadesc a fi eretici sau nedrepti." (Sf. Nicodim Aghioritul)

“Sint absolut convins ca cu cit ma indepartez mai mult de el si de cei care ii seamna [Patriarhul si episcopii care au semnat unirea cu Roma], cu atit vin mai aproape de Dumnezeu si de toti credinciosii si de Sfintii Parinti; si chiar si cind ma despart de acei oameni, eu tot in partasie cu adevarul si Sfintii Parinti si teologii Bisericii ramin.” (Sf. Marcu al Efesului, Patrologia Graeca, Vol. CLX, col. 536a si 537a)

“Chiar daca intreg Universul ar fi in comuniune cu Patriarhul, eu n-o sa ma impartasesc cu el. Pentru ca stiu din scrierile Sfintului Apostol Pavel: Sfintul Duh marturiseste ca si ingerii vor fi afurisiti de s-ar intimpla sa propovaduiasca alta Scriptura introducind invataturi noi.” (Sf. Maxim Marturisitorul)

“Daca episcopul sau clericul este viclean în chestiunile credintei, atunci fugi si leapada-te de el, nu numai ca de un om, ci chiar si înger din cer de-ar fi.” (Sf. Ioan Gura de Aur)

“Iacov a zis: „Cel care se arată că este prieten al lor [al ereticilor] vrăjmaş al lui Dumnezeu este” (cf. Iac. 4, 4). Auziţi toţi care mâncaţi împreună cu ereticii hotărâre dureroasă: sunteţi vrăjmaşi ai lui Hristos. Căci nici cel ce este prieten cu vrăjmaşii împăratului nu poate să fie prieten al împăratului; şi nu se învredniceşte de viaţă, ci piere împreună cu vrăjmaşii şi suferă şi mai rele.” (Sf. Ioan Gura de Aur)

“Sau nu auziţi pe fericitul Pavel strigând: Nu puteţi sa beţi paharul Lui Hristos şi paharul demonilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi de la masa lui Hristos si de la masa demonilor. Ieşiţi din mijlocul lor şi de ce este necurat să nu vă atingeţi!” (Sf. Ioan Gura de Aur, Cuvânt despre prorocii mincinoşi şi dascălii mincinoşi şi lipsiţii de Dumnezeu eretici şi despre semnele sfârşitului veacului acestuia)

Pe linga faptul ca esti intr-o Biserica care rescrie Ortodoxia promovind de jure si de facto, pina la nivel de parohie, ecumenismul (erezie recunoscuta chiar si de voi, rezistentii “ortodocsi” inchipuiti), mai tii si de un sinod care se afla sub anatema infricosatoare pusa de sinodul pan-ortodox (cu putere de sinod ecumenic) de la 1583 si neridicata de nimeni vreodata, sinod care sta si impotriva propriilor decizii si care a marturisit serghianismul (prin supunere neconditionata fata de regimul bolsevico – satanic), erezie de care nu s-a pocait si a ramas intinat pina astazi. Cu ce drept vii tu sa judeci care este turma lui Hristos?!

În prealabil postat de sherlock_holmes

Curios,dar si tu ai luat pauza exact ca Danion Vasile,aproape 2 luni si ceva,si in aceeasi perioada,oricum,le vede Dumnezeu pe toate.

Daca iti imaginezi ca eu si Danion Vasile sintem una si aceeasi persona sau ca lucram impreuna la slabirea vitei dace a neamului si a credintei "stramosesti", pot sa-ti spun ca ai umor! De logica nu te mai intreb pentru ca nu poate fi decit strimba atita timp cit tu crezi ca poti fi ortodox cuminincindu-te cu ereticii sau ca biserica lor e insasi Biserica fiindca te mai are inca pe tine si alti drept-ratacitori care va ziceti antiecumenisti.

[sherlock_holmes]

Cred ca cel mai apropiat de cyborg,este credinciosul supercorect,care arata ca un om,are insa inima de plastic iar in loc de cap,un computer generator de litere,mereu aceleasi.Chiar si miscarile ii devin sacadate.Din punct de vedere religios este un calendarist in proportie de 99.99%.

Pentru ca iti doresc tot binele,si imi pare rau de tine...uite un link:

http://www.razbointrucuvant.ro/2009/...nii/#more-7825

La subsolul lui gasesti multe alte linkuri utile...daca le citesti,putem continua discutia.

PS:este din cuviosul Serafim Rose,din biserica ta ( si a noastra ),pe care il cinstim mai mult noi decit voi,valabil si pentru alti sfinti.

[orthodoxia.i.thanatos]

Imi pare sincer rau pentru tine findca acuma inteleg ca Dumnezeu ti-a adormit mintea si ti-a impietrit inima de nu mai vezi decit litere fara sens in invatatura Sfintilor Parinti.

Nu ma intereseaza scrierile niciunui “sfint” al Stilului Nou, n-ai decit sa-i discuti cu fratii tai ortodocsi reformati de la razbointrucuvant sau cu cine ti-o mai impartasi ideile novatoare in ortodoxie. Daca vrei intr-adevar sa porti un dialog cu mine, atunci rezuma-te la invatatura Sfintilor Parinti. Ortodoxia este suficient de bogata ca sa-ti poti gasi (daca exista) argumente in viata Bisericii de pina la 1924.

Seraphim Rose nu este sfint, iar parerile lui nu obliga pe nimeni la nimic (nu cred ca acelasi lucru poate fi spus si despre Ioan Gura de Aur, Maxim Marturisitorul, Marcu al Efesului sau Nicodim Aghioritul). Ortodoxia se bazeaza intotdeauna numai pe consensul Parintilor Bisericii. Intelege odata ca pozitia ROCOR, caruia Seraphim Rose i-a apartinut pina la sfirsitul vietii, a fost in concordanta cu cea a Sfintilor Parinti si in ceea ce priveste erezia si atitudinea fata de eretici, perfect canonica, citeodata mai blinda, altadata mai aspra, dupa cum au bineconsiderat ierarhii vremii. ROCOR este cea care anatemizat in 1983 ecumenismul, ecumenistii si pe toti cei in comuniune cu ei.

P.S. Cum adica “din biserica ta (si a noastra)”? Parca te dadeai antiecumenist. Fii, domnule, consecvent daca vrei sa ai credibilitate!

[sherlock_holmes]

P.S. Cum adica “din biserica ta (si a noastra)”? Parca te dadeai antiecumenist. Fii, domnule, consecvent daca vrei sa ai credibilitate!

Adica ROCOR-ul parintelui Serafim Rose ( si al tau,daca chiar asa este) este si ROCOR-ul meu si al oricarui ortodox traitor.Iar Sfintii vostri sint ai vostri intr-o f. mica masura ( pentru ca au fost si sint in comuniune cu noi ),iar noi ii cinstim cu mult mai mult decit voi, poti sa intri pe acelasi site sa te convingi.Auzi la el,

Seraphim Rose nu este sfint,iar parerile lui nu obliga pe nimeni la nimic

....bla,bla,bla,de Sfintul Ioan Maximovici nici nu pomeneste...dar ma trimite inapoi,la viata Bisericii inainte de 1924.

Omule,daca un Sfint Parinte spune cuvintul jertfa,de exemplu...viata acestui cuvint este jertfirea sfintului ( prin rugaciune de o viata,sau privatiuni de tot felul,sau asceza,sau mucenicie )...dar acelasi cuvint,jertfa...in gurile voastre,ale calendaristilor...ar insemna sa omori citeva sute de eretici.Voi folositi cuvintele sfintilor pe rol de gloante de mitraliere...

Ti-am mai spus cindva,citeste epistolele Sfintului Apostol Pavel din Sfinta Scriptura,sa vezi cum se adreseaza ereticilor...asa i-a si adus pe multi la dreapa credinta ( ca toti apostolii de altfel )...urmeaza lui Dumnezeu,care atunci cind evreii au vrut sa o omoare cu pietre pe femeia adultera ( conform canoanelor din acea vreme )...ce le raspunde ?...cel fara de pacat sa ridice primul piatra...si au plecat cu totii.Poate ca voi calendaristii,daca ati fi trait in acea perioada,chiar ati fi omorit-o pe biata femeie,ca deh,litera Scripturii plus lipsa pacatelor personale...la fel si cu sabatul,mai mult ca sigur ca nu l-ati fi recunoscut pe Iisus Hristos ca Dumnezeu,deh...tot dupa litere,precum evreii farisei.

Haide sa vedem viata unor cuvinte ale sfintilor,si inainte de 1924,sper sa nu explodezi:

....citat.....

1. Scrii că:

„De unde a cules (părintele Epifanie) informaţia că în subiectele dogmatice avem perioade de aşteptare şi că nu începem imediat să reacţionăm împotrivă, ci mai amânăm îndepărtarea ereticilor prin caterisire?” (pag. 3). Mai jos scrii arătând prin multe „dovezi” că în privinţa dogmelor niciodată nu se îngăduie iconomia şi sfârşeşti: „Biserica noastră niciodată nu a îngăduit iconomia în domeniul dogmelor şi al credinţei ortodoxe” (pag. 4).

Încurci cumplit lucrurile, iubitule. Una este adoptarea de către Biserică, de dragul iconomiei, a unei oarecare învăţături străine şi includerea ei în dogmele Bisericii ca adevăr şi cu totul altceva este îngăduinţa arătată faţă de persoane rău slăvitoare şi care învaţă învăţături străine. Primul lucru este de neconceput şi niciodată nu s-a petrecut şi nici nu se va petrece, pentru că Biserica este „stâlp şi temelie a adevărului“, nu vistierie de rătăciri şi de erezii.
Al doilea lucru însă, adică îngăduinţa arătată faţă de persoane rău slăvitoare, s-a făcut de multe ori. Întrebi de unde am cules informaţia? Din Istoria Bisericească, prea iubitule. Cerceteaz-o cu atenţie şi vei vedea dacă Biserica cunoaşte sau nu „perioade de aşteptare“. Sunt în afara adevărului cele scrise în epistola mea că Biserica, folosind iconomia, i-a suferit veacuri întregi pe rău slăvitorii latini? Au existat chiar cazuri în care îngăduinţa nu a fost temporară, ci permanentă. Biserica, părinte Teodorite, este împărăţia harului, nu tribunal corecţional, nici Curte marţială. Ca atare, ea priveşte foarte departe şi cercetează mulţi factori înainte de a hotărî. Vrei un exemplu? Nu ştii cazul Fericitului Augustin? Învăţătura lui despre „predestinaţia absolută” este pe de-a-ntregul rău slăvitoare, iar aceasta nu este singura lui greşeală. Şi cu toate acestea Biserica, luând în considerare mulţi factori, niciodată nu l-a condamnat, deşi au trecut de atunci cincisprezece veacuri. Dacă ai fi trăit atunci şi ai fi văzut îngăduinţa Bisericii faţă de învăţăturile greşite ale lui Augustin, ai fi renegat-o şi ai fi ieşit din ea. Astăzi vei găsi şi vei înşira multe îndreptăţiri pentru această poziţie a Bisericii, dar să fi trăit atunci…


Vrei să afli şi un alt caz minunat de iconomie pe care îl citează Sfântul Atanasie cel Mare în epistola sa către Rufinian? Ascultă şi te înfricoşează de nespusa îndelungă răbdare şi îngăduinţă a ei. După încetarea silniciei ariene s-au întrunit multe sinoade de episcopi ortodocşi, înaintea acestora s-au prezentat episcopi şi clerici acuzaţi, care mai înainte se alipiseră de erezia lui Arie. Unii dintre ei şi-au dezvinovăţit purtarea zicând:

„Noi nu am fost de acelaşi cuget cu Arie. Nu! Ci ne-am gândit că dacă vom sta împotrivă, vom fi surghiuniţi, iar pe scaunele noastre vor veni alţii, cu adevărat arieni, care ar fi adus nenorociri Bisericii. De aceea am hotărât să primim erezia şi să ne făţărnicim că şi noi cugetăm cele ale lui Arie până ce se va depărta primejdia“.

Cu adevărat, o uriaşă iconomie, iubite părinte Teodorite. Ascultă însă şi continuarea. Sinoadele, folosind iconomia, nu au dezaprobat această uriaşă iconomie. Iar acei episcopi care nu au fost conducători în erezie, ci numai au semnat o mărturisire eretică, nu numai că au fost primiţi iarăşi în sânul Bisericii, ci chiar au fost aşezaţi în episcopii. Unele ca acestea au săvârşit Sinoadele, părinte Teodorite. Sfântul Atanasie cel Mare este de acord cu acestea şi le adoptă, îndemnând pe fiul duhovnicesc şi împreună-slujitorul său Rufinian ca să le primească şi el şi să pună în aplicare cele hotărâte, fără a învinui Sinoadele de prea multă îngăduinţă. Îl îndeamnă de asemenea să facă cunoscute hotărârile clerului şi poporului de sub povăţuirea sa, aşa încât şi ei să afle cum stau lucrurile şi să nu arunce împotriva lui (a lui Rufinian) acuzaţii cum că ar fi prea îngăduitor cu ereticii. (Precum vezi, fraţii tăi superzeloţi şi superortodocşi nu au lipsit din nici o epocă…) Dar iată textul:

„…Când a încetat silnicia ce se făcuse, s-a adunat sobor, de faţă fiind episcopi şi din alte părţi. S-a făcut, aşadar, sobor şi de către episcopii care locuiau în Ellada, precum şi de cei care locuiau în Spania şi în Galia. Iar lucrul acesta a plăcut (părinţilor soborniceşti) pretutindeni, ca şi aici: ca acei întâi-stătători ai necredinţei care s-au pocăit să fie iertaţi, dar să nu li se dea loc de clerici, iar celor ce nu au fost fruntaşi în erezie, ci au fost traşi cu sila, s-a hotărât să li se dea iertare şi să aibă şi loc de clerici, mai ales că s-au dezvinovăţit în chip vrednic de crezare, şi soborul a fost de părere că purtarea lor s-a întemeiat pe oarecare iconomie, deoarece aceia au dat încredinţare că nu căzuseră în păgânătate, ci, ca nu cumva să fie numiţi alţii, care să strice Bisericile, au ales să se plece în faţa silei şi să poarte povara decât să piară noroadele. Şi spunând acestea, ni s-a părut că vorbele lor sunt vrednice de crezare, pentru că şi Aaron, fratele lui Moise, în pustie a îngăduit călcarea de lege a poporului, ca nu cumva, întorcându-se în Egipt, să rămână în idolatrie. Şi, într-adevăr, la arătare bun temei avea: că rămânând poporul în pustie era cu putinţă să înceteze cu necredinţa, în timp ce întorcându-se în Egipt şi-ar fi aţâţat şi mărit necredinţa. Din această pricină a fost cu putinţă să se ierte şi ceea ce s-a făcut de către cler. Şi s-a dat iertare celor care au fost înşelaţi şi au suferit silnicie. Acestea le spun Evlaviei Tale deoarece am îndrăznire să cred că cele care s-au hotărât le va primi sufletul tău cel iubitor de Dumnezeu şi nu va osândi cumpătarea cu care au hotărât pedepsele cei ce au făcut soborul în acest fel. Fă să se citească acestea clericilor şi poporului care se află sub cârmuirea ta, ca astfel şi ei să cunoască şi să nu te clevetească că te porţi aşa faţă de aceia” (V.E.P.E.S., vol. 55, pp. 86-87)

...

Hei,mai traiesti...aloooo ?

Uite si aici,la intrebari stiliste naive,ce raspuns primesc:

http://strajeriiortodoxiei.blogspot....ive-arhim.html


PS.arata-mi canonul prin care Iisus Hristos Dumnezeu a fost ierarhul vostru,imediat dupa anul 1924...si ai sa vezi atunci unde a fost ( si unde nu a fost ) si este Biserica.....canonul am zis.