crestinii si politica

[colaps]

În prealabil postat de jefferson

noua dreapta este o organizatie extremista ,de sorginte fascista, plina de cretini. care este in afara legii conform constitutiei . din pacate nu se sesizeaza nimeni evident.
colaps e bine ca le faci propaganda , postarile tale dovedesc ceea ce am scris mai sus.

Dai ce definitie doresti, ei tot fac mai multe decat omul de rand.

Te rog sa te uiti putin si la activitatea lor inainte sa-i judeci. Au organizat marsuri, proteste, mitting-uri si manifestari(nationaliste, pentru normalitate etc), au restaurat troite sfinte si macar aduc aminte poporului roman de tineretea cea adevarata ce a murit pentru Hristos in inchisori si prigoniri.

Maine poimaine aud ca si Legiunea insasi a fost fascista. Mai sa fie...

În prealabil postat de colaps

Dai ce definitie doresti, ei tot fac mai multe decat omul de rand.

Te rog sa te uiti putin si la activitatea lor inainte sa-i judeci. Au organizat marsuri, proteste, mitting-uri si manifestari(nationaliste, pentru normalitate etc), au restaurat troite sfinte si macar aduc aminte poporului roman de tineretea cea adevarata ce a murit pentru Hristos in inchisori si prigoniri.

Maine poimaine aud ca si Legiunea insasi a fost fascista. Mai sa fie...

pai ar fi cazul sa auzi si tu.

[Mihnea Dragomir]

O eroare pe care o întâlnesc la tot pasul şi care nu se poate explica decât prin reuşita propagandei comuniste (precedate şi urmate de propaganda liberală) este confuzia dintre nazism şi legionarism.
Pe scurt: nazismul a fost o mişcare de extremă STÂNGĂ, pe câtă vreme legionarismul a fost o mişcare de extremă DREAPTĂ. Aşadar, ele se află la antipozii spectrului politic (care, să observăm, este tot mai îngust şi mai confuz de la an la an). O anumită (scurtă) perioadă din istoria României, aceste două curente aflate la antipozi au fost aliate, din cauză că apăruse un foarte puternic duşman politic comun: bolşevismul. Concurent cu nazismul pe acelaşi culoar şi pe acelaşi segment (şi aliat iniţial), bolşevismul era organic incompatibil cu legionarismul. În condiţii dramatice pentru o ţară prinsă la mijloc, legionarii au apreciat că pericolul nazist este mai mic în comparaţie cu pericolul comunist (bolşevic). Au avut dreptate ? Au greşit ? Mersul lucrurilor a arătat că, mai degrabă, au avut dreptate. Cel puţin persecuţiile la care au fost supuşi legionarii în timpul comunismului au fost mult mai severe decât persecuţiile la care au fost supuşi în timpul nazismului.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

O eroare pe care o întâlnesc la tot pasul şi care nu se poate explica decât prin reuşita propagandei comuniste (precedate şi urmate de propaganda liberală) este confuzia dintre nazism şi legionarism.
Pe scurt: nazismul a fost o mişcare de extremă STÂNGĂ, pe câtă vreme legionarismul a fost o mişcare de extremă DREAPTĂ. Aşadar, ele se află la antipozii spectrului politic (care, să observăm, este tot mai îngust şi mai confuz de la an la an). O anumită (scurtă) perioadă din istoria României, aceste două curente aflate la antipozi au fost aliate, din cauză că apăruse un foarte puternic duşman politic comun: bolşevismul. Concurent cu nazismul pe acelaşi culoar şi pe acelaşi segment (şi aliat iniţial), bolşevismul era organic incompatibil cu legionarismul. În condiţii dramatice pentru o ţară prinsă la mijloc, legionarii au apreciat că pericolul nazist este mai mic în comparaţie cu pericolul comunist (bolşevic). Au avut dreptate ? Au greşit ? Mersul lucrurilor a arătat că, mai degrabă, au avut dreptate. Cel puţin persecuţiile la care au fost supuşi legionarii în timpul comunismului au fost mult mai severe decât persecuţiile la care au fost supuşi în timpul nazismului.

da, in mod cert nazismul era de extrema stanga si Hitler era comunist. si marmota invelea ciocolata.

[colaps]

În prealabil postat de jefferson

da, in mod cert nazismul era de extrema stanga si Hitler era comunist. si marmota invelea ciocolata.

Reiese clar din modul tau de a scrie intentiile tale adevarate, care nu au nimic de a face cu aflarea adevarului si cu purtarea unei conversatii civilizate si serioase.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de jefferson

da, in mod cert nazismul era de extrema stanga si Hitler era comunist. si marmota invelea ciocolata.

Ca să nu mă ostenesc cu alte argumente, am să mă limitez la a aminti denumirea oficială a partidului nazist: Partidul Naţional-Socialist Democratic al Muncitorilor (NSDAP). După un timp, au renunţat la particula "democratic", care nu mai corespundea noilor orientări.

La rândul dv, mă aştept să aduceţi argumente potrivit cărora nazismul ar fi fost partid de dreapta. Ceva mai solide decât acela cu marmota şi cu ciocolata.

[Radu32]

ideologia extremei drepte se bazeaza pe diferentiere de rasa, pe cand cea comunista pe diferentiere de clasa sociala!
conceptia extremei drepte,a fost masiv generata si influentata de darwinismul sec 19, punct comun cu extrema stanga,si de aici un ateism manifest si implicit,la ambele, mixat puternic la nazisti, si paradoxal, cu un anumit ezoterism de sorginte mitologica anglo-saxona (vezi societatea thule, expeditiile naziste pentru aflarea sfantului graal,sau a chivotului legamantului,ordinul negru ss,etc... )

e adevarat ca nazismul s-a bazat de la inceput, insasi prin denumire, pe forta proletariatului,atragandu-l insa inspre o ura de rasa,insa in fond aparand de fapt interesele marilor aristocrati germani,si implicit ale societatii capitaliste,si ale proprietatii private(desi in viziunea lor acestea trebuiau lichidate, in viitorul stat fascist, dupa victoria asupra aliatilor,si stabilizarea regimului !)
aici putem conchide ca au avut un punct comun cu,comunismul !
la fel si lagarele de exterminare fasciste, introduse dupa zeci de ani in care deja in urss-ul lui stalin, functionau la capacitate maxima, ca GULAG, devorand deja milioane de cetateni ai urss-ului !
ideea omului nou ! comuna si la comunisti si la fascisti, preluata paradoxal din...crestinism !
si promovata cu un fanatism frumos si destul de mult succes ca eficienta sociala ( batranii nostri din ardeal, povestesc cum nemtii cam ramaneau in transee pana la ultimul glont...si apoi roidicau mianile si se predau, desigur ca primeau alt glont ,in cap !)
se pune insa intrebarea in acest context, ce a fost legionarismul romanesc ?
desigur,ca a fost o forma politica de import,insa foarte bine aclimatizata si pliata pe spiritul etnic !
omul nou, antisemitismul feroce,cultul mortii, cultivarea fortei proletariatului (sa nu uitam de muncitorii legionari !),antibolsevismul, eugenia rasiala- toate sunt motive de sorginte fascista !
ceea ce difera miscarea de sora ei germana, este insa un alt aspect; un puternic ortodoxism cu accente mistice !
asta e cea mai importanta si mai originala nota de coloratura locala !
oricum, e foarte interesant ca legiunea a reusit sa formeze omul nou,iar romanul las si delasator,a devenit sub impactul educatiei ei inalte si fanatice, un om de incredere si un camard gata sa se jertfeasca pentru aproapele sau !
multi dinte ei, varati in inchisorie comuniste s-au comportat foarte demn, chiar si fostii lor adversari politici pretuindu-i acolo,pentru verticalitatea lor !
oricum legiunea a fost o sanatoasa infuzie de germanism in cultura etica a poporului roman !
din pacate ca aspect negativ, a fost antisemitismul foarte pronuntat si manifest !

[Mihnea Dragomir]

Ca să spui că un partid este de extremă dreaptă, mai întâi el trebuie să fie de dreapta. Prin urmare, trebuie să aibă însuşirile comune ale familiei curentelor de dreapta. Iar curentele de dreapta acestea sunt: conservatorismul, creştin-democraţia şi, într-o anumită măsură, liberalismul. Legionarismul românesc a avut puternice însuşiri de dreapta, fiind cel mai asemănător cu conservatorismul.
Dimpotrivă, naţional-socialismul NU are aceste însuşiri, după cum vom vedea.

Care este deosebirea fundamentală dintre dreapta şi stânga ? Cea istorică, cea care a fost la început şi întotdeauna: atitudinea faţă de sensul schimbărilor. Circumspect faţă de schimbare, omul de dreapta ştie (sau intuieşte) că nu există evoluţie. Lumea "evoluează" de la Cosmos spre Chaos. Punctul de referinţă al omului de dreapta este în trecut, iar schimbările pot fi acceptate dacă îl apropie pe om de paradisul pierdut, adică schimbările sunt bune dacă reprezintă restauraţii.
Omul de stânga încurajează şi îşi doreşte schimbarea (mai organică sau mai revoluţionară, după cum vorbim de stânga moderată sau extremistă). Lumea evoluează de la Chaos spre Cosmos. Punctul lui de referinţă este în viitor, iar trecutul nu reprezintă decât balast care trebuie depăşit, dacă nu cumva aruncat peste bord. Schimbările sunt bune, mai ales acelea care reprezintă rupturi faţă de trecut.

Lumea omului de dreapta este o lume a ordinii, o lume ierarhică. Lumea omului de stânga este anizotropă, o lume egalitară. Omul de dreapta doreşte menţinerea (sau restaurarea) statu-quo-ului, pe când omul de stânga doreşte dizolvarea lui. Omul de dreapta este religios (ca în conservatorsim şi creştin-democraţie) sau cel puţin indiferent faţă de religie (ca în liberalism), pe când omul de stânga este circumspect faţă de religie (ca în social-democraţie) sau manifest antireligios (ca în socialism).

Am vorbit de dreapta şi stânga în ceea ce priveşte omul-faţă-de-lume şi omul-faţă-de-Dumnezeu. Cum se manifestă ele în relaţia omul-faţă-de-om ? Pentru omul de dreapta, umanitatea este secundă faţă de lume, cu alte cuvinte principiul lumii nu se află în ea însăşi. Omul de dreapta cultivă meritul personal. Dimpotrivă, pentru omul de stânga, "omul e măsura tuturor lucrurilor", partea bună fiind preocuparea faţă de semeni, partea rea fiind antropocentrismul.

Aşadar, cu mult înainte de a fi polarităţi din sfera politicului, dreapta şi stânga sunt polarităţi din sfera filozoficului şi psihologicului. Azi, în zi de iunie, dacă mă duc la piaţă să cumpăr cireşe fac un lucru de dreapta. Dacă mă duc la supermarket să cumpăr ananas fac un lucru de stânga.

Dar naţiunea ? Este acest concept de dreapta sau de stânga ? Aici răspunsul este un pic mai complicat, dar nu peste putinţă de dat dacă privim un pic în istoria ultimelor trei secole. Naţiunea ca subiect al preocupărilor oamenilor apare oarecum brusc, în a doua parte a secolului al XVIII-lea. Foarte mult au vorbit despre asta enciclopediştii francezi. Antimonarhici şi anticlericali, un d'Alembert, un Voltaire şi alţii ca ei au fost exponenţii de stânga ai vremii lor. În acelaşi timp, apare naţionalismul în Imperiu şi în alte părţi ale lumii, adeseori promovat de oameni suspectaţi sau dovediţi a face parte din societăţi oculte de tip masonic. Iuţeala şi sistema promovării sugerează că naţionalismul a făcut parte dintr-un plan de etapă care viza erodarea a imperiilor. "Mai bine 10 regate mici, decât un imperiu mare", pare a fi fost ordinea de zi a stângii oculte paneuropene. Cel mai mare succes a fost încercarea de infiltrare, pe alocuri reuşită, a chiar curţilor europene. Aşa se explică şi cochetăria cu Oculta a împărătesei Maria Tereza, al cărei soţ a fost mason pe faţă. Antireligioasă şi antieclezială, stânga infiltrată la acest nivel a acţionat prin tunurile unui general Bukow, care a făcut praf sute de aşezăminte catolice, precum şi câteva ortodoxe (poate că a crezut că sunt tot catolice). Spaţiul european trebuia, preferabil, să fie decreştinat, iar dacă aceasta nu se poate, măcar calvinizat. Nu a existat şi nu există inamic mai mare a acestei Oculte decât Biserica.
La fel a fost situaţia şi în ţara noastră. Nu dreapta, ci stânga a fost naţionalistă. Un Bălcescu, cu Câmpneanu şi alţii ca ei au fost de stânga. Războiul pentru independenţa României, împotriva căruia atât de acid a vorbit un om structural de dreapta ca ziaristul Eminescu de la Timpul, a fost opera forţelor politice liberale, care reprezentau stânga (ei erau "cei roşii").
Dar timpul a trecut. Mulţumită Ocultei, azi nu mai avem imperii în Europa. De aceea, stânga nu mai are absolut nici un folos de tras din naţionalism, ba dimpotrivă. Planul de etapă e cu totul altul, fiind acum altă etapă. Aşa se face că a apărut un curent contrar în mainstream: azi, cine e naţionalist e imediat taxat ca fiind de dreapta. Ceea ce, în fond, poate fi adevărat. Pentru că, în fond, e adevărat că "dreapta" şi "stânga" sunt în permanentă schimbare şi nu există nici o dovadă mai bună decât atitidinea lor faţă de naţiune şi naţionalism.

Acuma, dacă am mai lucrat la acest aparat teoretic care vizează binomul "dreapta-stânga", să trecem la aplicaţii şi să răspundem la întrebarea: cum este naţional-socialismul ? De dreapta, de stânga ? Face el parte din aceeaşi familie politică în care s-a aflat legionarismul sau e, de fapt, la antipod ?